ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3669/2005

Asupra recursului

de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 4 septembrie 2003, G.E. a

chemat în judecată pe A.E., A.D., T.F. și T.S. pentru a fi obligați, sub

sancțiunea unei daune cominatorii, să ridice construcțiile edificate pe terenul

său (al reclamantei), situat în intravilanul localității Slobozia, județul

Ialomița.

Judecătoria Slobozia, prin sentința

civilă nr. 325 din 26 februarie 2004, a admis acțiunea așa cum a fost

formulată.

Curtea de Apel Ploiești, secția

civilă, prin decizia nr. 321 din 20 mai 2005, a anulat ca netimbrat, apelul

pârâților A.E. și A.D., cu motivarea că n-au făcut dovada plății taxelor de

timbru legal stabilite.

Împotriva acestei decizii

pârâții-apelanți au declarat recurs arătând că, în primă instanță, procesul a

fost judecat cu nerespectarea procedurii de citare, iar în apel, cu încălcarea

dispozițiilor art. 156 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

În apel, recurenții n-au invocat

vicierea procedurii de citare, iar cererea bazată pe prevederile art. 156 C.

proc. civ. a fost respinsă, în condițiile în care, deși au fost încunoștiințați

asupra obligației de plată a sumei de 34.000 lei taxă judiciară de timbru și

1.500 lei timbru judiciar, nu au făcut dovada acestei plăți.

Ca atare, în mod justificat,

instanța de apel a făcut aplicația art. 20 din Legea nr. 146/1997 și a anulat

cererea de apel.

Așa fiind și întrucât nu a fost

constatată existența unor motive de casare care pot fi invocate din oficiu,

urmează a fi respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de A.E. și A.D. împotriva deciziei nr. 321/A din 20 mai 2004 a Curții

de Apel București, secția a VII-a civilă și litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2005.