ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3316/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 6 iulie 2005,

P.V. a solicitat ca, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și

Internelor și cu Inspectoratul General al Poliției Române, să se dispună

anularea dispoziției nr. S/805 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtul secund,

prin care a fost eliberat din funcția de șef al Poliției municipiului Onești,

ca nelegală.

De asemenea, a cerut

anularea dispoziției nr. 34009 din 23 februarie 2005, emisă de Corpul de

Control al Ministerului Administrației și Internelor, obligarea ambilor pârâți

la plata unor despăgubiri materiale în valoare de 3600 RON și a unor daune

morale în valoare de 40.000 RON, cu publicarea hotărârii judecătorești în presa

centrală și locală.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a îndeplinit funcția de șef al Poliției municipiului

Onești, începând din 1 septembrie 1994 și că în realitate, eliberarea sa din

această funcție publică de conducere reprezintă o sancțiune disciplinară

mascată, aplicată cu nesocotirea prevederilor art. 59 din Legea nr. 360/2002,

precum și a dreptului său la apărare.

Același caracter îl are

măsura punerii lui la dispoziția unității până la identificarea unei funcții

corespunzătoare în vederea numirii, în condițiile legii, potrivit competenței.

Referitor la fondul măsurii,

P.V. a precizat că, deși s-a constatat un management defectuos la nivelul

unității de poliție în perioada 2000 - 2005, nu au fost formulate reproșuri și

nici nu s-au aplicat sancțiuni disciplinare cadrelor din subordine.

Pe de altă parte,

constatările organului de control sunt contrazise de rezultatele pozitive

înregistrate în activitate, de calificativul „foarte bine” obținut în perioada

2000 - 2004, precum și numeroasele recompense morale și bănești care i-au fost

acordate.

Prin sentința civilă nr. 63

din 20 martie 2006, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea, anulând dispoziția nr. S/805 din 23

februarie 2005, emisă de Inspectoratul General al Poliției Române și parțial

Raportul nr. S/34009 din 11 februarie 2005, privind rezultatele inspecției

desfășurate la Inspectoratul de Poliție al județului Bacău, referitor la

constatările reținute în sarcina reclamantului.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că actul control conține unele aspecte de

formalism cu caracter de generalitate în organizarea și planificarea muncii la

unitatea de poliție supusă controlului. Că P.V. a făcut dovada întocmirii unor

planuri de muncă lunare, dar și a faptului că s-a preocupat permanent de

executarea întocmai a ordinelor și dispozițiilor, precum și pentru cunoașterea

fenomenului infracțional și asigurarea unui climat de ordine și siguranță.

S-a concluzionat, astfel, că

ofițerul a avut deprinderile practice necesare exercitării corespunzătoare a

funcției publice de conducere și că, aprecierile efectuate în condițiile art.

26 din Legea nr. 360/2002 și a normelor cuprinse în Cap. VI al Ordinului

Ministerului Administrației și Internelor nr. 300/2004 sunt în contradicție cu

mențiunile din raportul contestat, echivoc ce nu a fost înlăturat de pârâți sub

aspectul probator.

Curtea de apel a reținut,

totodată, cu referire la datele înscrise în condicile de audiențe că

reclamantul a intervenit cu rezoluții orientative pentru soluționarea cererilor

și petițiilor cetățenilor, fixând termene de executare.

În sfârșit, în privința

distrugerii informațiilor din ordinul reclamantului, s-a apreciat că acesta a

acționat în conformitate cu dispozițiile art. 55 din Ordinul Ministerului

Administrației și Internelor nr. 0116/2001, împrejurare necontestată de către

pârâți.

Sentința a fost atacată cu

recurs de ambii pârâți.

Recurenții au invocat lipsa

de interes a reclamantului în introducerea acțiunii, care rezultă din

împrejurarea că prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr.

S/II/2637 din 2 martie 2005 s-a dispus, la cererea reclamantului, încetarea

raportului de serviciu, cu dreptul la pensie și portul uniformei.

De asemenea, au susținut că

prin hotărârea recurată, instanța de fond a analizat numai o parte din activitățile

desfășurate de reclamant, în calitatea sa de șef al Poliției municipiului

Onești, fără a avea în vedere modul de îndeplinire a tuturor atribuțiilor

specifice funcției de conducere menționate în fișa postului.

În opinia ambilor recurenți,

măsura eliberării din funcție a reclamantului este temeinică și legală, iar

prin emiterea ordinului contestat nu s-a urmărit sancționarea ori prejudicierea

acestuia, ci eficientizarea activității poliției municipale, interesul vizat

fiind cel al instituției.

Recursurile sunt fondate.

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a conținutului acțiunii și a lucrărilor din dosar, prin

dispoziția Inspectorului general al Poliției Române nr. S/805 din 23 februarie

2005, reclamantul P.V. a fost eliberat din funcția de șef al Poliției

municipiului Onești și pus la dispoziția unității, până la numirea într-o altă

funcție corespunzătoare.

Măsura respectivă s-a

fundamentat pe prevederile art. 22 alin. (7) și (8) din Legea nr. 360/2002

privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, O.G.

nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu

modificările și completările ulterioare, Ordinele Ministerului Administrației

și Internelor nr. 550/2003, nr. 132/2004, nr. 300/2004, precum și pe constatările

Corpului de Control al Ministerului Administrației și Internelor, consemnate în

Raportul înregistrat sub nr. S/34009 din 11 februarie 2005.

Prin Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. S/II din 2 martie 2005, s-a dispus încetarea

raportului de serviciu al reclamantului, ca urmare a cererii acestuia, conform

art. 69 lit. a) și a art. 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2003, cu modificările

și completările ulterioare, a celor conținute în O.G. nr. 38/2003, cu

modificările și completările ulterioare și în Ordinul Ministerului

Administrației și Internelor nr. 132/2004, începând din data de 23 februarie

2005.

Se constată, așadar, că atât

măsura eliberării din funcție, cât și măsura încetării raportului de serviciu

al reclamantului s-au aplicat cu începere de la aceeași dată, anume de la 23

februarie 2005.

În condițiile arătate, actul

juridic administrativ supus controlului jurisdicțional nu a produs efecte

juridice și în mod implicit, nici o vătămare a vreunui drept subiectiv sau

interes legitim, actual, al reclamantului, așa încât nu erau îndeplinite

cerințele de admisibilitate a acțiunii, prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Respingând excepția invocată

de pârâți și admițând în fond acțiunea, în limitele arătate, curtea de apel a

pronunțat sub acest aspect, o hotărâre nelegală și netemeinică.

Dar, chiar și în fond,

rezolvarea dată de instanță pricinii este netemeinică, de vreme ce s-au ignorat

o serie de deficiențe în activitatea de conducere exercitată de reclamant.

Toate deficiențele, redate amplu în raportul Corpului de Control, ca și

măsurile dispuse în urma evaluării structurilor din subordine, au fost

prezentate polițiștilor verificați, precum și șefilor ierarhici ai acestora, în

prezența reclamantului P.V., care cu acel prilej, nu a formulat obiecțiuni.

Este semnificativ faptul că în urma evaluării efectuate de subcomisia de

control s-au aplicat sancțiuni disciplinare unor subordonați (comisarului E.S.

- șeful biroului de investigare a fraudelor și agentului șef P.G.), pentru

neîndeplinirea întocmai a atribuțiilor de serviciu.

Procesul-verbal încheiat la

data de 2 februarie 2005, cu ocazia prezentării concluziilor rezultate în urma

inspecției care a avut loc la Poliția municipiului Onești, atestă, la rândul

său, o serie de neajunsuri și disfuncții constatate pe linii de muncă și

domenii de activitate, datorate în principal, echipei manageriale care nu a

știut să impună, la nivelul unității, un sistem coerent și eficient de

monitorizare a activităților desfășurate. Responsabilitatea îi aparține în

primul rând reclamantului, care nu a intervenit prin dispoziții rezolutive,

prompte, pentru îmbunătățirea calității documentelor, de organizare și

planificare a muncii, elaborate la nivelul formațiunilor din subordine, a

rapoartelor, planurilor de acțiune și sintezelor.

Deși nu se contestă

calificativele obținute de P.V. în perioada 2000 - 2004, ca și recompensele

materiale și morale acordate de autoritățile publice competente, este evident

că prin sentința recurată, instanța de fond a analizat doar o parte din

activitățile desfășurate de reclamant în calitate de șef al poliției

municipale, fără a avea în vedere modul de îndeplinire a tuturor atribuțiilor

sale de serviciu, înscrise în fișa postului, precum și alte nereguli consemnate

în raportul corpului de control al ministrului care a stat la baza emiterii

dispoziției nr. S/805 din 23 februarie 2005.

Apreciind, deci, că în

condițiile date, măsura eliberării din funcție a reclamantului se justifică, în

raport cu multitudinea deficiențelor existente în activitatea managerială a

acestuia și că prin această măsură nu s-a urmărit sancționarea lui disciplinară

ori vătămarea unui drept subiectiv legitim, ci eficientizarea activității

Poliției municipiului Onești, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite

recursurile.

Pe cale de consecință,

urmează a se dispune modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii

acțiunii, ca neîntemeiată.

Văzând și dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Inspectoratul General al Poliției Române și de Ministerul Administrației și

Internelor - Direcția Generală de Reglementări Juridice împotriva sentinței nr.

63 din 20 martie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea introdusă de reclamantul P.V., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 octombrie 2006.