ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3568/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Novaci, la data de 6 octombrie 2003, reclamantul G.D. l-a chemat

în judecată pe pârâtul G.P., pentru ca prin sentința ce instanța va pronunța

să-l oblige la desființarea lucrărilor care împiedică scurgerea naturală a

apelor, astfel încât apa provenită din ploi să nu se mai scurgă pe terenul său,

iar în caz de refuz, să-l autorizeze a ridica lucrările pe cheltuiala pârâtului

să-l oblige la plata despăgubirilor civile pentru prejudiciul cauza și la

cheltuieli de judecată ocazionate de proces.

În drept au fost invocate

prevederile art. 578 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1787 din 17

decembrie 2003, Judecătoria Novaci, județul Gorj a admis în parte acțiunea, a

luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind plata

despăgubirilor civile, a dispus obligarea pârâtului să desființeze lucrările ce

împiedică scurgerea naturală a apelor, astfel încât, apa provenită din ploi să

nu se mai scurgă pe terenul proprietatea reclamantului, iar în caz de refuz, a

dispus ca reclamantul să ridice lucrările pe cheltuiala pârâtului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, deși nu

a timbrat această cale de atac.

Prin decizia nr. 873 din 19 aprilie

2004, Curtea de Apel Craiova a anulat ca netimbrat apelul, având în vedere că

pârâtului i s-a adus la cunoștință, în scris obligația de satisfacere a taxei

judiciare de timbru, conform citației aflată la fila 10 dosar nr. 2196/2004 al

acestei instanțe, cu 85.500 lei taxă judiciară de timbru și 1.500 lei, timbru

judiciar că a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată

precum și art. 3 și art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs pârâtul G.P. criticând-o sub aspectul

încălcării prevederilor art. 92 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că citația

nu i-a fost înmânată acestuia, personal, iar remiterea actului de procedură

unei alte persoane nu este legală, întrucât nu a fost identificată prin

consemnarea de către agentul procedural a datelor de identitate, astfel cum

prevăd dispozițiile legale în materie.

Recursul este nefondat.

Reglementările privind citațiile și

comunicarea actelor de procedură, sunt cuprinse în Capitolul II al Codului de

procedură civilă.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

92 alin. (1) „înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna

adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea

și semnătura acestuia”.

Art. 92 alin. (2) „Dacă cel citat,

aflându-se la domiciliu, nu vrea să primească citația sau, primind-o, nu

voiește ori nu poate să semneze adeverința de primire, agentul va lăsa citația

în mâna celui citat sau, în cazul refuzului de primire, o va afișa pe ușa

locuinței acestuia, încheind despre acestea proces verbal”.

Art. 92 alin. (3) „Dacă cel citat nu

se găsește la domiciliu, sau dacă, în cazul hotelurilor sau clădirilor compuse

din mai multe apartamente, ei nu au indicat camera sau apartamentul în care

locuiește, agentul va înmâna citația, în primul caz, unei persoane din familie,

sau, în lipsă, oricărei alte persoane care locuiește cu dânsul, sau care, în

mod obișnuit, primește corespondența, iar, în celelalte cazuri,

administratorului, portarului, ori celui ce în mod obișnuit îl înlocuiește;

persoana care primește citația va semna adeverința de primire, agentul

certificându-i identitatea, semnătura și încheind proces verbal despre cele

urmate”.

Art. 92 alin. (4) „Dacă persoanele

arătate în alineatul precedent nu voiesc ori nu pot să semneze adeverința de

primire, agentul va încheia proces verbal, lăsând citația în mâna lor dacă cei

arătați nu voiesc să primească citația sau sunt lipsă, agentul va afișa

citația, fie pe ușa locuinței celui citat, fie, dacă nu are indicația

apartamentului sau camerei locuite, pe ușa principală a clădirii, încheind de

asemenea proces verbal despre toate acestea”.

Art. 92 alin. (5) „Înmânarea

citației nu se poate face unui minor sub 14 ani împliniți sau unei persoane

lipsite de judecată. Puterea de judecată este presupusă până la dovada contrarie”.

Art. 92 alin. (6) „Dispozițiile

prezentului articol se aplică și la comunicarea sau notificarea oricărui alt

act de procedură”.

Textul procedural, mai sus redat în

integritatea sa reglementează fără echivoc, situațiile în care actul de

procedură este înmânat personal destinatarului actului sau, în lipsa acestuia,

persoanelor îndrituite a primi și semna pentru acesta.

În cazul dedus judecății sunt

incidente prevederile art. 92 alin. (3) C. proc. civ.

Astfel cum s-a arătat, este de

observat că citația adresată recurentului-pârât G.P. pentru termenul din 19

aprilie 2004 (aflată la fila 10 dosar apel) are subliniată mențiunea că a fost

înmânată lui G.M. (soția recurentului care locuiește cu destinatarul la

domiciliul din comuna Roșia de Amaradia, satul Roșia de Jos, județul Gorj, iar

agentul procedural a certificat identitatea și semnătura primitorului actului,

conform dispozițiilor art. 92 alin. (3) din același cod.

Ca atare susținerea recurentului în

sensul că nu a fost verificată și certificată identitatea primitorului actului,

în lipsa sa de la domiciliu este infirmată pe de o parte, prin conținutul

înscrisului de la fila 20 dosar nr. 2196/2004 al Curții de Apel Craiova

intitulat „proces-verbal privind dovada îndeplinirii procedurii de citare”, iar

pe de altă parte, prin confirmarea expres făcută de recurentul pârât G.P. în

instanță la termenul din 5 mai 2005 în care recunoaște semnătura soției sale,

G.M. pe această dovadă de citare și precizează că a locuit și locuiește în

continuare la același domiciliu.

În consecință, Înalta Curte de

Casație și Justiție va face aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul G.P.

împotriva deciziei nr. 873 din 19 aprilie 2004 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2005.