ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4809/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 250 din 4 iunie 2001 pronunțată de Tribunalul Cluj a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului C.M.V. împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca vizând constatarea nulității absolute a trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 18236, nr. top. 12031 și restabilirea situației anterioare de C.F. A fost de asemenea respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C.M.D. Instanța a reținut că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut cu respectarea prevederilor legale în vigoare în anul 1984, reclamantului fiindu-i achitate despăgubiri de 80.000 lei.

S-a mai stabilit că imobilul a constituit proprietatea exclusivă a reclamantului, astfel încât cererea de intervenție a soției sale, C.M.D., nu are temei legal. Apelul declarat de reclamant și intervenientă împotriva acestei sentințe a fost respins, cu o motivare similară celei a instanței de fond, prin decizia civilă nr. 208 din 27 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Cluj. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și intervenienta, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Recurenții au susținut în esență că: - hotărârile sunt nelegale întrucât încalcă prevederile Codului Familiei, imobilul fiind bun comun al soților; - motivările instanțelor cu privire la caracterul de bun comun ori propriu al imobilului sunt contradictorii; - trecerea imobilului în proprietatea statului a fost ilegală; - nu au fost avute în vedere toate probatoriile administrate; Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Pe parcursul soluționării recursului au formulat cereri de intervenție accesorie numitul M.I.M. și SC C. SA, ambii în interesul pârâtului-intimat, arătând că: - fiind mandatată de pârât, SC C. SA a vândut imobilul în litigiu lui M.I.M., cu respectarea dispozițiilor legale, astfel încât au interes ca titlul statului să fie considerat valabil, pe această bază producându-și efectele și contractul de vânzare-cumpărare.

Cererile de intervenție accesorie au fost admise în principiu de către Curte la 25 iunie 2004. Părțile au depus la dosarul cauzei înscrisuri potrivit prevederilor art. 305 C. proc. civ. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele: Primele trei motive de recurs vizează, din unghiuri diferite, aceeași problemă, și anume caracterul de bun propriu sau comun cu privire la imobil și, pe această bază, verificarea legalității dobândirii de către stat a proprietății. Or, instanțele au stabilit în mod corect (și au motivat corespunzător, în fapt și în drept, fără a exista nici un fel de contradicții) că imobilul a fost dobândit prin succesiune, fiind un bun propriu al reclamantului, care s-a și intabulat ca proprietar exclusiv în cartea funciară.

Această concluzie rezultă din înscrisuri necontestate și atestă că soluția instanțelor este corectă din toate punctele de vedere. În fine, nici critica referitoare la neluarea în considerare a tuturor probatoriilor nu poate fi primită. În contextul legal menționat era absolut firesc ca în actele privind trecerea imobilului în proprietatea statului și încasarea despăgubirilor să figureze numai semnătura reclamantului în calitatea sa de proprietar exclusiv. Așa fiind, recursul declarat de reclamant și intervenientă va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.M.V. și intervenienta C.M.D. împotriva deciziei nr. 208 din 27 noiembrie 2001 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2004.