ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1040/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1040/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față;
Prin Sentința penală nr. 176 din 31 octombrie
2012 pronunțată de Tribunalul Suceava a fost condamnat inculpatul L.A., pentru
săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)
și b
1
), alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și
art. 320
1
alin. (7) C. pen., la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani
închisoare și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza
a II-a, lit. b, lit. d) și e) C. pen., pe o perioadă de 6 (șase) ani, cu titlu
de pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale, parte vătămată
fiind minora L.L.R.
S-a făcut aplicarea
art. 71 alin. (2) C. pen. privind interzicerea drepturilor civile prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b, lit. d) și e) C. pen.
S-a dedus din
pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, de
la 12 septembrie 2012, până la zi și s-a menținut starea de arest preventiv a
acestuia.
S-a luat act că
partea vătămată L.L.R., prin reprezentant legal M.A.M., nu s-a constituit parte
civilă în cauză.
Din oficiu, a fost
obligat inculpatul să plătească părții vătămate minore L.L.R., prin
reprezentant legal M.A.M., suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, plus
dobânda legală până în momentul achitării integrale.
A fost obligat
inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această
sentință, s-a reținut că prin Rechizitoriul nr. 419/P/2012 al Parchetului de pe
lângă Tribunalul Suceava, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L.A.
sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. (1), alin.
(2) lit. b) și b
1
), alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C.
pen.
În fapt, s-a reținut
că, la data de 12 septembrie 2012, numita M.A.M. s-a adresat organelor de
cercetare penală cu o plângere, reclamând că în vara anului 2012, în perioada
cât s-a aflat la muncă în străinătate, concubinul său L.A., în repetate
rânduri, a abuzat-o sexual pe fiica lor, L.L.R., în vârstă de 8 ani.
Din probele
administrate în cursul urmăririi penale, a rezultat că, din anul 2001 numita
M.A.M. trăiește în concubinaj cu inculpatul L.A. și împreună au trei copii
minori: L.S. în vârstă de 10 ani, partea vătămată L.L.R. în vârstă de 8 ani și
M.A.M. în vârstă de 6 ani.
Inculpatul și membrii
familiei sale locuiesc într-un imobil situat pe raza localității Ilișești,
județul Suceava, compus dintr-o cameră și un hol. Camera este folosită atât ca
bucătărie cât și ca dormitor și este mobilată cu două paturi dintre care unul
este folosit de cei trei copii, iar altul este folosit de cei doi concubini.
Întrucât singurele
venituri ale familiei erau ajutorul social și alocațiile de stat ale minorilor
și datorită faptului că nu avea posibilitatea de a asigura condiții optime de
trai membrilor familiei sale, numita M.A.M. obișnuia ca în fiecare an, pe
timpul verii, să meargă la muncă în străinătate. Așa s-a întâmplat și în vara
anului 2012, în perioada 09 iulie 2012 - 11 septembrie 2012, când numita M.A.M.
a plecat la muncă în Germania, iar cei trei copii minori au rămas în
întreținerea și creșterea inculpatului.
În luna august 2012,
inculpatul a luat hotărârea infracțională de a întreține acte sexuale nefirești
cu fiica sa minoră L.L.R.
Profitând de lipsa
concubinei sale, de vârsta părții și de faptul că se afla în imposibilitate de
a înțelege semnificația unui act sexual, pe fondul consumului de băuturi alcoolice
și prin întrebuințarea de acte de violență și amenințări cu moartea, în
repetate rânduri, în perioada august 2012 - 11 septembrie 2012, inculpatul a
întreținut acte sexuale orale și anale cu minora L.L.R.
În drept, fapta
inculpatului L.A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol
prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b
1
), alin. (3) C.
pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.
La termenul de
judecată din 24 octombrie 2012, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul
a recunoscut săvârșirea infracțiunii așa cum a fost descrisă în rechizitoriu și
a arătat că dorește să beneficieze de prevederile dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., urmând ca soluționarea cauzei să aibă loc în baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care Ie cunoaște și le
însușește.
La individualizarea
pedepsei aplicate inculpatului, s-au avut în vedere criteriile generale prev.
de art. 72 C. pen., respectiv: gradul de pericol social deosebit de ridicat al
infracțiunii, modalitatea în care a acționat în mod repetat și consecințele
emoționale asupra fiicei sale minore, impactul social produs în rândul
comunității în care locuia și conduita sinceră în proces.
Instanța l-a
condamnat pe inculpatul L.A., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de
art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) și b
1
), alin. (3) C. pen., cu
aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C. pen., la
pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor civile
prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b, precum și lit. d) și e) C.
pen., pe o perioadă de 6 (șase) ani, pedeapsă complementară, după executarea
pedepsei principale, apreciindu-se că pedeapsa este în măsură să asigure
reeducarea și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni.
Împotriva sentinței
Tribunalului Suceava a declarat apel inculpatul L.A., criticând-o pentru
netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală
nr. 117 din 3 decembrie 2012, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat,
apelul inculpatului L.A.
S-a motivat că la
individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere, corect,
natura și pericolul social ridicat al faptei, precum și persoana acestuia care
a manifestat perseverență infracțională și dispreț față de valorile sociale
ocrotite de legea penală.
Circumstanțele
comiterii faptei relevă un grad ridicat de pericol social prin modalitatea,
împrejurările de săvârșire și urmarea produsă, precum și de persoana
inculpatului care a desfășurat în mod repetitiv faptele împotriva fiicei sale
minore aflată în îngrijirea, ocrotirea și educarea sa.
S-a apreciat că
pedeapsa aplicată de prima instanță îndeplinește scopurile prevăzute de
dispozițiile art. 52 C. pen., respectiv prevenția și reeducarea inculpatului,
motiv pentru care s-a apreciat că în cauză nu se impune reindividualizarea
pedepsei prin reducerea cuantumului acesteia.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs inculpatul L.A. și invocând cazul de casare prevăzut
de dispozițiile art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., a solicitat
admiterea recursului și reducerea pedepsei, urmând a se avea în vedere
împrejurările comiterii faptei și circumstanțele personale favorabile ale
inculpatului.
Examinând motivele de
recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul
inculpatului L.A. este nefondat.
Potrivit
dispozițiilor art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt
supuse casării, când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de
prevederile dispozițiilor art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele
prevăzute de lege.
Pe baza probelor
administrate la urmărirea penală s-a stabilit că în perioada august 2012 - 11
septembrie 2012, inculpatul L.A., prin întrebuințarea de acte de violență și
amenințări cu moartea și profitând de imposibilitatea de a se apăra și de a
înțelege semnificația unui act sexual, în baza aceleiași rezoluții
infracționale, în mod repetat a întreținut acte sexuale orale și anale cu fiica
sa L.L.R., în vârstă de 8 ani, care se afla în îngrijirea și creșterea sa,
fiind realizate elementele constitutive ale infracțiunii de viol prevăzută de
dispozițiile art. 197 alin. (1) alin. (2) lit. b) și b
1
) și alin.
(3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La individualizarea
pedepsei aplicată inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale
prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de
lege, reduse cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 320
1
C.
proc. pen., gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii,
circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite, împrejurările care
atenuează răspunderea penală și datele care circumstanțiază persoana
inculpatului.
În cazul aplicării
dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul
procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de
sesizare a instanței de către inculpat nu mai poate fi valorificată ca și
circumstanță atenuantă judiciară prevăzută în art. 74 alin. (1) lit. c) teza II
C. pen., întrucât nu i se poate acorda o dublă valență juridică, s-a statuat de
Înalta Curte prin Decizia nr. 754 din 15 martie 2012.
Dispozițiile art. 74
alin. (1) lit. c) C. pen. pot fi aplicate concomitent cu dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., numai atunci când se constată existența unei alte atitudini a
inculpatului după săvârșirea infracțiunii, decât comportarea sinceră în proces,
dintre cele prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., ceea ce nu se
justifică în cauză.
Pedeapsa de 12 ani
închisoare aplicată inculpatului L.A. pentru infracțiunea de viol în formă
continuată este în măsură să realizeze scopul pedepsei definit în art. 52 C.
pen., pentru prevenirea săvârșirii de infracțiuni.
Reducerea pedepsei
inculpatului L.A. nu se justifică, date fiind împrejurările și modalitatea în
care a acționat - în mod repetat, prin violență și amenințare, profitând de
imposibilitatea victimei de a se apăra - în vârstă de 10 ani, cât și
antecedentele penale ale inculpatului, cunoscut cu antecedente penale.
Se reține că, prin
Sentința penală nr. 206 din 5 mai 2010 a Judecătoriei Suceava, definitivă prin
Decizia penală nr. 638 din 15 decembrie 2010 Tribunalului Suceava, inculpatul
L.A. a fost condamnat la 2.000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii
de loviri sau alte violențe prevăzută de dispozițiile art. 180 alin. (2) C.
pen. Prin Ordonanța nr. 2562/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului
Judecătoriei Suceava inculpatul a fost sancționat cu 800 RON, amenda
administrată, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe
prevăzută de dispozițiile art. 180 alin. (2) C. pen., iar prin Ordonanța nr.
2770/P/2007 din 21 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava
s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și mustrare pentru săvârșirea
infracțiunii de furt prevăzută de dispozițiile art. 208 C. pen.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, constatând că decizia atacată este legală și temeinică,
potrivit dispozițiilor art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va
respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva Deciziei penale
nr. 117 din 03 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru
cauze cu minori.
În baza art. 385
17
alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12
septembrie 2012 la 26 martie 2013.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpatul va fi obligat la plata
cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul L.A. împotriva Deciziei penale nr.
117 din 03 decembrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru
cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 12
septembrie 2012 la 26 martie 2013.
Obligă recurentul
inculpat Ia plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi, 26 martie 2013.
Procesat
de GGC - NN