ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 39/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 21 iulie

2004, reclamantul R.N. a solicitat, în contradictoriu cu Secretariatul de Stat

al Ministerului Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al

județului Ialomița, anularea dispoziției nr. S/II/7082 din 10 martie 2004, prin

care s-a dispus punerea sa la dispoziția unității, repunerea în drepturile

bănești anterioare datei de 10 martie 2004 și până la 31 mai 2004, când a

încetat raportul de serviciu, corespunzătoare funcției de șef al Poliției

municipiului Slobozia și recalcularea ajutorului prevăzut de O.G. nr. 38/2003,

cu drept de pensie, în raport cu salariul de bază avut potrivit ultimei

funcții.

Printr-o cerere completatoare,

reclamantul a mai solicitat obligarea pârâților la plata de daune morale, în

sumă de 2 miliarde lei, plus cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a

susținut că ordinul este nelegal, fiind emis de o autoritate necompetentă,

întrucât funcția de șef al Poliției municipiului Slobozia se afla în

nomenclatorul Inspectoratului General de Poliție, și nu al Secretariatului de

Stat al Ministerului Administrației și Internelor, dar în același timp este și

abuziv, dispozițiile art. 65 din Legea nr. 360/2004 nefiind aplicabile în

speță.

Prin sentința civilă nr. 467 din 17

martie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

căreia cauza i-a revenit prin declinare, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că prin

dispoziția contestată, reclamantul a fost pus la dispoziția unității, pentru a

fi numit în altă funcție, măsura ca atare având un caracter managerial, și

nicidecum sancționator, emisă de o autoritate competentă, în conformitate cu

Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 330/2002.

Pe fondul pricinii, instanța a

reținut că este consecința firească a raportului negativ întocmit de organele

de control în legătură cu activitatea desfășurată de reclamant, în calitate de

prim adjunct al Inspectoratului Județean de Poliție Ialomița.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, R.N. care a susținut, în esență, că dispoziția de „punere la

dispoziție” a fost emisă de un organ necompetent, Ordinul nr. 330/2002 la care

face referire instanța fondului, nefiind reținut ca temei juridic al acesteia;

greșit nu s-a reținut inexistența unui ordin al Ministerului Administrației și

Internelor, care să reglementeze în concret acele „situații temeinic

justificate” de punere la dispoziție a polițistului, așa cum prevăd

dispozițiile art. 22 din Legea nr. 360/2004; greșit s-a apreciat că în calitate

de șef al Poliției municipiului Slobozia ar fi avut vreo responsabilitate

pentru activitatea Poliției din Urziceni și mai ales nu s-a ținut cont de

calificativele foarte bune obținute în ultimii cinci ani de activitate.

În fine, un ultim motiv de casare a

vizat omisiunea de pronunțare asupra cererii sale referitoare la drepturile

salariale.

Analizând legalitatea și temeinicia

sentinței pronunțate, în raport cu criticile formulate, urmează a se reține că

acestea nu se justifică.

Reclamantul a funcționat ca prim

adjunct al Inspectoratului Județean de Poliție Ialomița, până la 9 februarie

2004, când a fost numit șef al Poliției Slobozia, în baza dispoziției

Secretariatului de Stat al Ministerului Administrație și Internelor nr. S/II/7033

din 9 februarie 2004.

La 10 martie 2004, prin dispoziția

nr. II/S/7082, emisă de aceeași autoritate, a fost pus la dispoziția unității,

ca urmare a aspectelor negative reținute prin Raportul Corpului de Control al

Ministerului de Interne, la nivelul Inspectoratului de Poliție al județului

Ialomița, nr. S/027055. Eliberarea din funcția de șef al Poliției municipiului

Slobozia a avut caracterul unei măsuri manageriale, determinată de lipsa de

profesionalism cu care reclamantul, în calitate de prim adjunct al

Inspectoratului Județean de Poliție Ialomița a efectuat controlul de fond în

decembrie 2003, la Poliția Urziceni, unde s-au constatat abateri grave care au

determinat măsuri disciplinare severe împotriva unor ofițeri de poliție.

Astfel fiind, dispoziția emisă de

Secretariatul de Stat al Ministerului Administrației și Internelor, nu numai că

se justifică, dar este și legală, fiind luată în conformitate cu Ordinul nr.

330/2002 privind activitatea de management și resurse umane ale Ministerului

Administrației și Internelor.

De altfel, competența acestei

autorități a fost necunoscută de reclamant, în momentul numirii sale ca șef al

Poliției municipiului Slobozia.

Cum „punerea la dispoziție” a fost

luată pe fondul unei grave carențe manageriale, fără a fi apreciată nici un

moment drept sancțiune disciplinară, lipsa unui ordin al Ministerului

Administrației și Internelor, care să reglementeze cazurile „bine justificate”

în condițiile art. 65 din Legea nr. 360/2002, în mod corect a fost apreciată ca

nerelevantă.

Dispoziția contestată a fost emisă

pe baza aspectelor negative constatate în activitatea desfășurată de reclamant,

ca prim adjunct al Inspectoratului Județean de Poliție Ialomița și care l-a

făcut incompatibil cu funcția de comandă, conform competențelor legale

prevăzute de Ordinul Ministerului de Interne nr. 330/2002.

Reținând aceste aspecte, în mod

corect, instanța fondului a apreciat ca fiind legală și temeinică, dispoziția

Secretariatului de Stat al Ministerului de Interne.

În ce privește drepturile salariale

solicitate, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (8) din Legea nr.

360/2002, reclamantului-recurent i s-au acordat drepturile bănești avute, numai

pentru indemnizația de comandă, iar drepturile de pensie i-au fost calculate

conform art. 21 din Legea nr. 164/2001.

Pentru toate aceste considerente și

în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.N.

împotriva sentinței civile nr. 467 din 17 martie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 ianuarie 2006.