ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 873/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată la data de 6 noiembrie 2001, reclamantul M.I., a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale, U.M. 01813 Sibiu și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați la plata sumei de 48.574.185 lei, reprezentând impozit nelegal aplicat și reținut asupra ajutoarelor și plăților compensatorii, cuvenite în baza art. 32 din Legea nr. 138/1999 și art. 7 din O.G. nr. 7/1998, reactualizată, cu indicele de inflație de la data efectuării plății și până la introducerea acțiunii. În motivarea acțiunii reclamantul arată că a fost cadru militar la U.M.

01813 Sibiu, iar la data de 31 ianuarie 2000 a fost trecut în rezervă cu drept de pensie medicală, beneficiind de ajutor pentru activitatea depusă egal cu 20 solde brute neimpozabile, ajutor care nu trebuia să fie impozitat conform art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999, dar care i-a fost calculat și reținut un impozit în sumă de 45.574.185 lei. Prin sentința civilă nr. 846 din 20 noiembrie 2001 a Tribunalului Sibiu, a admis în parte acțiunea și cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul M.I. și pe cale de consecință pârâții au fost obligați la plata sumei de 48.574.185 lei reprezentând impozit pe venit nedatorat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că art. 23 lit. b) din O.G.

nr. 73/1999 asimilează salariul, în vederea impunerii, orice alte drepturi acordate reclamantului potrivit legii. Că, drepturile ce au fost acordate reclamantului potrivit art. 1 și art. 2 din Legea nr. 138/1999, respectiv 20 de solde brute sunt ajutoare de sprijin cu destinație specială scutite de impozit în conformitate cu art. 5 pct. 1 din O.G. nr. 73/1999 astfel că reținerea impozitului din ajutorul neimpozabil, în temeiul art. 23 lit. b) din O.G. nr. 73/1999 sau calcularea acestuia în funcție de solda lunară netă sunt nelegale. Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia civilă nr. 777 din 15 aprilie 2002, a respins, ca nefondate, recursurile Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Finanțelor Publice, cu motivarea că drepturile bănești acordate militarilor la trecerea în rezervă sunt definite de art. 31 din Legea nr. 138/1999 ca fiind ajutoare neimpozabile astfel că sumele primite la trecerea în rezervă nu sunt supuse impozitului.

Împotriva hotărârilor mai sus menționate, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pe motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, întrucât la data trecerii în rezervă a regulamentului, ianuarie 2000, prevederile art. 7 din O.G. nr. 7/1998, precum și cele ale art. 31 din legea nr. 138/1999 erau abrogate de art. 86 din O.G. nr. 73/1999, astfel încât pârâtul Ministerul Apărării Naționale, în mod corect, a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispozițiilor art. 8 din O.G. nr. 73/1999 plăților compensatorii și ajutorului acordat reclamantului. Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Reclamantul M.I. a fost cadru militar al Ministerului Apărării Naționale, încadrat la U.M. 01813 Sibiu până la data de 31 septembrie 2000, dată când a fost trecut în rezervă cu drept de pensie, conform deciziei nr. 08737 din 22 martie 2000 emisă de Ministerul Apărării Naționale. La data trecerii în rezervă, reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută și cu vechimea efectivă ca militar conform art. 31 din Legea nr. 138/1998 în cuantum de 20 solde lunare brute potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1998. Reclamantul nu a contestat modul de calcul al respectivei sume ci faptul că aceasta a fost supusă impozitării în condițiile O.G. Nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și H.G.

nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999, iar instanțele au apreciat că reclamanții nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit. Soluția instanțelor este greșită. Astfel, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil, însă acest text de lege trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G. nr. 73 din 27 august 1999 care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totuși ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.

Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1993 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidență că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit. În sensul celor menționate sunt și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G. nr. 1066 din 24 decembrie 1999 care referindu-se la art. 5 din ordonanță, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile și nu se impozitează, între care și ajutoarele.

Din examinarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinație specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate, ajutorul de înmormântare etc. Textul de lege mai sus menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută. Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută urmează a fi impozitate ca orice venit brut. De altfel, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 statuează expres că se abrogă orice dispoziții contrare menționatei ordonanțe, ceea ce confirmă o dată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.

Cu privire la ajutorul acordat reclamantului, potrivit art. 7 din O.G. nr. 7/1998 calculat tot în raport cu solda brută și neimpozitată, art. 86 din O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea respectivelor venituri și prin urmare reclamantul datorează impozit și pentru aceste sume. Pe de altă parte, este evidențiat și faptul că în art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1998 privind impozitul pe venit figurează doar plățile compensatorii și ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or în speță ajutorul acordat reclamantului pentru activitatea depusă, a fost acordat în raport cu solda lunară și prin urmare și din această perspectivă acest venit este impozabil.

Avându-se în vedere cele reținute în legătură cu recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 846 din 20 noiembrie 2000 a Tribunalului Sibiu și a deciziei civile nr. 777 din 15 aprilie 2000 a Curții de Apel Alba Iulia, se va admite ca fondat, se vor casa decizia și sentința și pe fond se va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M.I., precum și cererea de chemare în garanție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 777 din 15 aprilie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Casează decizia, precum și sentința civilă nr. 846 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Sibiu și, pe fond, respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul M.I. și cererea de chemare în garanție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.