ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5206/2005

Asupra recursului de față constată:

Prin încheierea din 11 septembrie 2003

Judecătoria Fetești a admis cererea creditorului S.V., transmisă de B.E.J. M.A.

în contradictoriu cu debitoarea SA Z. SA Tătărăștii de Sus, județul Teleorman

și a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 262/F din 31 iulie

2003 a Tribunalului Ialomița, titlu executoriu împotriva debitoarei pentru

creanța de 32.300.000 lei, obligație pe care aceasta a refuzat să o execute de

bună voie.

Împotriva acestei încheieri a formulat apel

debitoarea susținând, în esență, că împotriva hotărârii ce constituie titlu

executoriu a declarat recurs și contestație la executare (la titlu), pentru

motive de nelegalitate și netemeinicie, caz în care se impunea respingerea

cererii de încuviințare a executării silite deduse judecății.

Creditorul S.V. a invocat tardivitatea

apelului declarat de debitoare iar, în subsidiar, a cerut respingerea acestuia

ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 110/A din 23

ianuarie 2004 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins

excepția tardivității apelului invocată de creditor.

Prin

aceeași decizie apelul declarat de debitoare a fost respins ca nefondat.

În

motivarea soluției date asupra apelului s-a reținut că hotărârea judecătorească

invocată de creditor, este definitivă și executorie, că în această procedură nu

pot fi analizate criticile de nelegalitate ori netemeinicie ale titlului

executoriu, că eventualele calcule greșite ale executorului judecătoresc cu

privire la sumele datorate pot fi verificate pe calea unei contestații la

executare și că o eventuală suspendare a executării silite, de asemenea, excede

cadrului acestei proceduri.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

debitoarea, invocând incidența art. 304 C. proc. civ., fără a indica care

dintre motivele de recurs prevăzute de această dispoziție legală ar fi

incidentă în cauză.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

debitoarea reiterează aspectele de nelegalitate și netemeinicie ale titlului

executoriu, aspecte în raport de care apreciază că se impunea respingerea

cererii formulate de creditor, sau suspendarea executării silite.

Analizând

recursul, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru următoarele

considerente:

În drept, potrivit art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., se poate cere casarea unei hotărâri judecătorești când acesta a

fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În esență, debitorul susține că în raport

de dispozițiile legale incidente cu ocazia încuviințării unei executări silite,

instanțele pot verifica legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești ce

constituie titlu executoriu cu consecința admiterii sau, după caz, a

respingerii cererii de încuviințare a executării silite.

Așa fiind, debitorul apreciază că atâta

timp cât sentința civilă nr. 262/F din 31 iulie 2003 a Tribunalului Ialomița,

care constituie titlu executoriu în prezenta cauză, a fost pronunțată cu

încălcarea legii, instanța de executare era îndreptățită să respingă cererea de

încuviințare silită a executării acesteia.

Interpretarea dată de recurent este însă

greșită, întrucât în procedura reglementată de art. 373

1

C. proc.

civ., în cadrul căreia se pronunță încheierea de încuviințare a executării unui

titlu executoriu, instanța de executare este abilitată să verifice doar

existența titlului executoriu.

Procedura reglementată de art. 373

1

C. proc. civ. are ca scop pe de o parte, să permită creditorului să-și

realizeze drepturile recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau alt titlu

executoriu, în cazul în care debitorul nu le aduce la îndeplinire de bună voie,

iar pe de altă parte, constituie o garanție procesuală instituită în favoarea

debitorului pentru evitarea unui abuz, în sensul executării patrimoniului său

în lipsa unui titlu executoriu.

În cadrul acestei proceduri execuționale,

instanța de executare nu poate verifica aspectele de fond ale cauzei, fapt care

ar fi de natură să repună în discuție hotărârea judecătorească ce se execută,

întrucât s-ar aduce atingere puterii lucrului judecat ceea ce nu este permis.

Așa fiind, cum hotărârile date de

instanțele de fond asupra cererii de încuviințare a executării silite a

sentinței civile nr. 262/F din 31 iulie 2003 a Tribunalului Ialomița, rămasă

irevocabilă și investită cu formulă executorie, au fost pronunțate cu

respectarea legii, recursul declarat de debitori se dovedește a fi nefondat.

Totodată, cererea debitorului de a se

dispune suspendarea executării silite nu poate fi primită, în cadrul acestei

proceduri nefiind permisă soluționarea unei astfel de cereri.

De altminteri, suspendarea executării

silite nu poate fi analizată concomitent ci ulterior încuviințării și începerii

unei executări silite și numai în cadrul procedurilor execuționale instituite

în acest scop.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

debitoarea SA Z. SA împotriva deciziei civile nr. 110/A din 23 ianuarie 2004 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15

iunie 2005.