ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 775/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 1720 din 1

noiembrie 2004, Tribunalul Prahova, secția comercială a admis în parte acțiunea

formulată de reclamanta SC P. SRL Câmpina în contradictoriu cu pârâta SC F.C.

SRL Câmpina, obligând-o pe aceasta la plata sumei de 10.841.722 lei,

reprezentând contravaloare lucrare acoperiș, către reclamantă și respingând în

rest acțiunea, ca neîntemeiată;

A respins ca neîntemeiată cererea

reconvențională formulată de pârâtă în contradictoriu cu reclamanta și a

obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 19.950.000 lei, către reclamantă, cu titlu

de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 176 din 28 iunie

2005, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

mai sus menționate și a obligat-o pe apelantă la 6.130.000 lei cheltuieli de

judecată, către intimată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut că pârâta, declarând apel, nu a achitat taxa judiciară de timbru

de 4.660.086 lei și timbrul judiciar de 30.000 lei, deși a fost citată cu mențiunea

referitoare la timbraj.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ. și solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii instanței de apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași curți de apel.

În temeiul dispozițiilor art. 304 pct.

5 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea atacată a fost pronunțată cu

neobservarea formelor legale de citare, prevăzute sub sancțiunea nulității de art.

105 alin. (2) din același cod, deoarece procedura de citare s-a efectuat „prin

afișare: pe ușa principală a locuinței destinatarului, pe ușa principală a

clădirii” cu mențiunea „nici o persoană nu a fost găsită”, deși sediul

societății se află la adresa domiciliului reprezentantului legal al societății,

care în perioada respectivă se afla la S.B.T., așa încât s-ar fi impus

acordarea unui nou termen de judecată, pentru asigurarea dreptului la apărare

și pentru a da posibilitatea îndeplinirii obligației de timbrare a apelului;

Mai arată totodată că hotărârea

criticată a fost dată cu încălcarea principiilor disponibilității și

contradictorialității, motiv de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ. și că, pe fondul cauzei, acțiunea reclamantei nu este

întemeiată.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor dosarului, se

constată următoarele:

Pe tot parcursul acestui proces,

atât în fața instanței de fond, cât și la curtea de apel, sediul societății

recurentei pârâte a fost același, respectiv la domiciliul administratorului

acesteia, fapt confirmat și prin adresa O.R.C. depusă la dosar.

Pârâta a fost citată constant, numai

la această adresă și, cu toate acestea, pentru unul din termenele de judecată,

în apel, a refuzat primirea citației și nu a permis afișarea citației,

împrejurare ce a condus la suspendarea judecării cauzei și, implicit, la

tergiversarea soluționării acesteia.

În consecință, având în vedere că

drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință, ceea ce nu rezultă

din atitudinea recurentei, că procedura de citare a fost îndeplinită prin

afișare cu respectarea dispozițiilor art. 92

1

C. proc. civ., că nu

i-a fost produsă nici o vătămare recurentei-pârâte prin încălcarea formelor

legale de citare, așa cum eronat susține și că obligația de timbrare există din

chiar momentul formulării cererii (în speță, apelului), iar instanța, în măsura

citării cu mențiunea timbrării (ceea ce în speță s-a îndeplinit, dosar apel) nu

este obligată să mai acorde vreun termen, în condițiile art. 156 C. proc. civ.,

ci, dimpotrivă, să facă aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/1997 și să anuleze

cererea ca netimbrată (sau insuficient timbrată, după caz), se reține că

motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. este

neîntemeiat.

Neîntemeiat este și motivul

fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că instanța a

anulat corect apelul ca insuficient timbrat, neputând fi invocată încălcarea

principiilor disponibilității și contradictorialității, motivat de lipsa

propriului reprezentant în instanță, atâta timp cât procedura de citare a fost

legal îndeplinită, iar reprezentantul părții adverse a fost prezent și, punându-se

în discuție excepția de insuficientă timbrare, (dosar apel) a solicitat

anularea apelului, ca insuficient timbrat.

În fine, susținerile privind fondul

cauzei nu pot fi primite, întrucât apelul a fost soluționat pe cale de excepție

și criticile formulate în recurs trebuie să se refere numai la soluția astfel

pronunțată, prin raportare la motivele de nelegalitate prevăzute strict și

limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Ca atare, față de cele mai sus

arătate, recursul pârâtei va fi respins, ca nefondat.

În considerarea dispozițiilor art. 274

C. proc. civ. recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de

judecată, în sumă de 800 RON, către intimata reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC F.C. SRL Câmpina, împotriva deciziei nr. 176 din 28 iunie 2005 a Curții de

Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta pârâtă la plata

sumei de 800 RON către intimata reclamantă SC P. SRL Câmpina, reprezentând

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2006.