ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4317/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința nr. 7327 din 14 noiembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei N.A.M.V.

în contradictoriu cu pârâtele S.C. M. S.A. București și Primăria Municipiului

București, Direcția generală de administrare a Fondului Imobiliar București,

cum a fost restrânsă și în consecință:

A obligat pârâta S.C. M. S.A. la plata sumei de

17.252.559 lei reprezentând chirie calculată pentru luna iulie 1999, la

7.548.009 lei reprezentând dobânda calculată pentru perioada 1 august-31

octombrie 1999.

A obligat pârâta Primăria Municipiului București

la plata sumei de 97.492.748 lei reprezentând chirie calculată pentru perioada

ianuarie 1998-septembrie 1998, la 37.788.493 lei cu titlu de dobândă calculată

pentru perioada 1 august 1999- 1 noiembrie 2000, plus cheltuieli de judecată în

sumă de 12.427.040 lei.

S-a luat act de renunțarea reclamantei la

capătul de cerere privind actualizarea creanțelor.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

prin decizia nr. 350 din 18 iunie 2001, așa cum a fost rectificată prin

încheierea din 1 aprilie 2003, a anulat ca netimbrat apelul pârâtei Primăria

Municipiului București împotriva sentinței tribunalului și a obligat-o la plata

sumei de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă

N.A.M.V.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut următoarele:

Apelanta avea obligația să timbreze apelul cu

3.764.759 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru

judiciar, obligație pe care nu a îndeplinit-o nici la depunerea apelului și

nici până la primul termen de judecată, deși a fost citată cu această mențiune.

Astfel fiind, apelul a fost anulat ca netimbrat

în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995

privind timbrul judiciar.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat

recurs pârâta Administrația fondului imobiliar, succesoare a Direcției generale

de administrare a fondului imobiliar, invocând motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Prin recurs, pârâta a solicitat și suspendarea

executării hotărârii atacate în baza art. 300 alin. (2) C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în

esență, următoarele:

Administrația fondului imobiliar este instituție

publică de interes local, aflată sub autoritatea Consiliului general al

municipiului București, finanțată din bugetul local al municipiului București

și din venituri extrabugetare și în conformitate cu prevederile art. 17 din

Legea nr. 146/1997 este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Obiectul litigiului fiind plata chiriei, suma

respectivă constituie venit al bugetului public local.

Recursul este fondat.

Este de necontestat că Administrația Fondului

Imobiliar este instituție publică de interes local, finanțată de la bugetul

local, iar obiectul litigiului afectează veniturile publice.

Sub acest aspect art. 17 din Legea nr. 146/1997,

cum a fost modificată și completată, prevede că sunt scutite de taxa judiciară

de timbru căile de atac formulate de instituțiile publice, indiferent de

calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice. De

asemenea, potrivit art. 26 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a

Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 al ministrului de

stat, ministrul justiției, cum a fost modificat, în înțelesul legii menționate,

în categoria „venituri publice” se includ și bugetele locale, precum și

veniturile bugetelor instituțiilor publice de interes public cu caracter autonom,

provenite din sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor.

Din acest punct de vedere legea bugetului de

stat stabilește în categoria veniturilor care se prevăd în bugetele locale

venituri din închirieri.

Totodată, se mai reține că în conformitate cu

prevederile art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cum a fost modificată și

completată, timbrul judiciar nu se aplică în cazurile în care nu se percepe

taxa de timbru.

Față de cele arătate se constată că recurenta

este scutită de plata taxei de timbru, precum și de timbru judiciar, astfel că

hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a Legii nr. 146/1997,

reținând că pârâta nu a îndeplinit obligația de a timbra apelul și a anulat

apelul invocând dispozițiile art. 20 alin. (3) din legea, respectivă și art. 9

alin. (2) din O.G. nr. 32/1995.

În concluzie, soluția instanței de apel fiind

greșită și reținând că sunt îndeplinite condițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., curtea va admite

recursul pârâtei și va casa decizia atacată și respectiv va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Primăria municipiului București, Administrația Fondului Imobiliar împotriva

deciziei nr. 350/ din 18 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecare Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

11 noiembrie 2003.