ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4285/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 3911 din 31 mai 2004 a admis acțiunea formulată de reclamanți F.G., F.I., N.C. și P.P. și a dispus evacuarea pârâtei B.A. din imobilul situat în București, precum și obligarea acesteia la 14.400.000 lei chirie restantă și daune–interese, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 4.921.000 lei.

S-a reținut în motivare că pârâta, în calitate de chiriașă în apartamentul proprietatea reclamanților, conform contractului înregistrat la Administrația financiară sector 1 la 28 februarie 2000, prelungit la 21 iunie 2002 nu a mai plătit chiria datorată din octombrie 2002, iar contractul pe durată determinată a expirat la 15 iunie 2003. Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentința a fost anulat ca netimbrat prin decizia civilă nr. 1155/7 octombrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII a, prin invocarea art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, prin care a criticat pentru nelegalitate decizia, susținând că s-a supus obligației de plată a taxei de timbru în apel, dar din ignoranță a omis să depună dovada la dosar.

A fost administrată în recurs proba cu înscrisuri, respectiv foaia de vărsământ din 12 august 2004, pentru suma de 457.000 lei, precum și timbru judiciar. Analizând recursul, precum și lucrările dosarului din apel, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente. Sancțiunea anulării cererii, prevăzută de art. 20 din Legea nr. 146/1997 se aplică numai în măsura în care s-au îndeplinit de către instanță toate măsurile procedurale menite să asigure respectarea principiului egalității de tratament și a asigurării dreptului părților la un proces echitabil. În acest sens, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. prevede că în cazul în care părțile nu sunt asistate sau reprezentate de avocat, judecătorul le va da îndrumări cu privire la drepturile și obligațiile ce le revin în proces.

În speță, este real că pentru termenul din 12 august 2004, pârâta a fost citată cu mențiunea de a depune taxa de timbru și timbru judiciar. La acel termen, astfel cum rezultă din încheierea de ședință (fila 22 dosar apel) pârâta a fost prezentă iar cauza s-a amânat pentru lipsa de apărare solicitată în scris de reclamanții lipsă. Încheierea nu conține nici o mențiune privind taxa de timbru datorată de apelanta pârâtă. Or, cu înscrisul depus în fața instanței de recurs, s-a făcut dovada că taxa de timbru fusese achitată în aceeași zi, dar nefiind întrebată, apelanta a omis să depună chitanța. Ca atare, constatând că s-au încălcat normele de procedură incidente, de către instanța de apel, conform art. 312 C. proc.

civ. recursul se va admite, cu consecința casării și a trimiterii cauzei la instanța devenită competentă conform Legii nr. 195/2004 pentru judecarea apelului, Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta B.A.(A.) împotriva deciziei nr. 1155 din 7 octombrie 2004 a Curții de Apel București pe care o casează și trimite cauza spre competentă soluționare a apelului la Tribunalul București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică astăzi, 23 mai 2005.