ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2127/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 176

din 9 aprilie 2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost admisă în parte, acțiunea formulată de L.C., împotriva

Ministerului Administrației și Internelor și Inspectoratului de Poliție al județului

Bacău și în consecință, s-a dispus anularea Ordinului nr. S/II/4242/2003, emis

de Ministerul Administrației și Internelor și a dispoziției nr. 647175/2003, a

Inspectoratului de Poliție al județului Bacău și reîncadrarea reclamantului în

funcția avută, cu plata drepturilor salariale cuvenite, până la reîncadrarea efectivă.

Prin aceeași sentință a fost

respins capătul de cerere privind indexarea cu indicele inflației, a

drepturilor salariale.

În motivarea acestei soluții,

instanța a reținut, în esență, că actele administrative atacate, prin care

reclamantul a fost sancționat disciplinar cu destituirea din poliție, sunt

nelegale, deoarece nu cuprind descrierea faptei care constituie abatere

disciplinară și prevederile legale încălcate, cu arătarea motivelor pentru care

au fost înlăturate apărările salariatului și că procedura de cercetare

prealabilă nu a fost efectuată potrivit legii, în ce privește desemnarea ofițerilor

care să realizeze cercetarea, ascultarea celui în cauză și respectarea

dreptului la apărare.

Împotriva sentinței au

declarat recurs, Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de

Poliție al județului Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

conform art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, recurenții au

învederat că, față de calitatea de polițist a reclamantului, în cauză sunt

aplicabile, în privința cercetării prealabile, comisiile de disciplină,

sancțiunile disciplinare, forma actului de sancționare și aducerea acestuia la

cunoștință celui în cauză, Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului,

modificată și completată prin O.G. nr. 89/2003 și Ordinul nr. 350/2002 al

ministrului administrației și internelor, și nu Legea nr. 188/1999 și Codul muncii.

Examinând sentința, în

raport cu criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale

incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru motivele

ce vor fi arătate în continuare.

Reclamantul-intimat,

inspector principal de poliție, a fost sancționat disciplinar cu destituirea

din poliție, prin Ordinul nr. S/II/4242 din 31 decembrie 2003, al ministrului

administrației și internelor.

Conținutul și forma actului

sancționator, care a fost atacat în instanța de contencios administrativ,

respectă modelul stabilit prin Anexa nr. 3 a Ordinului Ministerului

Administrației și Internelor nr. 350/2002, privind disciplina și deontologia

profesională a polițistului, emis în baza și pentru executarea Legii nr. 360/2002.

Prin urmare, constatarea instanței de fond, în sensul că actul prin care s-a

aplicat sancțiunea disciplinară, este lovit de nulitate absolută, întrucât nu

satisface cerințele prevăzute de art. 268 alin. (2) C. muncii, este greșită.

Tot potrivit Legii nr. 360/2002,

astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 89/2003 și Ordinului Ministerului

Administrației și Internelor nr. 350/2002, autoritățile pârâte au efectuat

procedura cercetării prealabile, iar după aplicarea sancțiunii în termenul

prevăzut de lege, de către persoana îndreptățită, respectiv ministrul

administrației și internelor, a fost adusă la cunoștința intimatului-reclamant.

Reglementarea procedurii de

cercetare prealabilă și de aplicare a sancțiunilor disciplinare polițiștilor

fiind prevăzută în norme speciale care, în speță, au fost respectate, face

inaplicabile dispozițiile Codului muncii și ale Legii nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici, acestea operând numai în cazul inexistenței

normelor cu caracter special.

Întrucât instanța nu s-a

pronunțat asupra fondului litigiului privind existența abaterii disciplinare și

gravitatea acesteia, precum și asupra temeiniciei sancțiunii disciplinare

aplicate, urmează ca, admițând recursurile și casând hotărârea atacată, să se

dispună trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Inspectoratul de Poliție al județului Bacău, precum și de Ministerul

Administrației și Internelor, împotriva sentinței civile nr. 176 din 9 aprilie

2004, a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2005.