ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5206/2005

Asupra recursului de față constată: Prin încheierea din 11 septembrie 2003 Judecătoria Fetești a admis cererea creditorului S.V., transmisă de B.E.J. M.A. în contradictoriu cu debitoarea SA Z. SA Tătărăștii de Sus, județul Teleorman și a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 262/F din 31 iulie 2003 a Tribunalului Ialomița, titlu executoriu împotriva debitoarei pentru creanța de 32.300.000 lei, obligație pe care aceasta a refuzat să o execute de bună voie. Împotriva acestei încheieri a formulat apel debitoarea susținând, în esență, că împotriva hotărârii ce constituie titlu executoriu a declarat recurs și contestație la executare (la titlu), pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, caz în care se impunea respingerea cererii de încuviințare a executării silite deduse judecății.

Creditorul S.V. a invocat tardivitatea apelului declarat de debitoare iar, în subsidiar, a cerut respingerea acestuia ca nefondat. Prin decizia civilă nr. 110/A din 23 ianuarie 2004 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins excepția tardivității apelului invocată de creditor. Prin aceeași decizie apelul declarat de debitoare a fost respins ca nefondat. În motivarea soluției date asupra apelului s-a reținut că hotărârea judecătorească invocată de creditor, este definitivă și executorie, că în această procedură nu pot fi analizate criticile de nelegalitate ori netemeinicie ale titlului executoriu, că eventualele calcule greșite ale executorului judecătoresc cu privire la sumele datorate pot fi verificate pe calea unei contestații la executare și că o eventuală suspendare a executării silite, de asemenea, excede cadrului acestei proceduri.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs debitoarea, invocând incidența art. 304 C. proc. civ., fără a indica care dintre motivele de recurs prevăzute de această dispoziție legală ar fi incidentă în cauză. În dezvoltarea motivelor de recurs, debitoarea reiterează aspectele de nelegalitate și netemeinicie ale titlului executoriu, aspecte în raport de care apreciază că se impunea respingerea cererii formulate de creditor, sau suspendarea executării silite. Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu este fondat, pentru următoarele considerente: În drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate cere casarea unei hotărâri judecătorești când acesta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În esență, debitorul susține că în raport de dispozițiile legale incidente cu ocazia încuviințării unei executări silite, instanțele pot verifica legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu cu consecința admiterii sau, după caz, a respingerii cererii de încuviințare a executării silite. Așa fiind, debitorul apreciază că atâta timp cât sentința civilă nr. 262/F din 31 iulie 2003 a Tribunalului Ialomița, care constituie titlu executoriu în prezenta cauză, a fost pronunțată cu încălcarea legii, instanța de executare era îndreptățită să respingă cererea de încuviințare silită a executării acesteia. Interpretarea dată de recurent este însă greșită, întrucât în procedura reglementată de art. 373 1 C. proc.

civ., în cadrul căreia se pronunță încheierea de încuviințare a executării unui titlu executoriu, instanța de executare este abilitată să verifice doar existența titlului executoriu. Procedura reglementată de art. 373 1 C. proc. civ. are ca scop pe de o parte, să permită creditorului să-și realizeze drepturile recunoscute printr-o hotărâre judecătorească sau alt titlu executoriu, în cazul în care debitorul nu le aduce la îndeplinire de bună voie, iar pe de altă parte, constituie o garanție procesuală instituită în favoarea debitorului pentru evitarea unui abuz, în sensul executării patrimoniului său în lipsa unui titlu executoriu. În cadrul acestei proceduri execuționale, instanța de executare nu poate verifica aspectele de fond ale cauzei, fapt care ar fi de natură să repună în discuție hotărârea judecătorească ce se execută, întrucât s-ar aduce atingere puterii lucrului judecat ceea ce nu este permis.

Așa fiind, cum hotărârile date de instanțele de fond asupra cererii de încuviințare a executării silite a sentinței civile nr. 262/F din 31 iulie 2003 a Tribunalului Ialomița, rămasă irevocabilă și investită cu formulă executorie, au fost pronunțate cu respectarea legii, recursul declarat de debitori se dovedește a fi nefondat. Totodată, cererea debitorului de a se dispune suspendarea executării silite nu poate fi primită, în cadrul acestei proceduri nefiind permisă soluționarea unei astfel de cereri. De altminteri, suspendarea executării silite nu poate fi analizată concomitent ci ulterior încuviințării și începerii unei executări silite și numai în cadrul procedurilor execuționale instituite în acest scop.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarea SA Z. SA împotriva deciziei civile nr. 110/A din 23 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 iunie 2005.