ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1155/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 61 din 9 mai 2002,

Colegiul jurisdicțional Mehedinți a dispus obligarea în solidar, a pârâților G.C.,

G.R., M.F., R.D. și F.I., la plata către Primăria Simian, județul Mehedinți, a

sumei de 9.600.047 lei despăgubiri civile [reprezentând dobânda de 34,1% pe an,

respectiv dobânda de referință pentru actualizarea sumelor neîncasate din

contravaloarea apartamentului beneficiarului M.I.], urmând ca primăria să

vireze sumele, la bugetul local Simian.

Instanța a constatat ca rămas fără

obiect, petitul privind plata sumei de 4.101.254 lei.

Recursurile jurisdicționale

declarate de Primăria comunei Simian, G.C., M.F., R.D. și F.I. au fost respinse

de secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 397 din 13

septembrie 2002.

Pentru a pronunța această hotărâre,

secția jurisdicțională a reținut că au fost încălcate dispozițiile O.G. nr. 19/1994,

cu ocazia vânzării apartamentelor din blocurile finalizate, prin utilizarea

fondurilor alocate de la bugetul consiliului județean.

Astfel, nu s-au stabilit concret

obligațiile de plată ale cumpărătorilor care nu îndeplineau condițiile

prevăzute de O.G. nr. 19/1994, pentru plata în rate, nu s-au consemnat

modalitățile de plată și nu s-au luat măsuri de rezoluțiune a contractelor de

vânzare-cumpărare, în situațiile în care prețul nu a fost încasat integral.

În cazul locuințelor vândute de R.A.

L. nu au fost respectate dispozițiile pct. 8 din Normele metodologice nr. 30501/10994,

de aplicare a O.G. nr. 19/1994, în sensul că nu s-au încheiat contracte de

împrumut sau de vânzare, cu stabilirea ratelor de împrumut și a dobânzilor

aferente.

Cât privește apartamentul vândut lui

M.I., secția jurisdicțională a constatat că recurenții aveau obligația de a

înscrie în contractul de vânzare-cumpărare, atât rata, cât și dobânda aferentă,

împrejurare în raport cu care nu s-a putut recupera integral prejudiciul, pe

calea dreptului comun.

Împotriva deciziei au declarat

recurs F.I., Consiliul Local și Primăria comunei Simian, G.C., M.F. și R.D.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenții au susținut că nu sunt în

culpă, pentru neîncasarea dobânzilor aferente ratelor achitate pentru

apartamentele vândute, responsabilitatea revenind conducerii R.A. L. care a

întocmit în mod defectuos, în anul 1994, precontractele de vânzare-cumpărare.

F.I. a mai arătat că nu a figurat în

procesul-verbal încheiat de Camera de Conturi Mehedinți, nu a funcționat ca

primar în acea perioadă și nu poate fi făcut răspunzător de neîncasarea în

totalitate a dobânzilor, în condițiile în care a acționat în judecată pe

beneficiarii precontractelor de vânzare.

Aceeași apărare privind lipsa culpei,

a susținut-o și Primăria Simian care a arătat că după primirea arhivei fostei R.A.

L., s-a preocupat de recuperarea prejudiciului și a obținut hotărâri de

obligare a cumpărătorilor la plata prețului, dar nu și a dobânzilor în parte

din cazuri.

Recurentul G.C. a învederat pe de o

parte, inexistența prejudiciului în cazul M.I., apartamentul în discuție fiind

încă proprietatea Primăriei Simian, iar pe de altă parte, greșita stabilire a

despăgubirilor, ca reprezentând dobânda de referință de 34,1% pe an, această valoare

fiind de numai 16,1%, potrivit O.G. nr. 19/1994.

Referitor la recursurile declarate

de M.F. și R.D., Curtea va dispune anularea cererilor, ca netimbrate, întrucât

cei doi recurenți nu și-au îndeplinit obligația de a timbra, ce le revenea

potrivit Legii nr. 146/1997.

Examinând recursurile formulate de

Consiliul Local și Primăria comunei Simian și de F.I. și G.C., Curtea va

constata că ele sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.

Deși contractele de vânzare-cumpărare

a apartamentelor au fost încheiate în anul 1994, de fosta R.A. L., la

desființarea regiei în 1995, activul și pasivul acesteia au fost preluate de

Consiliul Local și Primăria Simian care, deși potrivit Legii nr. 69/1991 și

O.G. nr. 19/1994, avea atribuțiunii exprese de a urmări îndeplinirea

condițiilor legale, nu a inventariat situația apartamentelor, nu a clarificat

regimul juridic al acestora și valabilitatea contractelor și nu a întreprins

măsurile necesare recuperării, deși s-a dispus intrarea în legalitate la o

primă verificare a Camerei de Conturi Mehedinți, din anul 1998.

De-abia în anul 2000, în urma celei

de-a doua verificări, efectuate în 1999 de controlorii financiari, s-au luat

măsuri de acționare în judecată a beneficiarilor apartamentelor, pentru

recuperarea diferențelor de preț rămase neachitate, obținându-se hotărâri

judecătorești de obligare la plata despăgubirilor și în unele cazuri și a

dobânzilor.

În cazul cumpărătorului M.I.,

recuperându-se pe calea dreptului comun, doar contravaloarea apartamentului la

data vânzării, răspunderea pentru valoarea actualizată revine recurenților,

paguba fiind calculată în funcție de dobânda de referință a Băncii Naționale a României,

la titlurile de stat, de la data pronunțării sentinței.

Așadar, instanțele Curții de Conturi

au reținut în mod judicios existența prejudiciului, valoarea acestuia și culpa

primăriei și a persoanelor fizice răspunzătoare.

Cât privește apărarea invocată de F.I.,

Curtea nu o poate primi, deși sesizarea inițială a Camerei de Conturi Județene

nu îl privea și nu a avut calitatea de primar la data vânzării apartamentelor.

Dar, recurentul, ce a funcționat ca primar din 1996, nu a pus în aplicare

măsurile de intrare în legalitate, dispuse de organul de control, prin decizia nr.

10/1998, act necontestat și nu a urmărit încasarea și virarea sumelor datorate

bugetului fondului special din vânzarea locuințelor.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va respinge ca nefondate, recursurile declarate de Consiliul Local și

Primăria Comunei Simian și de F.I. și G.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrate, recursurile

declarate de M.F. și R.D., împotriva deciziei nr. 397 din 13 septembrie 2002,

pronunțată de secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României.

Respinge ca nefondate, recursurile

declarate împotriva aceleiași decizii, de F.I., G.C. și de Consiliul Local

Simian și Primăria comunei Simian.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 martie 2004.