ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4134/2011

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 3328 din 8 octombrie

2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis recursurile

declarate de

Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul de

Poliție

al Județului Ialomița împotriva sentinței nr. 902 din 19 martie 2008 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

casat sentința atacată și, pe fond, a respins

acțiunea reclamantului P.G.,

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele:

Prin dispoziția nr. S/86 din 7 mai 2004

emisă de Inspectorul Șef al Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița

(fila nr. 150) intimatul P.G.

, inspector

principal de poliție a fost eliberat din funcția de șef al Biroului

de Investigații criminale din cadrul Poliției

Municipiului Urziceni și a fost pus la

dispoziția

inspectoratului pe o perioadă de 3 luni, beneficiind de salariul de bază

avut,

cu excepția indemnizației de conducere.

Măsura astfel dispusă s-a întemeiat pe

prevederile art. 22 alin. (7) și (8) din

Legea

nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările

ulterioare

și pe Ordinele nr. 330/2002, nr. 132/2004 și nr. 550/2003 emise de Ministrul

Administrației și Internelor, eliberarea intimatului din funcția de conducere

deținută reprezentând o decizie managerială, justificată prin

deficiențe constatate în activitatea acestuia și

consemnate în rapoartele Corpului de control ale ministrului nr. 27167 din 3

mai 2004 și nr. 27167 din 6 iulie 2004

(filele 155-161).

Nelegalitatea

dispoziției de eliberare din funcție a intimatului nu poate fi

determinată de nepublicarea celor trei

ordine menționate ca temei juridic al actului, dat fiind că nu s-a solicitat să

se constate nelegalitatea ordinelor respective pe cale principală sau

incidentală, iar cauza juridică a măsurii a fost Legea nr. 360/2002. De altfel,

prin însuși obiectul lor de reglementare, cele trei ordine nu erau supuse

regimului publicării, conform art. 35 alin. (3) din H.G. nr. 50/2005, care au

prevăzut această excepție pentru reglementările din sectorul de apărare, ordine

publică și siguranță națională.

Referitor la

Ordinul nr. S/II/3161 din 5 august 2004, de destituire a intimatului din

poliție, instanța de recurs a reținut că intimatului nu îi sunt aplicabile

dispozițiile

H.G. nr.

1210/2003 și nici cele cuprinse în Capitolul VIII „Sancțiuni disciplinare și

răspunderea funcționarilor publici" din Legea

nr. 188/1999, ci dispozițiile din Capitolul 4 „Recompense, răspunderea

juridică și

sancțiuni" din Legea nr. 360/2002.

Instanța de recurs a reținut, de

asemenea, că Ordinul de destituire din poliție a intimatului îndeplinește

celelalte condiții de formă prevăzute de lege și din copia acestuia depusă în

recurs (fila nr.40) rezultă că poartă semnătura și ștampila emitentului, iar

din cuprinsul lui rezultă considerentele pentru care a fost aplicată sancțiunea

disciplinară.

Intimatul nu a contestat faptele

reținute în sarcina sa și calificarea lor juridică, după cum rezultă din procesul-verbal

și încheierea întocmite la 16 iulie 2004 de Consiliul de disciplină din cadrul

Inspectoratului de Poliție al Județului Ialomița și din raportul întocmit de

intimat la data de 14 iunie 2004 (filele nr. 152, nr. l62- 165).

Concluzionează

instanța de recurs că, din toate aceste înscrisuri, rezultă că

intimatul a invocat neîntemeiat

nelegalitatea actelor întocmite pentru cercetarea sa disciplinară, dat fiind că

a fost prezent în ședința consiliului de disciplină de la 16 iulie 2004 și nu a

solicitat să fie apărat, luând cunoștință de materialul de cercetare

prealabilă, neavând probe de propus în apărarea sa, ori obiecțiuni de formulat.

In temeiul prevederilor art. 322 pct. 4

C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 3328 din 8 octombrie 2008 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

formulat cerere de revizuire P.G., susținând că hotărârea atacată a fost dată

în temeiul unui înscris fals, respectiv Ordinul M.A.I. nr. S/II/3161 din 05

august 2004.

Cererea de

revizuire este inadmisibilă.

Revizuirea este

o cale extraordinară de atac ale cărei motive și condiții de

exercitare sunt strict prevăzute de

lege.

Astfel, potrivit prevederilor art. 322

pct. 4 teza a II-a C. proc. civ.

, invocate

de revizuent drept temei al cererii sale, revizuirea se

poate cere „ ...

dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în

urma judecății ...".

Rezultă, din prevederile legale

citate, că admisibilitatea cererii de revizuire, pentru cazul invocat de

revizuent, este condiționată de împrejurarea ca înscrisul avut în vedere de

instanța de judecată la pronunțarea hotărârii a

cărei revizuire se cere să fi fost declarat fals, în cursul sau în urma

judecății.

In cauză, însă,

înscrisul invocat de revizuent nu îndeplinește condiția

susmenționată, întrucât nu a fost

prezentată vreo hotărâre judecătorească

definitivă

și irevocabilă, prin care înscrisul respectiv să fi fost declarat fals.

Mai mult decât

atât, revizuentul a depus la dosarul cauzei documente care

atestă contrariul celor susținute,

respectiv Rezoluția nr. 80/P din 28 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale

față de funcționarul din cadrul Ministerului Administrației și Internelor

pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, în legătură cu

înscrisul invocat de revizuent în prezenta cale extraordinară de atac, precum

și Rezoluția nr. 5521/2649/II-2 din 28 mai 2009 a aceluiași parchet și sentința

nr. 1996 din 24 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală,

prin care au fost respinse plângerile formulate de revizuent împotriva măsurii

susmenționate.

Pentru considerentele arătate, cererea

de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de revizuire

formulată de P.G. împotriva deciziei nr. 3328 din 8 octombrie 2008 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, s

ecția de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 septembrie 2011.