ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1882/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2840

din 16 mai 2005, la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor, solicitând ca, prin sentința ce va pronunța,

instanța să dispună anularea actului administrativ nr. 807 din 23 februarie

2005, emis de pârât și suspendarea executării acestuia.

La data de 1 noiembrie 2005,

reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând introducerea

în cauză și a Inspectoratului General al Poliției Române, în calitate de pârât.

A solicitat, de asemenea,

reclamantul, și obligarea pârâților la plata sumei de 130.000.000 lei ROL,

daune materiale și 1.000.000.000 ROL, daune morale.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că este nelegală măsura ce s-a luat împotriva sa, de eliberare din

funcția de șef al Secției 2 Poliție Bacău, în urma controlului efectuat de

către Corpul de Control al Ministerului Administrației și Internelor, în

perioada 24 ianuarie 2005 - 4 februarie 2005, măsura care se pretinde a fi de

natură organizatorică, dar în realitate i se impută unele nereguli

disciplinare.

Precizează că nu se poate reține în

sarcina sa vreo culpă în pregătirea profesională a personalului din subordine,

această activitate fiind în atribuțiile Biroului de Poliție de Ordine Publică,

verificarea, culegerea de informații din surse ocazionale nefiind în sarcina

sa, ci a fiecărui polițist, că nu a distrus registrele de informații pe anul

2004 și că a întocmit documentele de planificare, ce conțin sarcini clare, iar

reclamațiile și petițiile au fost soluționate în termen.

Precizează, că de fapt, prin actul

administrativ contestat, s-a urmărit destituirea sa, ceea ce îi creează

imaginea unui polițist care și-a desfășurat activitatea profesională în mod

necorespunzător, aducându-i-se atingere reputației și demnității sale.

Pârâtul Ministerul Administrației și

Internelor a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca

neîntemeiată.

Aceeași poziție de respingere a

acțiunii a avut-o și pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, prin

întâmpinarea depusă. Ambii pârâți susțin că măsura luată nu constituie o

sancțiune disciplinară, ci o măsură managerială.

S-au administrat probatorii cu acte

și în urma analizării acestora, Curtea de Apel Bacău, secția de contencios

administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 23 din 6 februarie 2006, prin

care a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul P.I.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că în perioada 24 ianuarie - 4 februarie 2005,

Inspectoratul de Poliție al județului Bacău a fost supus Inspecției Corpului de

Control al ministrului, obiectivele supuse controlului fiind capacitatea de

acțiune a unității, stilul și metodele de muncă ale cadrelor de conducere,

nivelul pregătirii personalului, ordinea regulamentară și practica

disciplinară, sistemul de relaționare internă și externă, măsuri întreprinse și

rezultatele ce au fost înregistrate în domeniile drepturilor și libertăților

cetățenilor, prevenirea și combaterea criminalității, menținerea ordinii și

siguranței publice.

Urmare a acestei inspecții s-a

propus de către Corpul de Control, eliberarea din funcția de șef al Secției 2

Poliție Bacău, a reclamantului, propunere în urma căreia s-a emis dispoziția nr.

807 din 23 februarie 2005, de către Inspectoratul General al Poliției Române,

dispoziție pe care reclamantul o contestă.

A reținut instanța de fond că măsura

eliberării din funcția de conducere a reclamantului este de natură managerială,

luată în urma evaluării, realizată în condițiile art. 27 din Legea nr. 360/2003,

art. 45 și art. 76 lit. b) din Ordinul nr. 300/2004, ea nefiind de natură

disciplinară, așa cum susține reclamantul.

La baza luării acestei măsuri, a

stat Raportul nr. S/34009/2005, al Corpului de Control al ministrului, raport

care menționează că la Secția 2 Poliție, condusă de reclamant, documentele de

organizare și planificare a muncii erau ineficiente și formale, acestea

reducându-se doar la situații statistice, fără a arăta neajunsurile și măsurile

necesare înlăturării disfuncțiilor, reclamantul manifestând dezinteres și în

activitatea de coordonare și control în domeniul poliției de proximitate.

Activitatea de culegere de

informații a fost ineficientă, registrele de informații pe anul 2004 fiind

distruse din ordinul reclamantului.

Se concluzionează de către instanța

de fond, că măsura luată a fost una legală, aceasta fiind în concordanță cu dispozițiile

art. 45 din Ordinul nr. 300/2002, conform căruia eliberarea din funcția de

conducere a polițistului se poate face la propunerea Corpului de Control al ministrului,

în urma evaluării unității în timpul inspecțiilor.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și

susținând, în esență, că:

- instanța de fond nu a precizat

motivele pentru care și-a însușit concluziile corpului de control, potrivit

cărora în activitatea sa s-au constatat disfuncții grave și un management

defectuos, constatări în totală contradicție cu concluziile evaluărilor anuale

pentru anii 2001 - 2004, calificativul acordat fiind acela de „foarte bine”.

- în mod eronat, a reținut instanța

de fond că măsura luată a fost una de natură „organizatorică”, pentru că în

realitate s-a urmărit sancționarea sa pe linie profesională.

- constatările Corpului de Control

nu sunt conforme cu realitatea și nu au susținere legală, activitatea pe care

reclamantul a desfășurat-o, fiind corespunzătoare din toate punctele de vedere,

în condițiile în care secția pe care a condus-o, s-a confruntat cu un număr

foarte mare de lucrări.

Susține recurentul-reclamant că, de

fapt, controlul efectuat la Secția de Poliție pe care a condus-o, s-a

desfășurat într-un mod cu totul tendențios urmărindu-se destituirea sa din

funcție, această măsură aducându-i o gravă atingere a reputației și a

demnității personale.

Cei doi intimați, Ministerul Administrației

și Internelor și Inspectoratul General al Poliției Române au depus întâmpinare,

solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând recursul formulat, prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Înalta

Curte de Casație și Justiție îl va respinge, pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare.

Prin dispoziția nr. S/807 din 23

februarie 2005, emisă de Inspectorul General al Poliției Române, a fost pusă în

aplicare măsura propusă prin Raportul de Control al Ministerului Administrației

și Internelor nr. S/34009 din 11 februarie 2005, reclamantul fiind eliberat din

funcția de șef al Secției 2 Poliție Bacău și pus la dispoziția unității,

conform prevederilor art. 22 alin. (7) și (8) din Legea nr. 360/2002, privind

Statutul polițistului, până la numirea într-o altă funcție, potrivit

competenței și gradului profesional deținut.

Propunerea de eliberare din funcție

a avut la bază deficiențele constatate în activitatea recurentului-reclamant,

de către Corpul de Control al ministrului, acestea fiind menționate în raportul

întocmit și concretizate prin: lacune în pregătirea profesională,

superficialitate manifestată de subordonați în culegerea de informații,

reclamantul în calitate de șef, având obligația de a controla în mod permanent

modul în care subordonații realizează activitatea de culegere a informațiilor,

precum și supravegherea persoanelor aflate în atenție, prin verificarea cel

puțin o dată pe săptămână a registrului de informații, luând măsuri de eficientizare

a acestei activități, potrivit art. 82 din Ordinul ministrului administrației

și internelor nr. 0116/2002, neîntocmirea unor documente de planificare cu

sarcini concrete și detaliate pe lucrători, reclamantul dispunând și

distrugerea registrelor de informații pe anul 2004, contrar ordinelor primite.

Constatările raportului au fost

contestate de către recurentul-reclamant, însă verificările efectuate de către

conducerea Ministerului Administrației și Internelor au stabilit că măsura de

„eliberare din funcție” în urma inspecției din 24 ianuarie - 4 februarie 2005, a fost motivată de managementul defectuos care a determinat diminuarea evidentă a prestației

profesionale, a structurii și efectivelor aflate în subordine.

Așa cum corect reține și instanța de

fond, măsura eliberării din funcție a recurentului-reclamant este temeinică și

legală, în sarcina acestuia reținându-se disfuncții de natură managerială în

activitatea secției de poliție pe care o conducea.

Au fost respectate normele legale ce

reglementează această instituție, și anume, Ordinul ministrului administrației

și internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, ce reglementează activitatea de

management resurse umane în unitățile Ministerului Administrației și Internelor

care, la art. 45, prevede că „eliberarea polițistului din funcția de conducere

în care a fost numit, precum și eliberarea din funcția de execuție, se poate

face la propunerea Corpului de Control al ministrului sau a Corpului de Control

al Inspectoratului General, pentru structurile din subordine ori a structurilor

care coordonează la nivelul aparatului central domeniul de activitate specific

funcției respective, în urma evaluării unității pe timpul inspecțiilor,

controalelor de fond și tematice, precum și a verificărilor ocazionale de sesizări

la adresa personalului”.

Prin actul contestat de recurent s-a

dispus eliberarea sa din funcția publică, nu sancționarea disciplinară, așa cum

susține acesta, instanța de fond reținând în mod corect că măsura luată a fost

o măsură managerială, și nu una de natură disciplinară.

Așa fiind, criticile formulate de

recurent prin motivele de recurs, sunt nefondate, faptele reținute în sarcina

acestuia și care atestă managementul defectuos ce l-a exercitat, fiind dovedite

cu probele administrate. Nu este relevantă nici apărarea formulată de recurent,

referitoare la calificativul avut în ultimii patru ani, acela de „Foarte bine”,

în contextul în care organul însărcinat cu efectuarea controlului a constatat

grave deficiențe în activitatea sa de șef al secției de poliție.

Pentru toate aceste considerente,

constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul se

privește ca nefondat, și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.I.

împotriva sentinței civile nr. 23 din 6 februarie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 mai 2006.