ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.02.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 873/2004

HOTĂRÂRE
03.02.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 873/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

la data de 6 noiembrie 2001, reclamantul M.I., a chemat în judecată pe pârâții

Ministerul Apărării Naționale, U.M. 01813 Sibiu și chematul în garanție

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța,

pârâții să fie obligați la plata sumei de 48.574.185 lei, reprezentând impozit

nelegal aplicat și reținut asupra ajutoarelor și plăților compensatorii,

cuvenite în baza art. 32 din Legea nr. 138/1999 și art. 7 din O.G. nr. 7/1998,

reactualizată, cu indicele de inflație de la data efectuării plății și până la

introducerea acțiunii.

În motivarea acțiunii reclamantul

arată că a fost cadru militar la U.M. 01813 Sibiu, iar la data de 31 ianuarie

2000 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie medicală, beneficiind de

ajutor pentru activitatea depusă egal cu 20 solde brute neimpozabile, ajutor

care nu trebuia să fie impozitat conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999,

dar care i-a fost calculat și reținut un impozit în sumă de 45.574.185 lei.

Prin sentința civilă nr. 846 din 20

noiembrie 2001 a Tribunalului Sibiu, a admis în parte acțiunea și cererea de

chemare în garanție formulată de reclamantul M.I. și pe cale de consecință

pârâții au fost obligați la plata sumei de 48.574.185 lei reprezentând impozit

pe venit nedatorat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 asimilează salariul, în

vederea impunerii, orice alte drepturi acordate reclamantului potrivit legii.

Că, drepturile ce au fost acordate reclamantului potrivit art. 1 și art. 2 din

Legea nr. 138/1999, respectiv 20 de solde brute sunt ajutoare de sprijin cu

destinație specială scutite de impozit în conformitate cu art. 5 pct. 1 din

O.G. nr. 73/1999 astfel că reținerea impozitului din ajutorul neimpozabil, în

temeiul art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sau calcularea acestuia în funcție

de solda lunară netă sunt nelegale.

Curtea de Apel Alba Iulia prin

decizia civilă nr. 777 din 15 aprilie 2002, a respins, ca nefondate,

recursurile Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice,

cu motivarea că drepturile bănești acordate militarilor la trecerea în rezervă

sunt definite de art. 31 din Legea nr. 138/1999 ca fiind ajutoare neimpozabile

astfel că sumele primite la trecerea în rezervă nu sunt supuse impozitului.

Împotriva hotărârilor mai sus

menționate, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în

anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție pe motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii,

întrucât la data trecerii în rezervă a regulamentului, ianuarie 2000,

prevederile art. 7 din O.G. nr. 7/1998, precum și cele ale art. 31 din legea

nr. 138/1999 erau abrogate de art. 86 din O.G. nr. 73/1999, astfel încât

pârâtul Ministerul Apărării Naționale, în mod corect, a aplicat baremul de

impozitare stabilit conform dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 73/1999 plăților

compensatorii și ajutorului acordat reclamantului.

Recursul în anulare este fondat

pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Reclamantul M.I. a fost cadru

militar al Ministerului Apărării Naționale, încadrat la U.M. 01813 Sibiu până

la data de 31 septembrie 2000, dată când a fost trecut în rezervă cu drept de

pensie, conform deciziei nr. 08737 din 22 martie 2000 emisă de Ministerul

Apărării Naționale.

La data trecerii în rezervă,

reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută

și cu vechimea efectivă ca militar conform art. 31 din Legea nr. 138/1998 în

cuantum de 20 solde lunare brute potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1998.

Reclamantul nu a contestat modul de calcul al respectivei sume ci faptul că

aceasta a fost supusă impozitării în condițiile O.G. Nr. 73/1999 privind

impozitul pe venit și H.G. nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice

de aplicare a O.G. nr. 73/1999, iar instanțele au apreciat că reclamanții nu

datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.

Soluția instanțelor este greșită.

Astfel, potrivit art. 31 din Legea

nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la

trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele

militare beneficiază de un ajutor neimpozabil, însă acest text de lege trebuie

raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73 din 27 august 1999 care deși

confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totuși ce

venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură

salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși

Legea nr. 138/1993 se referă la salarizarea personalului militar și la

drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidență că

veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere

cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de

salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999

privind impozitul pe venit.

În sensul celor menționate sunt și

Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe

venit aprobate prin H.G. nr. 1066 din 24 decembrie 1999 care referindu-se la

art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt

impozabile și nu se impozitează, între care și ajutoarele.

Din examinarea făcută de text

rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu

destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care

satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii,

ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate,

ajutorul de înmormântare etc.

Textul de lege mai sus menționat nu

face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor

militare în raport cu solda lunară brută.

Prin urmare, aceste ajutoare fiind

de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută urmează a fi

impozitate ca orice venit brut.

De altfel, art. 86 din O.G. nr.

73/1999 statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare menționatei

ordonanțe, ceea ce confirmă o dată în plus intenția legiuitorului de a impozita

aceste categorii de ajutoare.

Cu privire la ajutorul acordat

reclamantului, potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1998 calculat tot în raport cu

solda brută și neimpozitată, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe

venit statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea

respectivelor venituri și prin urmare reclamantul datorează impozit și pentru

aceste sume.

Pe de altă parte, este evidențiat și

faptul că în art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1998 privind impozitul pe venit

figurează doar plățile compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei

lunare nete. Or în speță ajutorul acordat reclamantului pentru activitatea

depusă, a fost acordat în raport cu solda lunară și prin urmare și din această

perspectivă acest venit este impozabil.

Avându-se în vedere cele reținute în

legătură cu recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 846 din 20 noiembrie 2000 a

Tribunalului Sibiu și a deciziei civile nr. 777 din 15 aprilie 2000 a Curții de

Apel Alba Iulia, se va admite ca fondat, se vor casa decizia și sentința și pe

fond se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M.I., precum

și cererea de chemare în garanție.

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 777 din 15 aprilie 2002 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă.

Casează decizia, precum și sentința

civilă nr. 846 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Sibiu și, pe fond, respinge

ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M.I. și cererea de chemare în

garanție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 februarie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-12-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7216/2004
Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin acțiune, reclamantul M.G.D. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale și U.M. 01473 – Sibiu, solicitând obligarea la plata sumei
ÎCCJ 2003-11-18
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4779/2003
Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2001 și precizată la data de 8 noiembrie 2001 pe rolul Tribunalului Sibiu reclamantul B.I. a
ÎCCJ 2003-12-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5143/2003
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 562 din 4 octombrie 2001, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N. împotriva pârâtului Minister
ÎCCJ 2004-01-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 57/2004
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 699 din 8 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Sibiu a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A.I. împotriv
ÎCCJ 2004-03-23
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2325/2004
Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 700 din 8 noiembrie 2001, pronunțată de Tribunalul Sibiu au fost admise acțiunea formulată de reclamantul M.A. împotri
Sursă