ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3762/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la data de 26 august 2005, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.V. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca, prin sentința ce va pronunța, instanța să dispună anularea dispoziției nr. 2/II/2630 din 28 februarie 2005, emisă de pârât și repunerea sa în funcția anterioară, cu obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale, cuvenite de la 28 februarie 2005 și până la repunerea în funcție, precum și la plata sumei de 200.000 lei noi daune morale și a cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a susținut în motivarea acțiunii, că prin dispoziția nr. 9/II/2630 din 28 februarie 2005 a fost eliberat din funcția de șef serviciu IV - Corpul de Control al Ministrului - Ministerul Administrației și Internelor în mod abuziv, fără a se efectua o cercetare prealabilă potrivit Legii nr. 360/2002. A precizat reclamantul, că cercetările efectuate în urma unei plângeri înregistrate la Poliția Capitalei ce-l viza pe numitul C.P. (în care se menționa și numele său), s-au finalizat cu scoaterea sa de sub urmărire penală și că după eliberarea sa din funcție a fost mutat în interes de serviciu pe o funcție de execuție la unitatea de poliție - Inspectoratul de Poliție Județean Ilfov, la care efectuase anterior un control, propunând sancționarea întregii conduceri a unității.

Cererea sa de repunere în funcție, adresată Ministerului de Interne, nu a fost soluționată favorabil. Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca netimbrată. S-au administrat probatorii cu acte și, în urma analizării acestora, prima instanță, prin sentința civilă nr. 115 din 18 ianuarie 2006, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că dispoziția contestată de reclamant este legală și a fost dată cu respectarea legii - art. 46 și 47 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, mutarea reclamantului într-un alt loc de muncă la o altă unitate dispunându-se în interesul serviciului, nefiind necesar acordul acestuia.

S-a reținut că reclamantul a fost numit într-o funcție cu grad de comisar șef, beneficiind de salariul de merit și de celelalte drepturi cuvenite funcției, pârâtul nefiind obligat să mențină în funcția de comandă un cadru din poliție. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că măsura mutării în interesul serviciului, conform art. 46 și 47 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, în ce-l privește are caracter abuziv, fiind luată printr-un exces de putere a autorității publice care a dispus-o.

Ancheta Parchetului, în ce-l privește s-a finalizat cu neînceperea urmăririi penale, sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 254 C. pen., întrucât fapta nu exista și, cu toate acestea, solicitarea sa de a fi repus în funcția avută anterior, nu a fost rezolvată favorabil de către conducerea Ministerului Administrației și Internelor, imputându-i-se „ușurință în alegerea anturajului”, astfel încât apreciază că de fapt i s-a aplicat o sancțiune disciplinară, fără a se efectua o cercetare prealabilă. Se concluzionează de către recurent că instanța de fond nu a procedat la o corectă și completă analiză a măsurii administrative pe care a atacat-o, cererea de chemare în judecată trebuind a fi verificată cu realitatea faptică a sa.

Intimatul Ministerul Administrației și Internelor a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat. Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispozițiile legale aplicabile, Curtea îl va respinge, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

La data de 2 martie 2005, Ministrul Administrației și Internelor a emis dispoziția cu nr. 9/II/2630, prin care în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (7) și (8), art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare și Raportul Corpului de Control nr. 32194/2005 a dispus ca, începând cu data de 28 februarie 2005, reclamantul-recurent să fie eliberat din funcția de șef serviciu și mutat în interesul serviciului la Inspectoratul de Poliție Județean Ilfov, fiind numit în funcția de ofițer specialist I, prevăzută cu gradul de comisar șef, beneficiind în continuare de toate drepturile cuvenite funcției, mai puțin sporul specific funcției de comandă deținute anterior.

Dispozițiile art. 22 alin. (7) și (8) din Legea nr. 360/2002, se referă la faptul că polițiștii sunt numiți și eliberați din funcții potrivit normelor de competență aprobate prin ordinul ministrului administrației și internelor, în condițiile legii. Cu alte cuvinte, actul normativ respectiv nu consfințește dreptul unui cadru din poliție, de a fi numit sau păstrat într-o funcție de comandă, indiferent de modul în care își îndeplinește îndatoririle de serviciu și de nivelul de pregătire profesională al acestuia. Măsura dispusă prin dispoziția contestată a fost luată ca urmare a managementului defectuos și a încălcării deontologiei profesionale, ea neconstituind o sancțiune disciplinară, așa cum pretinde recurentul-reclamant.

Este adevărat că această măsură a fost luată, în urma unor constatări legate de faptul că recurentul se afla în relații de prietenie cu numitul C.P., infractor recidivist, fiind inadmisibil ca un polițist aflat în structurile de control ale Ministerului Administrației și Internelor să fie implicat în astfel de anturaje dubioase, acesta trebuind să aibă un caracter integru și calități morale deosebite, atribute absolut necesare unui manager, toate acestea neconstituind, însă, temeiuri pentru a considera că măsura luată are caracterul unei sancțiuni disciplinare. Art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002, menționat în cuprinsul ordinului, se referă la posibilitatea mutării polițistului într-o altă unitate, aflată în aceeași localitate sau în altă localitate decât cea de domiciliu, în interesul serviciului, textul necondiționând această mutare de acordul celui mutat.

De altfel, la momentul respectiv, mutarea a fost acceptată de recurentul-reclamant, fără nici o condiționare, acesta necontestând măsura luată la momentul în care i s-a adus la cunoștință. Chiar și prin motivele de recurs formulate, recurentul nu neagă legalitatea măsurii luate împotriva sa prin ordinul contestat, Ministerul Administrației și Internelor fiind îndreptățit a lua astfel de măsuri, dar susține că trebuia să fie făcute în interesul serviciului și nu să aibă un caracter abuziv și să fie luate printr-un exces de putere. Or, despre caracter abuziv și exces de putere nu poate fi vorba, deoarece măsura a fost luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale incidente în cauză, prin actul atacat dispunându-se de fapt modificarea raporturilor de serviciu ale recurentului-reclamant, în sensul mutării acestuia într-o altă unitate, el beneficiind în continuare de aceleași drepturi salariale, mai puțin indemnizația pentru funcția de comandă deținută.

Cum textele de lege aplicabile în cauză, au fost respectate întocmai, acestea permițând luarea acestor măsuri în urma constatării unor carențe în desfășurarea managementului, carențe care au subzistat, chiar dacă cercetarea penală s-a finalizat în ce-l privește, cu scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 254 C. pen., criticile formulate de recurent împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond sunt neîntemeiate. Actul administrativ atacat fiind, deci, emis în condițiile legii, așa cum, de altfel, corect a stabilit și instanța de fond, sentința pronunțată fiind legală și temeinică, recursul formulat urmează a fi respins ca nefondat, cu aplicarea și a art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.V. împotriva sentinței civile nr. 115 din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2006.