ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4317/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția comercială, prin sentința nr. 7327 din 14 noiembrie 2000, a admis acțiunea reclamantei N.A.M.V. în contradictoriu cu pârâtele S.C. M. S.A. București și Primăria Municipiului București, Direcția generală de administrare a Fondului Imobiliar București, cum a fost restrânsă și în consecință: A obligat pârâta S.C. M. S.A. la plata sumei de 17.252.559 lei reprezentând chirie calculată pentru luna iulie 1999, la 7.548.009 lei reprezentând dobânda calculată pentru perioada 1 august-31 octombrie 1999. A obligat pârâta Primăria Municipiului București la plata sumei de 97.492.748 lei reprezentând chirie calculată pentru perioada ianuarie 1998-septembrie 1998, la 37.788.493 lei cu titlu de dobândă calculată pentru perioada 1 august 1999- 1 noiembrie 2000, plus cheltuieli de judecată în sumă de 12.427.040 lei.

S-a luat act de renunțarea reclamantei la capătul de cerere privind actualizarea creanțelor. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 350 din 18 iunie 2001, așa cum a fost rectificată prin încheierea din 1 aprilie 2003, a anulat ca netimbrat apelul pârâtei Primăria Municipiului București împotriva sentinței tribunalului și a obligat-o la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă N.A.M.V. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Apelanta avea obligația să timbreze apelul cu 3.764.759 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar, obligație pe care nu a îndeplinit-o nici la depunerea apelului și nici până la primul termen de judecată, deși a fost citată cu această mențiune.

Astfel fiind, apelul a fost anulat ca netimbrat în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta Administrația fondului imobiliar, succesoare a Direcției generale de administrare a fondului imobiliar, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin recurs, pârâta a solicitat și suspendarea executării hotărârii atacate în baza art. 300 alin. (2) C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esență, următoarele: Administrația fondului imobiliar este instituție publică de interes local, aflată sub autoritatea Consiliului general al municipiului București, finanțată din bugetul local al municipiului București și din venituri extrabugetare și în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Obiectul litigiului fiind plata chiriei, suma respectivă constituie venit al bugetului public local. Recursul este fondat. Este de necontestat că Administrația Fondului Imobiliar este instituție publică de interes local, finanțată de la bugetul local, iar obiectul litigiului afectează veniturile publice. Sub acest aspect art. 17 din Legea nr. 146/1997, cum a fost modificată și completată, prevede că sunt scutite de taxa judiciară de timbru căile de atac formulate de instituțiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice.

De asemenea, potrivit art. 26 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 al ministrului de stat, ministrul justiției, cum a fost modificat, în înțelesul legii menționate, în categoria „venituri publice” se includ și bugetele locale, precum și veniturile bugetelor instituțiilor publice de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor. Din acest punct de vedere legea bugetului de stat stabilește în categoria veniturilor care se prevăd în bugetele locale venituri din închirieri. Totodată, se mai reține că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, cum a fost modificată și completată, timbrul judiciar nu se aplică în cazurile în care nu se percepe taxa de timbru.

Față de cele arătate se constată că recurenta este scutită de plata taxei de timbru, precum și de timbru judiciar, astfel că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a Legii nr. 146/1997, reținând că pârâta nu a îndeplinit obligația de a timbra apelul și a anulat apelul invocând dispozițiile art. 20 alin. (3) din legea, respectivă și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995. În concluzie, soluția instanței de apel fiind greșită și reținând că sunt îndeplinite condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., curtea va admite recursul pârâtei și va casa decizia atacată și respectiv va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului București, Administrația Fondului Imobiliar împotriva deciziei nr. 350/ din 18 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2003.