ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 631/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 6 decembrie 2005, reclamantul M.E.C. a chemat în judecată pe pârâții M.A.I., I.G.P.F., I.J.P.F., solicitând anularea dispoziției I.G.P.F. din 19 august 2005, revocarea măsurii de eliberare din funcția de adjunct șef sector al S.P.F.N., reintegrarea în funcție; obligarea pârâților la plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat; obligarea pârâților la cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că măsura dispusă este cea a unei sancțiuni disciplinare. Reclamantul consideră că actul atacat este nul, întrucât nu a fost efectuată cercetarea prealabilă, nu a fost ascultat, nu a fost comunicată măsura dispusă.

Pârâții au solicitat respingerea acțiunii, măsura dispusă nu este o sancțiune disciplinară, ci administrativă, pur managerială, prevăzută de Legea nr. 360/2002. Prin sentința civilă nr. 221 din 21 iunie 2006, pronunțată în dosarul nr. 12317/CA/2005, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată, a constatat nulitatea dispoziției din 19 august 2005, a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii dispoziției, a obligat pârâții la plata unei despăgubiri egale cu diferența dintre salariile indexate, majorate și recalculate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data eliberării din funcția deținută și până la reintegrarea efectivă și cele de care a beneficiat în urma eliberării din funcție, a obligat pârâții la 1824 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că măsura de eliberare din funcție a reclamantului constituie o sancțiune disciplinară, care s-a aplicat datorită existenței unor deficiențe majore în exercitarea actului managerial, precum și lipsei de exigență în organizarea și coordonarea activităților de supraveghere și control la trecerea frontierei de stat a României. Măsura de eliberare din funcție a fost dispusă fără îndeplinirea cercetării prealabile, fără consultarea comisiilor de disciplină și fără ascultarea reclamantului astfel încât dispoziția este lovită de nulitate absolută. Instanța de fond a constatat încălcarea dispozițiilor art. 59 din Legea nr. 360/2002. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M.A.I., invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc.

civ. Recurentul arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale a M.A.I., motivată de împrejurarea că actul atacat a fost emis de I.G.P.F., instituție care beneficiază, în temeiul art. 7 din O.U.G. nr. 104/2007, de personalitate juridică. Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și I.J.P.F., invocând art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurentul apreciază că sentința atacată nu este motivată în fapt și în drept. Prima instanță, în opinia recurentului, a interpretat în mod greșit dispozițiile legale, stabilind că eliberarea din funcție a reclamantului constituie o sancțiune disciplinară. Instanța de fond nu a luat în considerare prevederile Ordinului M.A.I.

nr. 300/2004 privind activitatea de management resurse umane din unitățile M.A.I. I.G.P.F. și O.G.P.F. au criticat sentința din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenții arată că eliberarea din funcție nu se regăsește printre sancțiunile disciplinare prevăzute de Statutul polițistului. Eliberarea din funcție a reclamantului concretizată prin trecerea dintr-o funcție de conducere, într-o funcție de execuție, a fost luată la nivelul conducerii I.G.P.F. ca o măsură pur managerială de eficientizare a muncii în cadrul structurilor din subordine, nefiind o sancțiune de natură a prejudicia interesele reclamantului. Recurenții critică sentința instanței de fond și din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., apreciind că sentința este nemotivată. Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, măsura dispusă fiind o sancțiune disciplinară, eludându-se dispozițiile imperative ale art. 58 și 59 din Legea nr. 360/2002. Intimatul solicită respingerea excepțiilor invocate și respingerea motivului de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Recursurile sunt întemeiate. Sancțiunile disciplinare ce pot fi aplicate polițistului sunt expres și limitativ prevăzute de art. 58 din Statutul polițistului. Împotriva intimatului-reclamant a fost luată măsura eliberării din funcția de conducere și reintegrarea în funcția anterior deținută. Această măsură nu este prevăzută de art. 58 sus menționat.

În aceste condiții nu pot fi aplicate prevederile art. 59 din Statutul polițistului, cu privire la procedura cercetării prealabile și la celelalte aspecte procedurale reținute de către instanța de fond. Măsura luată împotriva intimatului – reclamant este într-adevăr pur managerială, de eficientizare a muncii, așa cum susțin recurenții. Instanța de fond aplicând prevederile art. 58 și 59 din Legea nr. 320/2002 modificată la speța de față a pronunțat o hotărâre criticabilă sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Toate acestea conduc la admiterea recursurilor și casarea sentinței atacate în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță constatându-se o nepronunțare asupra fondului pricinii.

Instanța de rejudecare va aprecia și în ceea ce privește excepțiile invocate de către doi dintre recurenți, precum și cu privire la celelalte aspecte.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de M.A.I., I.G.P.F., I.J.P.F. și de P.N., împotriva sentinței civile nr. 221 din 21 iunie 2006, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M.E.C. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 februarie 2007.