ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2848/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 22 octombrie 2004 reclamanta R.A.G.C.

Târgoviște a acționat în judecată pe pârâta S.S. pentru ca prin hotărâre

judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 3.547.310 lei

reprezentând prețul apei potabile și a serviciilor de preluare a apei menajere

prestate de reclamantă pe perioada octombrie 2001 - august 2004, cu majorări de

întârziere. Prin aceeași acțiune s-a mai solicitat și obligarea pârâtei de a

permite accesul specialiștilor reclamantei la domiciliul pârâtei pentru

sigilarea surselor de apă și canalizare.

Tribunalul Dâmbovița,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1685 din 22

noiembrie 2004 pronunțată în Dosarul nr. 5444/2004 a admis acțiunea reclamantei

astfel cum a fost formulată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada

pretențiilor sale și în ce o privește și-a îndeplinit obligațiile asumate prin

contractul din 2000 încheiat cu pârâta.

Apelul declarat de

pârâtă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost soluționat pe

excepția netimbrării apelului invocată de reclamantă, anulându-se ca netimbrat

acest apel prin Decizia nr. 49 din 14 martie 2008, instanța de apel reținând că

pârâta deși a fost citată cu mențiunea referitoare la timbraj, nu s-a conformat

cerinței impusă de Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările

ulterioare.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri pârâta S.S. a declarat recurs susținând că taxa de timbru

datorată în apel a fost achitată încă din 12 martie 2008. Dovada plății taxei

de timbru a depus-o prin fax la dosarul de apel la data de 14 martie 2008, dată

la care a solicitat să i se acorde un nou termen de judecată pentru a se depune

și în original această dovadă.

Recursul pârâtei este

nefondat.

Analizând actele și

lucrările Dosarului nr. 111/42/2008 al Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, se constată următoarele:

Pârâta S.S. în

calitate de apelantă-pârâtă în dosarul menționat a achitat taxa judiciară de

timbru de 25 lei la data de 12 martie 2008, dar înscrisul doveditor a fost

înregistrat în copie xerox la dosar la data de 17 martie 2008 și în original la

data de 20 martie 2008 (filele 19-22 din dosarul de apel).

La data de 14 martie

2008 stabilită de instanța de apel pentru soluționarea apelului pârâtei, la

dosarul cauzei nu se afla această dovadă; astfel că excepția netimbrării

apelului invocată în ședința publică din acea dată de către reclamantă, a fost

admisă prin Decizia nr. 49 din 14 martie 2008 a instanței de apel și pe cale de

consecință apelul a fost anulat ca netimbrat.

Cum instanța de apel

a făcut corect aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997

republicată, recursul pârâtei apare ca nefondat și se va respinge cu această

mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat,

recursul

declarat de pârâta S.S. împotriva Deciziei nr. 49 din 14 martie 2008 a Curții

de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2008.