ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1550/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 iulie 2003, reclamantul L.C. a chemat în judecată Ministerul de Interne (în prezent Ministerul Administrației și Internelor) și Inspectoratul General al Poliției Române, solicitând anularea dispoziției nr. 01383 din 25 aprilie 2003, emisă de Inspectorul general al Poliției Române, prin care a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea din funcție. Cere și obligarea pârâților la plata sumei de 100.000.000 lei, cu titlu de daune morale.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a fost sancționat disciplinar, pentru așa zise abateri care ar consta în lipsă de preocupare în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici și comportament necorespunzător la serviciu, însă dispoziția s-a emis cu nerespectarea unor prevederi din Ordinul ministrului de interne nr. 350/2002 și din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Menționează că nu a comis nici o abatere disciplinară, sancțiunea fiind propusă de inspectorul șef al Inspectoratului de Poliție al județului Bacău, din cauză că l-ar fi amenințat, dar în realitate și-a exprimat opinii critice la adresa managementului defectuos practicat de conducerea instituției, ținându-se cont și de calitatea sa de președinte al organizației sindicale a polițiștilor.

Inspectoratul de Poliție al județului Bacău a formulat întâmpinare, în care arată că reclamantul a fost sancționat în mai multe rânduri în perioada 1996 - 2003, pentru neexecutarea ordinelor, pentru aducerea unor grave prejudicii onoarei și demnității militare, pentru dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu, abateri de la regulamentele militare ori încălcarea atribuțiilor și normelor disciplinei deontologice profesionale. Mai arată că sancțiunea aplicată prin dispoziția nr. 01383/2003 s-a dat în concordanță cu faptele comise de reclamant, ținându-se cont și de antecedentele disciplinare ale acestuia.

Și Inspectoratul General al Poliției Române a depus întâmpinare, prin care se solicită ca acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată, deoarece dispoziția nr. 54 din 27 martie 2003 a șefului Inspectoratului de Poliție al județului Bacău, ca și dispoziția nr. 01383 din 25 aprilie 2003, a Inspectorului general al Poliției Române, s-au luat cu respectarea dispozițiilor legale, prima dispoziție fiind contestată anterior la instanța de contencios administrativ, contestație ce a fost respinsă ca prematur introdusă. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 163 din 23 septembrie 2003, a respins acțiunea, ca nefondată.

Instanța reține, în motivarea sentinței, că sub aspect procedural, actele încheiate de Inspectoratul de Poliție al județului Bacău, cu privire la sancționarea reclamantului, au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale, iar în ce privește fondul măsurii disciplinare, reține că sesizarea șefului ierarhic vizează comportarea necorespunzătoare a acestuia, violentă și agresivă față de șeful ierarhic, funcția de lider sindical nejustificând legal comportamentul de insubordonare. Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, considerând că este netemeinică și nelegală. Susține că rezultatul unei prime cercetări prealabile nu a fost însușit de șeful inspectoratului județean, care a desemnat un ofițer pentru o nouă verificare, care la rândul său, a desemnat un alt ofițer să efectueze cercetarea prealabilă, al cărei rezultat nu i s-a adus la cunoștință pentru a se putea apăra în faza cercetării prealabile, însă a fost folosit în consiliul de disciplină.

Menționează că nu s-a prezentat la prima convocare în fața Consiliului de disciplină, pentru că i s-au încălcat flagrant drepturile, i s-au respins toate obiecțiunile formulate, iar președintele consiliului, pe care l-a și recuzat, a făcut presiuni asupra celorlalți membri, pentru a se propune o sancțiune mai drastică. Consideră că inspectorul-șef a dat dovadă de subiectivism, fără să se ia în considerație obiecțiunile scrise pe care le-a formulat și că termenul de aplicare a sancțiunii a fost depășit, iar sancțiunea ce i s-a aplicat, este contrară prevederilor art. 17 lit. a) din Ordinul nr. 350/2002. Ministerul Administrației și Internelor a formulat întâmpinare, prin care solicită să se dispună a fi scos din cauză, deoarece se cere anularea dispoziției Inspectoratului General al Poliției Române, care în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 218/2002, are personalitate juridică.

În ce privește fondul cauzei, consideră că hotărârea recurată este legală și temeinică, deoarece dispoziția nr. 54/2003, a șefului inspectoratului, s-a emis în realizarea atribuțiilor profesionale și de control ierarhic, fiind întocmită cu respectarea dispozițiilor legale, iar pentru că e un act administrativ cu caracter intern, adoptat în exercitarea atribuțiilor de control ierarhic, nu poate fi atacat în contencios administrativ. Mai consideră că recurentul a refuzat nejustificat să se prezinte în fața Consiliului de disciplină sau pentru a lua cunoștință de rezultatul cercetării prealabile, iar sancțiunea disciplinară i s-a aplicat în concordanță cu gravitatea faptelor comise și ținându-se cont că anterior a mai fost sancționat disciplinar de 6 ori.

Recursul este nefondat. Prin dispoziția nr. 54 din 27 martie 2003 a Șefului Inspectoratului de Poliție al județului Bacău s-a dispus constituirea Consiliului de disciplină pentru analizarea abaterilor comise de recurent, abateri ce constau în lipsă de preocupare în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu și a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici și comportare necorespunzătoare în serviciu, fapte prevăzute de art. 11 lit. a) și b) din Ordinul nr. 350/2002, emis de ministrul de interne și de art. 57 lit. a) și b) din Legea nr. 360/2002.

Consiliul de disciplină a propus sancționarea recurentului, cu retrogradarea din funcție până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, propunere care s-a înaintat Inspectoratului General de Poliție care, prin dispoziția nr. 01383 din 25 aprilie 2003, emisă de Inspectorul general al Poliției Române, a dispus sancționarea disciplinară a recurentului, cu retrogradarea din funcție, până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut, reținându-se că acesta a încălcat atribuțiile și normele disciplinei deontologice profesionale, Instanța reține că în cauză s-a respectat întocmai procedura prevăzută de Ordinul nr. 350/2002, al ministrului de interne și de Legea nr. 360/2002, în ce privește cercetarea prealabilă, activitatea Consiliului de disciplină și aplicarea sancțiunii.

Chiar recurentul recunoaște că nu s-a prezentat în fața Consiliului de disciplină, pentru a se apăra și a cunoaște faptele ce i se impută, motivând că i s-ar fi încălcat drepturile legale, dar instanța nu constată această împrejurare.

De altfel, se reține că recurentul a avut o comportare necorespunzătoare în activitatea de polițist, începând cu anul 1996, fiind sancționat în mai multe rânduri, cu mustrare scrisă și amânare de la înaintarea în gradul următor pe timp de 2 ani, pentru neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, pentru aducerea unor prejudicii grave onoarei și demnității militare, pentru superficialitate în executarea sarcinilor de serviciu și tergiversarea cercetărilor în dosarele penale, pentru dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu și abateri de la prevederile regulamentare etc. Sancțiunea disciplinară atacată în prezenta cauză i s-a aplicat ca urmare a comportamentului necorespunzător față de șeful său ierarhic și pentru lipsă de preocupare manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici.

Trebuie reținut că apărarea făcută de recurent, în sensul că fiind lider sindical al polițiștilor, această calitate îi dă dreptul să aibă o comportare mai agresivă în limbaj față de șeful său ierarhic, nu poate fi de natură să-l exonereze de răspunderea pentru faptele sale, deoarece art. 41 lit. d) și e) din Legea nr. 360/2002, privind Statutul polițistului, prevede ca polițistul să fie disciplinat și să fie respectuos, cuviincios și corect față de șefi, colegi sau subalterni. Susținerea recurentului, că nu s-ar fi respectat normele de competență în ce privește organul ce era abilitat să-i aplice sancțiunea disciplinară, nu poate fi reținută, pentru că nici Ordinul nr. 350/2002 și nici Legea nr. 360/2002 nu prevăd necompetența Inspectorului general al Poliției Române de a aplica o astfel de sancțiune.

În aplicarea sancțiunii disciplinare s-au avut în vedere, pe lângă abaterile pentru care a fost cercetat disciplinar, (privitoare la împrejurările în care s-au produs, gravitatea și consecințele lor), și faptul că anterior, recurentul a fost sancționat de mai multe ori, ultima dată în anul 2002, dar nu și-a schimbat comportamentul. Sancțiunea a fost bine stabilită, ținându-se cont și de dispozițiile art. 59 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, astfel că nici pe fond nu se poate reține că decizia contestată, ca și sentința instanței de fond care o menține, n-ar fi legale și temeinice. Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 299 și 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de L.C. împotriva sentinței civile nr. 163 din 23 septembrie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.