ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2430/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, la data de 1 iunie 2005, reclamantul O.C. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții M.A.I., Ministrul Administrației și Internelor și I.P.J.A.,

anularea Ordinului nr. S/3630 din 13 mai 2005, emis de pârâții M.A.I., Ministrul

Administrației și Internelor, prin care a fost destituit din postul de

inspector principal la P.M.A., B.I.C.

A solicitat totodată,

obligarea pârâților să-l reintegreze în funcția anterior deținută cu plata

despăgubirilor aferente în cuantum egal cu salariile de care ar fi beneficiat

în această perioadă, majorate și necalculate, precum și cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 269 din 10 octombrie

2005, a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții M.A.I., Ministrul

Administrației și Internelor, astfel cum a fost precizată, a constatat

nulitatea absolută a ordinului contestat și a obligat pârâții la plata

despăgubirilor cerute de reclamant, precum și la cheltuieli de judecată.

Totodată, Instanța a respins

acțiunea formulată împotriva pârâtului I.P.J.A. pentru lipsa calității

procesuale pasive a acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Instanța

a reținut că din coroborarea dispozițiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr.

360/2002 cu dispozițiile art. 103 din Legea nr. 188/1999, ce constituie norme

de trimitere la dispozițiile C. muncii, care, în art. 268 alin. (2) stabilește

că decizia de sancționare disciplinară ce nu cuprinde descrierea abaterii

săvârșite, motivele înlăturării apărărilor formulate de persoana sancționată,

în timpul cercetării prealabile, termenul și Instanța la care se poate contesta

sancțiunea, este lovită de nulitate absolută.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1116 din

4 aprilie 2006 a admis recursul declarat de pârâții M.A.I. și de Ministrul

Administrației și Internelor, a casat sentința atacată și a trimis cauza pentru

rejudecarea fondului reținând că Instanța de Fond a încălcat art. 61 din Legea

nr. 360/2002, considerând că dispozițiile acestui text pot fi interpretate

extensiv în sensul existenței sancțiunii nulității deciziei de sancționare,

pentru formă, deși dispoziția legală nu o prevede expres.

Rejudecând fondul pricinii,

Curtea de Apel Bacău, prin sentința civilă nr. 322 din 28 noiembrie 2006, a admis acțiunea, a dispus anularea ordinului contestat și reintegrarea reclamantului în postul

anterior deținut, cu plata despăgubirilor solicitate în cuantum egal cu

salariile de care ar fi beneficiat, indexate și majorate; a acordat de asemenea

reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 10.025 RON.

Instanța a reținut că, în

speță, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 360/2002, ale Legii nr. 218/2002

privind organizarea și funcționarea Poliției Române, precum și Ordinul

Ministrului Administrației și Internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004, prin

care se stabilesc principiile, termenele și condițiile de desfășurare a

procedurii prealabile de cercetare, pentru polițiștii care au comis abateri

disciplinare.

Instanța a reținut de

asemenea, că abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantului sunt cele

indicate în art. 57 lit. a), d), i) și k) din Legea nr. 360/2002 și art. 12 din

Ordinul nr. 400/2004, dar din analiza materialului probator administrat în

cauză rezultă că sancțiunea aplicată este disproporționată în raport cu

gravitatea faptelor săvârșite, finalitatea urmărită putând fi asigurată și prin

aplicarea altei sancțiuni, dintre cele prevăzute de art. 58 din Legea nr.

360/2002.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministrul Administrației și

Internelor și M.A.I., în prezent M.I.R.A., care au invocat prevederile art. 304

1

C. proc. civ. și au susținut că Instanța de Fond a dat o hotărâre nelegală și

netemeinică, apreciind în mod greșit gravitatea abaterilor disciplinare

reținute în sarcina reclamantului și ignorând că acesta, în perioada 2001 – 2004, a fost sancționat pentru comiterea mai multor abateri disciplinare.

Intimatul - reclamant și

intimatul - pârât I.P.J.A. nu au depus întâmpinări.

Recursurile sunt întemeiate.

Instanța de Fond, rejudecând

cauza după casare cu trimitere, coroborând probele administrate în faza

cercetării administrative și în faza cercetării judecătorești, a reținut în mod

judicios că intimatul - reclamant a săvârșit abaterile disciplinare reținute în

sarcina sa prin Ordinul nr. S/II/3630 din 13 mai 2005, procesul - verbal și

încheierea din 12 aprilie 2005 întocmite de Comisia de disciplină de la I.P.J.A., prevăzute la art. 57 lit. a), d), i) și k) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul

polițistului, cu completările și modificările ulterioare.

Instanța de Fond a apreciat,

însă, în mod greșit gravitatea abaterilor disciplinare săvârșite, reținând în

mod neîntemeiat că „sancțiunea destituirii din funcție este prea gravă în

raport cu faptele săvârșite”, care „își găseau finalitatea prin aplicarea unei

sancțiuni concordante, din art. 58 al Legii nr. 360/2005 (corect 2002)”.

Într-adevăr, potrivit art.

59 alin. (8) din această lege, la stabilirea sancțiunii se ține seama de

activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea

disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia,

de gradul de vinovăție a polițistului, precum și de preocuparea pentru

înlăturarea urmărilor faptei comise, dispoziții pe care Instanța de Fond le-a

interpretat și aplicat în mod greșit.

Astfel, este stabilit că, în

perioada 2001 – 2004, intimatul - reclamant a mai săvârșit și alte abateri

disciplinare pentru care a fost sancționat cu mustrare scrisă și, respectiv,

amânarea înaintării la gradul următor pe o perioadă de 2 ani, aspecte pe care Instanța

de Fond le-a ignorat.

Totodată, era necesar ca Instanța

de Fond să aprecieze în mod just impactul pe care abaterile disciplinare comise

de intimatul - reclamant l-au avut asupra reputației sale de polițist, cât mai

ales asupra prestigiului de care trebuie să se bucure Poliția Română în cadrul

societății.

În concluzie, Instanța de Fond,

deși a reținut în mod corect săvârșirea abaterilor disciplinare reținute în

sarcina intimatului - reclamant, a apreciat în mod greșit că organul competent

ar fi făcut o individualizare greșită a sancțiunii aplicate, astfel că

recursurile formulate sunt întemeiate, urmând să fie admise.

Rejudecând cauza și având în

vedere și considerentele de mai sus, acțiunea va fi respinsă, actul

administrativ atacat fiind legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministrul Administrației și Internelor. și de M.A.I. (în prezent M.I.R.A.)

împotriva sentinței civile nr. 322 din 28 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul O.C.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 mai 2007.