ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2430/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, la data de 1 iunie 2005, reclamantul O.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.I., Ministrul Administrației și Internelor și I.P.J.A., anularea Ordinului nr. S/3630 din 13 mai 2005, emis de pârâții M.A.I., Ministrul Administrației și Internelor, prin care a fost destituit din postul de inspector principal la P.M.A., B.I.C. A solicitat totodată, obligarea pârâților să-l reintegreze în funcția anterior deținută cu plata despăgubirilor aferente în cuantum egal cu salariile de care ar fi beneficiat în această perioadă, majorate și necalculate, precum și cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 269 din 10 octombrie 2005, a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții M.A.I., Ministrul Administrației și Internelor, astfel cum a fost precizată, a constatat nulitatea absolută a ordinului contestat și a obligat pârâții la plata despăgubirilor cerute de reclamant, precum și la cheltuieli de judecată. Totodată, Instanța a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului I.P.J.A. pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Instanța a reținut că din coroborarea dispozițiilor art. 78 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 cu dispozițiile art. 103 din Legea nr. 188/1999, ce constituie norme de trimitere la dispozițiile C. muncii, care, în art. 268 alin. (2) stabilește că decizia de sancționare disciplinară ce nu cuprinde descrierea abaterii săvârșite, motivele înlăturării apărărilor formulate de persoana sancționată, în timpul cercetării prealabile, termenul și Instanța la care se poate contesta sancțiunea, este lovită de nulitate absolută. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1116 din 4 aprilie 2006 a admis recursul declarat de pârâții M.A.I.

și de Ministrul Administrației și Internelor, a casat sentința atacată și a trimis cauza pentru rejudecarea fondului reținând că Instanța de Fond a încălcat art. 61 din Legea nr. 360/2002, considerând că dispozițiile acestui text pot fi interpretate extensiv în sensul existenței sancțiunii nulității deciziei de sancționare, pentru formă, deși dispoziția legală nu o prevede expres. Rejudecând fondul pricinii, Curtea de Apel Bacău, prin sentința civilă nr. 322 din 28 noiembrie 2006, a admis acțiunea, a dispus anularea ordinului contestat și reintegrarea reclamantului în postul anterior deținut, cu plata despăgubirilor solicitate în cuantum egal cu salariile de care ar fi beneficiat, indexate și majorate; a acordat de asemenea reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 10.025 RON.

Instanța a reținut că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 360/2002, ale Legii nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, precum și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 400 din 29 octombrie 2004, prin care se stabilesc principiile, termenele și condițiile de desfășurare a procedurii prealabile de cercetare, pentru polițiștii care au comis abateri disciplinare. Instanța a reținut de asemenea, că abaterile disciplinare reținute în sarcina reclamantului sunt cele indicate în art. 57 lit. a), d), i) și k) din Legea nr. 360/2002 și art. 12 din Ordinul nr. 400/2004, dar din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că sancțiunea aplicată este disproporționată în raport cu gravitatea faptelor săvârșite, finalitatea urmărită putând fi asigurată și prin aplicarea altei sancțiuni, dintre cele prevăzute de art. 58 din Legea nr. 360/2002.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministrul Administrației și Internelor și M.A.I., în prezent M.I.R.A., care au invocat prevederile art. 304 1 C. proc. civ. și au susținut că Instanța de Fond a dat o hotărâre nelegală și netemeinică, apreciind în mod greșit gravitatea abaterilor disciplinare reținute în sarcina reclamantului și ignorând că acesta, în perioada 2001 – 2004, a fost sancționat pentru comiterea mai multor abateri disciplinare. Intimatul - reclamant și intimatul - pârât I.P.J.A. nu au depus întâmpinări. Recursurile sunt întemeiate.

Instanța de Fond, rejudecând cauza după casare cu trimitere, coroborând probele administrate în faza cercetării administrative și în faza cercetării judecătorești, a reținut în mod judicios că intimatul - reclamant a săvârșit abaterile disciplinare reținute în sarcina sa prin Ordinul nr. S/II/3630 din 13 mai 2005, procesul - verbal și încheierea din 12 aprilie 2005 întocmite de Comisia de disciplină de la I.P.J.A., prevăzute la art. 57 lit. a), d), i) și k) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu completările și modificările ulterioare. Instanța de Fond a apreciat, însă, în mod greșit gravitatea abaterilor disciplinare săvârșite, reținând în mod neîntemeiat că „sancțiunea destituirii din funcție este prea gravă în raport cu faptele săvârșite”, care „își găseau finalitatea prin aplicarea unei sancțiuni concordante, din art. 58 al Legii nr. 360/2005 (corect 2002)”.

Într-adevăr, potrivit art. 59 alin. (8) din această lege, la stabilirea sancțiunii se ține seama de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului, precum și de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise, dispoziții pe care Instanța de Fond le-a interpretat și aplicat în mod greșit. Astfel, este stabilit că, în perioada 2001 – 2004, intimatul - reclamant a mai săvârșit și alte abateri disciplinare pentru care a fost sancționat cu mustrare scrisă și, respectiv, amânarea înaintării la gradul următor pe o perioadă de 2 ani, aspecte pe care Instanța de Fond le-a ignorat.

Totodată, era necesar ca Instanța de Fond să aprecieze în mod just impactul pe care abaterile disciplinare comise de intimatul - reclamant l-au avut asupra reputației sale de polițist, cât mai ales asupra prestigiului de care trebuie să se bucure Poliția Română în cadrul societății. În concluzie, Instanța de Fond, deși a reținut în mod corect săvârșirea abaterilor disciplinare reținute în sarcina intimatului - reclamant, a apreciat în mod greșit că organul competent ar fi făcut o individualizare greșită a sancțiunii aplicate, astfel că recursurile formulate sunt întemeiate, urmând să fie admise. Rejudecând cauza și având în vedere și considerentele de mai sus, acțiunea va fi respinsă, actul administrativ atacat fiind legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministrul Administrației și Internelor. și de M.A.I. (în prezent M.I.R.A.) împotriva sentinței civile nr. 322 din 28 noiembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ. Casează sentința atacată și pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul O.C. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 mai 2007.