ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2489/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 26 august 2008 reclamanta SC D.G. SRL Brașov solicitând

ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității

contractului de vânzare-cumpărare nr. 172 din 7 ianuarie 2006, încheiat între

SC A.G.I. PREJMER SA și SC A.G.S. SRL, urmând a se reveni la situația

anterioară încheierii acestuia.

Ulterior reclamanta

și-a precizat acțiunea solicitând să se constate nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 172 din 7 iunie 2006 cu revenirea la situația anterioară,

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat

între SC A.G.S. SRL și SC L.P.C.P. SRL Brașov; să se dispună obligarea pârâtei

SC A.G.I. PREJMER SA să încheie cu reclamanta act apt de intabulare, în caz

contrar prezenta hotărâre să țină loc de act apt de intabulare în Cartea

Funciară.

Pârâta a formulat

cerere reconvențională prin care solicită să se constate nulitatea absolută

parțială a contractului de vânzare-cumpărare dintre reclamantă și pârâta SC A.G.I.

PREJMER SA la data de 12 decembrie 2006 și să fie obligată reclamanta-pârâtă la

încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare pentru activele cuprinse în

procesul verbal din 29 noiembrie 2004 și contractul nr. 33/2004.

Prin apărările făcute

pârâta SC A.G.S. SRL Brașov a invocat excepția lipsei procedurii concilierii

prealabile cu privire la acțiunea introductivă.

Prin încheierea nr. 564

din 14 iunie 2010, Tribunalul Teleorman, a admis excepția inadmisibilității

acțiunii precizatoare, a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind

nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 476/2009 încheiat între

pârâtele SC A.G.S. SRL și SC L.P.C.P. SRL Brașov.

S-a respins totodată

excepția lipsei concilierii prealabile cu privire la nulitatea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 172/2006 și a fixat termen pentru continuarea judecății

celorlalte capete de cerere și cererii reconvenționale.

Pentru a se pronunța

astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea a fost înregistrată la data de

26 august 2008 mai înainte ca Înalta Curte de Casație și Justiție să dispună

prin Decizia nr. 32/2008 și Legea nr. 146/1997 să stabilească prin modificarea

conform O.U.G. nr. 212/2008, că acțiunile privind nulitatea unor contracte sunt

evaluabile în bani și deci supuse procedurii concilierii prealabile.

În consecință s-a

apreciat că cererea privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 172/2006

nu trebuia precedată de conciliere prealabilă.

Pentru contractul de

vânzare-cumpărare nr. 476/2009 instanța de fond a apreciat că, față de data modificării

cererii, 4 februarie 2009, se impune admiterea excepției lipsei concilierii

prealabile.

S-au înlăturat

susținerile reclamantei SC D.G. SRL Brașov în sensul că acțiunea este de

competența judecătorului sindic specifică Legii nr. 85/2006, acțiunea fiind una

de drept comercial.

Împotriva acestei

încheierii a promovat apel reclamanta SC D.G. SRL, și răspunzând criticilor

formulate, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr.

483 din 2 decembrie 2010 a admis apelul, a desființat în parte încheierea

criticată și a trimis cauza primei instanțe pentru continuarea judecății

capătului de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a

contractului de vânzare-cumpărare nr. 476/2009.

În fundamentarea soluției

instanța de control judiciar a reținut că procedura concilierii prealabile

prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ. nu este necesar a fi

îndeplinită anterior introducerii unei acțiuni în constatarea nulității

absolute a unui act juridic, dat fiind faptul că părțile nu pot tranzacționa cu

privire la nulitatea absolută.

Cu petiția

înregistrată la data de 21 februarie 2011 pârâta SC A.G.S. SRL a declarat

recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile

art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta

susține că în mod eronat instanța de apel a considerat că Tribunalul București

trebuia să se dezinvestească de soluționarea unei cereri printr-o hotărâre și

nu prin încheiere aceasta fiind pronunțată în condițiile art. 137 alin. (1) C.

proc. civ. și nerezolvând fondul pricinii.

Recursul este fondat.

Încheierile de

ședință sunt acele hotărâri date pe parcursul judecării unei cauze. Aceste

încheieri pot fi preparatorii și interlocutorii.

Sunt interlocutorii

acele încheieri care pregătesc judecata și leagă instanța de statuările

cuprinse în acestea, astfel încât nu mai poate reveni asupra acestora.

Instanța de fond prin

încheierea nr. 564 din 14 iunie 2010 a admis excepția inadmisibilității

acțiunii precizatoare a SC D.G. SRL rejudecând ca inadmisibil capătul de cerere

privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 476/2009.

Încheierea a fost

pronunțată în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 282 alin.

(2) C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel

decât odată cu fondul în afară de cazul când prin el s-a întrerupt cursul

judecății.

Or, prin încheierea

recurată s-au soluționat niște excepții, care se puteau rezolva prin apelare

odată cu fondul deciziei pronunțate.

În aceste condiții,

văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC A.G.S. SRL Brașov împotriva deciziei comerciale nr. 483 de la 2

decembrie 2010 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a

VI-

a comercială.

Modifică decizia și respinge

apelul ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 23 iunie 2011.