ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3594/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Bacău, reclamantul N.N. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Administrației și Internelor, respectiv Inspectoratul

General al Poliției Române, anularea dispoziției prin care a fost eliberat din

funcția de Șef al Poliției municipiului Bacău, suspendarea acestei dispoziții,

repunerea în funcția avută anterior, precum și obligarea Ministerului

Administrației la repararea pagubelor cauzate și la plata de daune morale.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că în urma verificării efectuate în perioada 24 ianuarie - aprilie 2005,

de o echipă de control din cadrul Ministerului Administrației și Internelor,

s-a încheiat Raportul de control înregistrat sub nr. S/34009 din 11 februarie 2005,

iar că urmare acestui raport s-a propus analiza activității pentru a se evalua

oportunitatea eliberării sale din funcție, în conformitate cu art. 22 alin. (7)

din Legea nr. 360/2002 și art. 45 din Ordinul Ministerului Administrației și

Internelor nr. 300/2004.

Reclamantul a mai arătat că măsura

eliberării din funcție este, în opinia sa, nelegală și netemeinică, fiind, în

realitate, o sancțiune mascată, luată cu încălcarea procedurii prevăzute de

lege, a dreptului la apărare, neavându-se în vedere prevederile art. 120 din

Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004, motiv pentru

care a contestat evaluarea efectuată și măsura dispusă, contestația sa fiind,

însă, respinsă.

Se mai precizează că raportul de

control nu cuprinde aspecte de management defectuos care să îi fie imputabile,

cu atât mai mult, cu cât la evaluările anuale, calificativul primit a fost „foarte

bine”, și că, în cazul de față, au fost încălcate prevederile art. 66 din Legea

nr. 360/2002 care reglementează stabilitatea în funcție a polițistului.

Reclamantul a invocat în cauză

excepția de nelegalitate a art. 45 din Ordinul nr. 300/2004, excepție respinsă

prin încheierea din 13 septembrie 2005, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 4602 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pârâții au depus întâmpinare la

dosarul cauzei, invocând pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii,

motivat de faptul că măsura eliberării din funcție este o decizie managerială,

și nu o sancțiune disciplinară, pârâtul Inspectoratul General al Poliției

invocând și lipsa calității sale procesuale pasive, prin prisma faptului că

măsura a fost dispusă de Ministerul Administrației și Internelor.

În fond, ambii pârâți au solicitat

respingerea acțiunii, opinând că măsura în speță a fost luată cu respectarea

prevederilor legale.

Prin sentința nr. 7/2006 din 16

ianuarie 2006, instanța a respins atât excepțiile invocate de pârâți, cât și

acțiunea formulată de reclamantul N.N.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut, în esență, că pârâtul Inspectoratul General al Poliției are

calitatea procesuală pasivă în cauză, iar că potrivit art. 21 alin. (1) și (2)

din Constituție și art. 60 din Legea nr. 188/1999, reclamantul se poate adresa

justiției, pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, având un

drept recunoscut de a se adresa instanței de contencios și de a contesta

rezultatul evaluării profesionale.

Pe fondul cauzei, instanța a

apreciat că măsura dispusă este una de natură managerială, fiind luată în urma

evaluării reclamantului, în condițiile prevăzute de art. 27 din Legea nr. 360/2002

și art. 45 și art. 76 lit. b) din Ordinul nr. 300/2004, astfel încât

susținerile reclamantului, referitoare la încălcarea dispozițiilor care

reglementează răspunderea disciplinară, nu pot fi reținute. S-a mai constatat

că probele administrate în cauză nu dovedesc existența unor împrejurări

diferite celor reținute în raportul de inspecție.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, N.N., criticând soluția pronunțată pe motivele prevăzute de art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Prin motivele de recurs se arată că motivarea

instanței de fond conține generalități, fără a se reține fapte ce i se pot

imputa, că nu există vreun text de lege care să prevadă eliberarea polițistului

din funcții de conducere sau de execuție ca pe o măsură managerială, astfel

încât măsura dispusă este o sancțiune disciplinară, pentru a cărei aplicare

este necesară respectarea procedurii prealabile. Se mai precizează că

propunerea și dispoziția de eliberare din funcție s-au făcut, în opinia

recurentului, de organe necompetente și că nu pot coexista calificativele

obținute în baza textelor de lege, cu cele ce au avut la bază criterii

aleatorii, nedeterminate.

Înalta Curte de Casație si Justiție,

analizând motivele invocate, în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, constată nefondat recursul declarat,

pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu prevederile art. 45

din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004, eliberarea

polițistului/cadrului militar, se poate face la propunerea Corpului de Control

al ministrului, în urma evaluării unității pe timpul inspecțiilor, controalelor

de fond și tematice, precum și a verificărilor ocazionate de sesizări la adresa

personalului.

Din probatoriul administrat în cauză,

rezultă că în perioada 24 ianuarie - 4 februarie 2005, o comisie constituită

din inspectori ai Corpului de Control și specialiști din direcțiile centrale a

procedat la verificarea și evaluarea legalității, calității și finalității

serviciului polițienesc la Inspectoratul de Poliție al județului Bacău,

principalele obiective vizând capacitatea de acțiune a unității, stilul și

metodele de muncă ale cadrelor de conducere, nivelul pregătirii personalului și

sistemul de relaționare internă și externă.

Cu ocazia controlului efectuat s-a

constatat, în ce privește managementul la nivelul Poliției municipiului Bacău,

că recurentul-reclamant, în calitatea deținută, deși s-a preocupat pentru

realizarea unui cadru organizatoric și funcțional, nu a procedat la aplicarea

sistemului și la secțiile de poliție din subordine, aspect ce a rezultat din

deficiențele majore de planificare, organizare și conducere a muncii constatate

pe timpul inspecției la cele două secții de poliție din structură. S-a mai

reținut, de asemenea, că activitatea de control efectuată nu a fost urmată de

activități concrete de sprijin și îndrumare, care să conducă la eficientizarea

muncii cadrelor verificate, existând grave deficiențe manageriale ce au fost

constatate și pe timpul controalelor anterior efectuate.

Urmare a deficiențelor de ordin

managerial constatate, în conformitate cu prevederile art. 45 din Ordinul Ministerului

Administrației și Internelor nr. 300/2004, s-a propus eliberarea recurentului-reclamant

din funcția deținută, iar prin dispoziția nr. S/809 din 23 februarie 2005,

avându-se în vedere Raportul Corpului de Control al Ministerului Administrației

și Internelor nr. S/34009 din 11 februarie 2005, recurentul-reclamant a fost

eliberat din funcție.

În atare condiții, Curtea constată

că măsura de față s-a adoptat și dispus cu respectarea procedurii instituite de

art. 45 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004,

eliberarea din funcție fiind făcută la propunerea Corpului de Control al ministrului,

urmare a deficiențelor manageriale constatate în urma controlului efectuat în

baza Planului tematic aprobat.

Totodată, susținerea recurentului,

relativă la motivarea hotărârii atacate, nu poate fi reținută, instanța de fond

răspunzând în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de părți,

motivarea conducând la soluția adoptată.

În concluzie, pentru considerentele

mai sus arătate, se constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică

și legală, motiv pentru care recursul se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.N.

împotriva sentinței nr. 7/2006 din 16 ianuarie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 octombrie 2006.