ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 702/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 702/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea introdusă la 27
ianuarie 1997 C.F.A.V. a chemat în judecată civilă pe pârâții Municipiul
București prin Primarul General și Consiliul Local, H.V. și H.M. precum și pe
SC C.I. SA București pentru ca în contradictoriu cu aceștia să se constate
nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare privind apartamentul nr.
11 din București, intervenit între chiriașii persoane fizice H. și ultima
pârâtă în temeiul Legii nr. 112/1995 și ca urmare pârâții să fie obligați să-i
lase imobilul în deplină proprietate și posesie.
În susținerea acțiunii s-au invocat
de către reclamantă în calitate de moștenitoare legală a foștilor proprietari,
trecerea fără titlu valabil a imobilului în proprietatea statului prin
aplicarea greșită a Decretului nr. 92/1950, împrejurare stabilită cu
autoritatea lucrului judecat prin sentința civilă nr. 485 din 5 mai 1994
pronunțată în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului București și
dispoziția nr. 1191 din 19 august 1997 a Primarului general de restituire și predare-primire
a unei părți din imobil.
Reclamanta a susținut totodată că
vânzarea-cumpărarea apartamentului nr. 11 prin contractul intervenit între
pârâții H. și SC C.I. SA este lovită de nulitate absolută, fiind întemeiat pe o
cauză ilicită și încheiat cu rea credință.
Cerând prin întâmpinare respingerea
acțiunii, pârâții H.V. și H.M. au cerut totodată chemarea în garanție a SC C.I.
SA și obligarea acesteia în caz de admitere a acțiunii principale la
restituirea sumei achitate cu titlu de preț la valoarea actualizată.
Prin întâmpinările formulate pârâții
au cerut respingerea ca nefondată a acțiunii, invocând în esență faptul că au
cumpărat cu bună credință, în temeiul Legii nr. 112/1995.
Soluționând litigiul în primă
instanță prin sentința civilă nr. 1159 din 2 noiembrie 2000, Tribunalul
București, secția a III-a civilă, a admis acțiunea, a constatat nulitatea
absolută a contractului de vânzare-cumpărare și a obligat pe pârâți să lase
reclamantei în deplină proprietate și posesie apartamentul revendicat.
Totodată a fost admisă cererea de
chemare în garanție cu consecința obligării SC C.I. SA București la restituirea
către pârâții H. a sumei de 24.000.000 lei reprezentând prețul vânzării.
Pentru a hotărî astfel, prima
instanță a reținut că susținerile formulate de pârâți în apărare nu ar avea
suport probator.
Sentința menționată a fost
confirmată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr.
228 din 15 aprilie 2001, în urma respingerii apelurilor introduse de pârâții
H.V. și H.M. pe de o parte și Municipiul București prin Primarul general pe de
altă parte, ca nefondată.
Spre deosebire de prima instanță
Curtea de Apel a reținut drept temei a nulității contractului de
vânzare-cumpărare faptul că actul nu îndeplinește condițiile de validitate, în
sensul că nu poate fi identificată persoana care s-a obligat la predarea
bunului vândut, așa încât nici nu ar putea verifica dacă aceasta avea
capacitatea de a contracta și dacă și-a dat valabil consimțământul.
Totodată s-a înlăturat apărarea
pârâților cumpărători privind încheierea cu bună credință a actului de
vânzare-cumpărare, întrucât aceștia nu ar fi dovedit împrejurarea că nimeni în
situația lor nu ar fi fost în măsură să cunoască situația juridică a
apartamentului la data vânzării, cât și susținerile lor privind culpa
reclamantei care nu le-a notificat despre aceasta și ar fi întârziat punerea în
executare a hotărârii judecătorești anterioare prin care a revendicat imobilul.
Împotriva deciziei menționate au
declarat recurs în termenul și cu respectarea cerințelor procedurale legale,
pârâții H.V. și H.M. și Municipiul București prin Primarul general în nume
propriu și pentru SC C.I. SA.
Motivele de casare invocate de
pârâți au vizat lipsa de temei legal a hotărârilor pronunțate cu privire la constatarea
nulității contractului de vânzare-cumpărare.
La data de 2 februarie 2005
recurenții-pârâți H.V. și H.M. pe de o parte și intimata-reclamantă C.F.A.V. pe
de altă parte, au înfățișat instanței de recurs tranzacția extrajudiciară
autentificată prin încheierea nr. 27 din 4 ianuarie 2005 a Biroului Notarial M.
București, solicitând să se ia act de convenția lor privind litigiul de față.
Din verificarea convenției,
ratificată de părți în fața instanței rezultă în esență, voința acestora de
stingere a litigiului în condițiile art. 1704 și urm. C. civ., achiesarea
explicită a reclamantei la admiterea recursului declarat de pârâți și
declarația sa în sensul recunoașterii dreptului de proprietate al
recurenților-pârâți H.V. și H.M. asupra apartamentului nr. 11 din imobilul
situat în București, și totodată voința sa privind renunțarea la judecata și la
dreptul subiectiv.
Prin tranzacție s-a luat act
totodată de remiterea sumei de 2000 Euro de către pârâții H., către reclamanta
C.F.A.V. și s-a consemnat faptul că aceasta din urmă își rezerva dreptul de a
solicita eventuale despăgubiri în condițiile și după procedura prevăzută de
Legea nr. 10/2001.
Poziția procesuală adoptată de părți
a fost confirmată de Municipiul București reprezentată de Procurorul general în
nume propriu și pentru SC C.I. SA care a solicitat pronunțarea unei hotărâri
pentru stingerea litigiului dintre părți în sensul convenției.
Constatând că cele stabilite de
părți nu contravin dispozițiilor legale de drept material și procedural
incidente, instanța va admite recursurile declarate de pârâții H.M., H.V. și
Municipiul București prin Primarul general și va casa hotărârile pronunțate în
cauză cu consecința respingerii acțiunii principale și a cererii de chemare în
garanție ca lipsită de obiect.
În conformitate cu dispozițiile
Legii nr. 146/1997, reclamanta C.F.A.V. va fi obligată la plata taxei judiciare
și a timbrului judiciar datorate statului pentru fond și apel în partea
capătului de cerere de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare,
sens în care se va dispune darea în debit, hotărârea constituind titlu
executoriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții
Municipiul București prin primar general, H.M. și H.V. împotriva deciziei nr.
228 din 25 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Casează decizia recurată precum și
sentința nr. 1159 din 2 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția a III-a
civilă, și în fond respinge acțiunea reclamantei C.F.A.V. și cererea de chemare
în garanție promovată de pârâții H.V. și H.M.
Obligă pe reclamanta C.F.A.V. la
11.379.600 lei taxă judiciară de timbru și 65.000 lei timbru judiciar datorată
statului pentru fazele procesuale anterioare.
Dă în debit pe reclamantă cu această
sumă, prezenta hotărâre constituind titlu executoriu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie
2005.