ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1033/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 592F din 14 octombrie 2008, Tribunalul Ialomița, secția civilă, a admis acțiunea reclamantului și a dispus obligarea pârâtei la livrarea apei potabile și menajere conform contractului din 12 martie 2002, precum și la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi începând cu data de 21 mai 2008 până la momentul îndeplinirii obligațiilor contractuale. Sentința instanței de fond a fost apelată de către pârâta SC A.T.S. SA Fetești, iar prin decizia nr. 268 din 28 mai 2009, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea, în sensul respingerii cererii introductive de instanță.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs la data de 10 iulie 2009, reclamantul B.G., solicitând în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului pârâtei și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, iar pe fondul cauzei, admiterea cererii introductive de instanță. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată.

În speță, se constată că deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei, acesta nu s-a conformat obligației stabilită în sarcina sa. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Curte, 16 martie 2010, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Curtea urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, modificată, și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantul B.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamantul B.G., împotriva deciziei nr. 268 din 28 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2010.