ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 39/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 21 iulie 2004, reclamantul R.N. a solicitat, în contradictoriu cu Secretariatul de Stat al Ministerului Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului Ialomița, anularea dispoziției nr. S/II/7082 din 10 martie 2004, prin care s-a dispus punerea sa la dispoziția unității, repunerea în drepturile bănești anterioare datei de 10 martie 2004 și până la 31 mai 2004, când a încetat raportul de serviciu, corespunzătoare funcției de șef al Poliției municipiului Slobozia și recalcularea ajutorului prevăzut de O.G. nr. 38/2003, cu drept de pensie, în raport cu salariul de bază avut potrivit ultimei funcții.

Printr-o cerere completatoare, reclamantul a mai solicitat obligarea pârâților la plata de daune morale, în sumă de 2 miliarde lei, plus cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că ordinul este nelegal, fiind emis de o autoritate necompetentă, întrucât funcția de șef al Poliției municipiului Slobozia se afla în nomenclatorul Inspectoratului General de Poliție, și nu al Secretariatului de Stat al Ministerului Administrației și Internelor, dar în același timp este și abuziv, dispozițiile art. 65 din Legea nr. 360/2004 nefiind aplicabile în speță. Prin sentința civilă nr. 467 din 17 martie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, căreia cauza i-a revenit prin declinare, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că prin dispoziția contestată, reclamantul a fost pus la dispoziția unității, pentru a fi numit în altă funcție, măsura ca atare având un caracter managerial, și nicidecum sancționator, emisă de o autoritate competentă, în conformitate cu Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 330/2002. Pe fondul pricinii, instanța a reținut că este consecința firească a raportului negativ întocmit de organele de control în legătură cu activitatea desfășurată de reclamant, în calitate de prim adjunct al Inspectoratului Județean de Poliție Ialomița. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, R.N.

care a susținut, în esență, că dispoziția de „punere la dispoziție” a fost emisă de un organ necompetent, Ordinul nr. 330/2002 la care face referire instanța fondului, nefiind reținut ca temei juridic al acesteia; greșit nu s-a reținut inexistența unui ordin al Ministerului Administrației și Internelor, care să reglementeze în concret acele „situații temeinic justificate” de punere la dispoziție a polițistului, așa cum prevăd dispozițiile art. 22 din Legea nr. 360/2004; greșit s-a apreciat că în calitate de șef al Poliției municipiului Slobozia ar fi avut vreo responsabilitate pentru activitatea Poliției din Urziceni și mai ales nu s-a ținut cont de calificativele foarte bune obținute în ultimii cinci ani de activitate.

În fine, un ultim motiv de casare a vizat omisiunea de pronunțare asupra cererii sale referitoare la drepturile salariale. Analizând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că acestea nu se justifică. Reclamantul a funcționat ca prim adjunct al Inspectoratului Județean de Poliție Ialomița, până la 9 februarie 2004, când a fost numit șef al Poliției Slobozia, în baza dispoziției Secretariatului de Stat al Ministerului Administrație și Internelor nr. S/II/7033 din 9 februarie 2004. La 10 martie 2004, prin dispoziția nr. II/S/7082, emisă de aceeași autoritate, a fost pus la dispoziția unității, ca urmare a aspectelor negative reținute prin Raportul Corpului de Control al Ministerului de Interne, la nivelul Inspectoratului de Poliție al județului Ialomița, nr. S/027055.

Eliberarea din funcția de șef al Poliției municipiului Slobozia a avut caracterul unei măsuri manageriale, determinată de lipsa de profesionalism cu care reclamantul, în calitate de prim adjunct al Inspectoratului Județean de Poliție Ialomița a efectuat controlul de fond în decembrie 2003, la Poliția Urziceni, unde s-au constatat abateri grave care au determinat măsuri disciplinare severe împotriva unor ofițeri de poliție. Astfel fiind, dispoziția emisă de Secretariatul de Stat al Ministerului Administrației și Internelor, nu numai că se justifică, dar este și legală, fiind luată în conformitate cu Ordinul nr. 330/2002 privind activitatea de management și resurse umane ale Ministerului Administrației și Internelor.

De altfel, competența acestei autorități a fost necunoscută de reclamant, în momentul numirii sale ca șef al Poliției municipiului Slobozia. Cum „punerea la dispoziție” a fost luată pe fondul unei grave carențe manageriale, fără a fi apreciată nici un moment drept sancțiune disciplinară, lipsa unui ordin al Ministerului Administrației și Internelor, care să reglementeze cazurile „bine justificate” în condițiile art. 65 din Legea nr. 360/2002, în mod corect a fost apreciată ca nerelevantă. Dispoziția contestată a fost emisă pe baza aspectelor negative constatate în activitatea desfășurată de reclamant, ca prim adjunct al Inspectoratului Județean de Poliție Ialomița și care l-a făcut incompatibil cu funcția de comandă, conform competențelor legale prevăzute de Ordinul Ministerului de Interne nr. 330/2002.

Reținând aceste aspecte, în mod corect, instanța fondului a apreciat ca fiind legală și temeinică, dispoziția Secretariatului de Stat al Ministerului de Interne. În ce privește drepturile salariale solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, reclamantului-recurent i s-au acordat drepturile bănești avute, numai pentru indemnizația de comandă, iar drepturile de pensie i-au fost calculate conform art. 21 din Legea nr. 164/2001. Pentru toate aceste considerente și în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.N. împotriva sentinței civile nr. 467 din 17 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2006.