ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2848/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 22 octombrie 2004 reclamanta R.A.G.C. Târgoviște a acționat în judecată pe pârâta S.S. pentru ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 3.547.310 lei reprezentând prețul apei potabile și a serviciilor de preluare a apei menajere prestate de reclamantă pe perioada octombrie 2001 - august 2004, cu majorări de întârziere. Prin aceeași acțiune s-a mai solicitat și obligarea pârâtei de a permite accesul specialiștilor reclamantei la domiciliul pârâtei pentru sigilarea surselor de apă și canalizare. Tribunalul Dâmbovița, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1685 din 22 noiembrie 2004 pronunțată în Dosarul nr. 5444/2004 a admis acțiunea reclamantei astfel cum a fost formulată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada pretențiilor sale și în ce o privește și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul din 2000 încheiat cu pârâta. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a fost soluționat pe excepția netimbrării apelului invocată de reclamantă, anulându-se ca netimbrat acest apel prin Decizia nr. 49 din 14 martie 2008, instanța de apel reținând că pârâta deși a fost citată cu mențiunea referitoare la timbraj, nu s-a conformat cerinței impusă de Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare. Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta S.S.

a declarat recurs susținând că taxa de timbru datorată în apel a fost achitată încă din 12 martie 2008. Dovada plății taxei de timbru a depus-o prin fax la dosarul de apel la data de 14 martie 2008, dată la care a solicitat să i se acorde un nou termen de judecată pentru a se depune și în original această dovadă. Recursul pârâtei este nefondat. Analizând actele și lucrările Dosarului nr. 111/42/2008 al Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, se constată următoarele: Pârâta S.S. în calitate de apelantă-pârâtă în dosarul menționat a achitat taxa judiciară de timbru de 25 lei la data de 12 martie 2008, dar înscrisul doveditor a fost înregistrat în copie xerox la dosar la data de 17 martie 2008 și în original la data de 20 martie 2008 (filele 19-22 din dosarul de apel).

La data de 14 martie 2008 stabilită de instanța de apel pentru soluționarea apelului pârâtei, la dosarul cauzei nu se afla această dovadă; astfel că excepția netimbrării apelului invocată în ședința publică din acea dată de către reclamantă, a fost admisă prin Decizia nr. 49 din 14 martie 2008 a instanței de apel și pe cale de consecință apelul a fost anulat ca netimbrat. Cum instanța de apel a făcut corect aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 republicată, recursul pârâtei apare ca nefondat și se va respinge cu această mențiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.S. împotriva Deciziei nr. 49 din 14 martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2008.