ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1833/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, la data de 11 iunie 2003, reclamanta Camera Medicilor Prahova a solicitat anularea Ordinului nr. 243 din 19 martie 2003, modificat și completat prin Ordinul nr. 457 din 14 mai 2003, prin care Ministerul Sănătății și Familiei a aprobat structura organizatorică a unităților sanitare din județul Prahova. Totodată, s-a solicitat suspendarea executării actului administrativ atacat, conform art. 9 din Legea nr. 29/1990. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin ordinul respectiv s-au încălcat prevederi ale Codului muncii, ale Contractului colectiv de muncă, ale Legii sindicatelor și sunt prejudiciate grav, drepturile recunoscute de lege, medicilor constituiți în Camera Medicilor Prahova, afiliată la C.N.S.

C.A., precum și drepturile salariaților. Conform art. 165 C. proc. civ., s-a dispus disjungerea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990. Prin sentința civilă nr. 147/2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă cererea și s-a dispus suspendarea executării actului atacat, până la soluționarea acțiunii în contencios administrativ. Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri în termen, Ministerul Sănătății și Familiei și Direcția de Sănătate Publică Prahova. În motivarea recursurilor s-a arătat că prin ordinul atacat, nu au fost încălcate drepturi prevăzute în Codul muncii, în Legea Sindicatelor și în Contractul colectiv de muncă, la nivel de ramură.

S-a mai precizat că la data soluționării cererii, ordinul era deja executat. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursurilor în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate. Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere suspendarea executării actului, până la soluționarea acțiunii. La data pronunțării sentinței recurate, ordinul atacat era deja executat, astfel încât scopul (prevenirea producerii unei pagube iminente) prevăzut de textul legal, nu mai putea fi atins, prin dispunerea suspendării executării actului. Cum această condiție este cumulativ prevăzută a fi îndeplinită cu prima condiție impusă de textul legal (în cazuri bine justificate), acțiunea se impune a fi respinsă.

pentru neîntrunirea cerințelor legale menționate în art. 9 din Legea nr. 29/1990. De altfel, prin sentința civilă nr. 16 din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Ploiești. secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea privind anularea Ordinului nr. 243/2003, emis de Ministerul Sănătății și Familiei, modificat prin Ordinul nr. 457/2003, emis de aceeași autoritate publică, a fost respinsă ca neîntemeiată. Pentru considerentele expuse, recursurile fiind fondate, vor fi admise, sentința se va modifica și cererea reclamantei va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Sănătății și Direcția de Sănătate Publică Prahova, împotriva sentinței civile nr. 147 din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 243 din 19 martie 2003, formulată de Camera Medicilor Prahova. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.