ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4134/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 3328 din 8 octombrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursurile declarate de Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița împotriva sentinței nr. 902 din 19 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, pe fond, a respins acțiunea reclamantului P.G., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele: Prin dispoziția nr. S/86 din 7 mai 2004 emisă de Inspectorul Șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița (fila nr. 150) intimatul P.G.

, inspector principal de poliție a fost eliberat din funcția de șef al Biroului de Investigații criminale din cadrul Poliției Municipiului Urziceni și a fost pus la dispoziția inspectoratului pe o perioadă de 3 luni, beneficiind de salariul de bază avut, cu excepția indemnizației de conducere. Măsura astfel dispusă s-a întemeiat pe prevederile art. 22 alin. (7) și (8) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare și pe Ordinele nr. 330/2002, nr. 132/2004 și nr. 550/2003 emise de Ministrul Administrației și Internelor, eliberarea intimatului din funcția de conducere deținută reprezentând o decizie managerială, justificată prin deficiențe constatate în activitatea acestuia și consemnate în rapoartele Corpului de control ale ministrului nr. 27167 din 3 mai 2004 și nr. 27167 din 6 iulie 2004 (filele 155-161).

Nelegalitatea dispoziției de eliberare din funcție a intimatului nu poate fi determinată de nepublicarea celor trei ordine menționate ca temei juridic al actului, dat fiind că nu s-a solicitat să se constate nelegalitatea ordinelor respective pe cale principală sau incidentală, iar cauza juridică a măsurii a fost Legea nr. 360/2002. De altfel, prin însuși obiectul lor de reglementare, cele trei ordine nu erau supuse regimului publicării, conform art. 35 alin. (3) din H.G. nr. 50/2005, care au prevăzut această excepție pentru reglementările din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională. Referitor la Ordinul nr. S/II/3161 din 5 august 2004, de destituire a intimatului din poliție, instanța de recurs a reținut că intimatului nu îi sunt aplicabile dispozițiile H.G.

nr. 1210/2003 și nici cele cuprinse în Capitolul VIII „Sancțiuni disciplinare și răspunderea funcționarilor publici" din Legea nr. 188/1999, ci dispozițiile din Capitolul 4 „Recompense, răspunderea juridică și sancțiuni" din Legea nr. 360/2002. Instanța de recurs a reținut, de asemenea, că Ordinul de destituire din poliție a intimatului îndeplinește celelalte condiții de formă prevăzute de lege și din copia acestuia depusă în recurs (fila nr.40) rezultă că poartă semnătura și ștampila emitentului, iar din cuprinsul lui rezultă considerentele pentru care a fost aplicată sancțiunea disciplinară.

Intimatul nu a contestat faptele reținute în sarcina sa și calificarea lor juridică, după cum rezultă din procesul-verbal și încheierea întocmite la 16 iulie 2004 de Consiliul de disciplină din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița și din raportul întocmit de intimat la data de 14 iunie 2004 (filele nr. 152, nr. l62- 165). Concluzionează instanța de recurs că, din toate aceste înscrisuri, rezultă că intimatul a invocat neîntemeiat nelegalitatea actelor întocmite pentru cercetarea sa disciplinară, dat fiind că a fost prezent în ședința consiliului de disciplină de la 16 iulie 2004 și nu a solicitat să fie apărat, luând cunoștință de materialul de cercetare prealabilă, neavând probe de propus în apărarea sa, ori obiecțiuni de formulat.

In temeiul prevederilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 3328 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire P.G., susținând că hotărârea atacată a fost dată în temeiul unui înscris fals, respectiv Ordinul M.A.I. nr. S/II/3161 din 05 august 2004. Cererea de revizuire este inadmisibilă. Revizuirea este o cale extraordinară de atac ale cărei motive și condiții de exercitare sunt strict prevăzute de lege. Astfel, potrivit prevederilor art. 322 pct. 4 teza a II-a C. proc. civ.

, invocate de revizuent drept temei al cererii sale, revizuirea se poate cere „ ... dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ...". Rezultă, din prevederile legale citate, că admisibilitatea cererii de revizuire, pentru cazul invocat de revizuent, este condiționată de împrejurarea ca înscrisul avut în vedere de instanța de judecată la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se cere să fi fost declarat fals, în cursul sau în urma judecății. In cauză, însă, înscrisul invocat de revizuent nu îndeplinește condiția susmenționată, întrucât nu a fost prezentată vreo hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, prin care înscrisul respectiv să fi fost declarat fals.

Mai mult decât atât, revizuentul a depus la dosarul cauzei documente care atestă contrariul celor susținute, respectiv Rezoluția nr. 80/P din 28 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de funcționarul din cadrul Ministerului Administrației și Internelor pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, în legătură cu înscrisul invocat de revizuent în prezenta cale extraordinară de atac, precum și Rezoluția nr. 5521/2649/II-2 din 28 mai 2009 a aceluiași parchet și sentința nr. 1996 din 24 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care au fost respinse plângerile formulate de revizuent împotriva măsurii susmenționate.

Pentru considerentele arătate, cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge cererea de revizuire formulată de P.G. împotriva deciziei nr. 3328 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s ecția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.