ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 574/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Prin sentința nr. 163 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.A.P.D.R. și, în consecință, a fost respinsă acțiunea reclamantei față de acest pârât. Instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta M.D. în contradictoriu cu pârâții M.M.P. și R.N.P.R. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin acțiunea introductivă, reclamanta M.D. a chemat în judecată pe pârâții M.A.P.D.R.

, M.M.P., R.N.P.R., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr. 1824 din 07 octombrie 2009 al M.A.P.D.R.; să se dispună restabilirea situației anterioare și repunerea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii acestui ordin; obligarea pârâtelor la plata unor despăgubiri bănești egale cu salarii, prime, indemnizații și alte drepturi bănești, contravaloarea tichetelor de masa, precum și a altor drepturi prevăzute în contractul colectiv de muncă al R.N.P. R., cuvenite de la data punerii în aplicare a ordinului contestat și până la data reintegrării efective și actualizarea sumelor cu rata inflației; precum și obligarea la cheltuielile de judecată. Pârâtul M.A.P.D.R., inițial chemat în judecată, a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a M.M.P.

față de care s-a transmis calitatea procesuală pasivă în temeiul și ca efect al Hotărârii nr. 1635/2009 [art. 1 alin. (2) și (3) precum și Anexa], invocând la final, lipsa calității procesuale pasive în cauză. Analizând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că Ordinul 1824 din 07 octombrie 2009, contestat în cauză, a fost emis de M.A.P.D.R. Cu toate acestea, calitatea procesuală pasivă a acestuia a fost preluată de către M.M.P., în temeiul dispozițiilor art. 7 din O.U.G. nr. 115/20096 și art. 1 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 1635/2009. Prin urmare, instanța a reținut că, în prezenta cauză, calitatea procesuală pasivă este deținută de M.M.P., introdus în cauză la cererea primului pârât și față de care reclamanta nu a formulat obiecțiuni, motiv pentru care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de M.A.P.D.R.

In ceea ce privește pârâta R.N.P.R., Curtea constată că aceasta a fost chemată în judecată pentru a dispune reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, ca urmare a anulării ordinului contestat. Or, în aceste condiții, chiar dacă această pârâtă nu are calitatea de emitent al actului contestat, aceasta are calitate procesuală pasivă în cauză, raportat la petitul accesoriu de reintegrare și având în vedere calitatea acesteia de angajator, stabilită prin art. 2 din Ordinul contestat, nr. Ordinul 1824 din 07 octombrie 2009. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanta a deținut funcția publică de director coordonator adjunct - domeniul economic în cadrul D.S. Sălaj, în baza Ordinului nr. 1316 din 28 mai 2009 emis de M.A.P.D.R.

Actul de numire a fost fundamentat, între altele, în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. La data emiterii actului contestat în prezenta cauză, respectiv a Ordinului nr. 1824 din 07 octombrie 2009 emis de aceeași autoritate publică, prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică deținută în temeiul Ordinului nr. 1316 din 28 mai 2009 a fost deja adoptată Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 prin care instanța de contencios constituțional a constatat că O.U.G. nr. 37/2009 este în întregime neconstituțională. Așa fiind, instanța a constatat că la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru reclamantă, actul de numire nu era conform cu ordinea de drept.

Și este așa, deoarece actul administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale, declarate neconforme cu Constituția, înfrânge principiul legalității și drept urmare, este nelegal, fiind incidente în acest sens implicit dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004. Pentru aceste considerente, s-a reținut că reclamanta nu poate revendica calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ individual câtă vreme dreptul ori interesul său la epoca emiterii acelui act a devenit nelegitim. In cadrul materiei contenciosului administrativ, noțiunea de persoană vătămată își are fundamentul în teza încălcării drepturilor subiective sau a intereselor legitime private prin actele administrative emise de autoritatea publică.

Instanța a reținut că reclamanta urmărește și tinde să obțină restabilirea situației anterioare emiterii actului administrativ contestat, respectiv reinvestirea în funcția de director coordonator adjunct - domeniul economic în cadrul D.S. Sălaj, funcție obținută în baza Ordinului nr. 1316/2009. O atare situație nu poate fi validată din punct de vedere juridic, deoarece particularul nu poate dobândi avantaje injustiție prin validarea unei nelegalități. Din această perspectivă, instanța de fond a reținut că, la epoca emiterii actului administrativ contestat, reclamanta nu poate justifica o vătămare a dreptului subiectiv dobândit ca urmare a numirii sale în funcția publică prin Ordinul nr. 1316 din 28 mai 2009, astfel încât acțiunea de contestare în justiție Ordinului nr. 1824 din 07 octombrie 2009 apare neîntemeiată.

In alți termeni și urmând aceeași rațiune, Ordinul nr. 1824 din 07 octombrie 2009 nu-i produce nicio vătămare ținând seama că efectele acesteia se produc după declararea ca neconstituțională a O.U.G. nr. 37/2009. Prezenta acțiune nu are ca temei dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/204 așa încât instanța de fond reține că nu poate specula asupra eventualei responsabilități patrimoniale a emitentului ordonanței. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

A prezentat pe larg situația de fapt a dosarului și a criticat sentința instanței de fond, arătând că instanța de fond a cercetat legalitatea unui alt act administrativ decât cel atacat, a nesocotit limitele învestirii sale și a procedat la o construcție juridică pe baza unui eșafodaj bazat pe elemente străine pricinii, menite la a îndepărta de la cercetarea judecătorească tocmai actul cu cercetarea legalității căruia fusese investită instanța de fond. A arătat că a învestit instanța de judecată cu soluționarea unei acțiuni de anulare a Ordinului nr. 1824 din 7 octombrie 2009, emis de M.A.P.D.R., iar instanța de fond nu a soluționat cauza conform petitului principal. A precizat că afirmă, prin acțiunea introductivă, un drept subiectiv actual, fiind justificată legitimitatea procesuală activă în acțiunea în contencios administrativ, astfel încât reclamanta este îndreptățită să solicite anularea actului administrativ.

Recurenta a arătat că instanța de fond a deturnat obiectul cauzei, căci a supus cercetării judecătorești un alt act administrativ, respectiv ordinul de numire a acesteia în funcție (numire efectuată în temeiul O.U.G. nr. 37/2009), în condițiile în care a atacat ordinul de încetare a raportului de serviciu întemeiat pe dispozițiile O.U.G. nr. 105/2009. Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul formulat ca nefondat, pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte a reținut că reclamanta a deținut funcția publică de director coordonator adjunct - domeniul economic în cadrul D.S.

Sălaj, în baza Ordinului nr. 1316 din 28 mai 2009 emis de M.A.P.D.R. Actul de numire a fost întemeiat pe dispozițiile O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Instanța de control judiciar a constatat că ordinul contestat în prezenta cauză, respectiv Ordinul nr. 1824 din 07 octombrie 2009 a fost emis cu respectarea prevederilor legale. Nu poate fi reținută critica formulată de recurentă cu privire la faptul că instanța de fond nu a soluționat cauza conform petitului principal, că a deturnat obiectul cauzei, căci a supus cercetării judecătorești un alt act administrativ, respectiv ordinul de numire a acesteia în funcție, întrucât întotdeauna legalitatea unui act este verificată în raport de data emiterii actului și conformitatea acestuia cu legea.

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a constatat că, la data emiterii actului administrativ pretins vătămător pentru reclamantă, însuși actul de numire nu era conformitate cu ordinea de drept. Înalta Curte reține că actul administrativ individual emis în executarea și aplicarea unei dispoziții legale, declarate neconforme cu Constituția, înfrânge principiul legalității și drept urmare, este nelegal, fiind incidente în acest sens implicit dispozițiile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, astfel încât actul de revocare din funcție, atacat în cauza de față, reprezintă o reparare a abuzului săvârșit de autoritatea pârâtă, astfel încât acest ultim act este legal emis și, în consecință, în mod corect a apreciat instanța de fond.

Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței atacate, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de M.D. împotriva sentinței nr. 163 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2011.