ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1892/2009

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27 iunie

2007 la Tribunalul Bacău, reclamantul M.G.G., agent șef de poliție-șef al

Postului de Poliție din comuna Pîrjol, Județul Bacău a solicitat anularea

dispoziției nr. 441 din 14 mai 2007 a Șefului Inspectoratului de Poliție

Județean Bacău, prin care a fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă”.

La data de 5 martie 2008, reclamantul a

completat acțiunea, solicitând anularea dispoziției nr. 1473 din 5 iunie 2007

emisă de Inspectoratul General al Poliției Române, prin care a fost respinsă

contestația împotriva dispoziției nr. 441 din 14 mai 2007.

Reținând că a fost contestat și actul

administrativ emis de o autoritate publică centrală, Tribunalul Bacău a aplicat

normele de competență materială prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

pentru litigiile de contencios administrativ și prin sentința civilă nr. 206

din 2 aprilie 2008 a declarat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Bacău.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 133 din 11

noiembrie 2008, prin care a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 441 din 14

mai 2007 emisă de Inspectoratul de Poliție al Județului Bacău și dispoziția nr.

1.473 din 5 iunie 2007 emisă de Inspectoratul General al Poliției Române și a

obligat pârâții să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de

350 lei.

Pe baza probelor administrate în cauză,

instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii disciplinare,

nefiind dovedite faptele reținute în sarcina reclamantului ca abateri

disciplinare.

Împotriva acestei sentințe, au declarat

recurs pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de

Poliție Județean Bacău, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul

respingerii acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.

Recurenții au susținut că în mod greșit a

fost anulată sancțiunea disciplinară aplicată intimatului pentru încălcarea

prevederilor din Ordinele Ministerului Administrației și Internelor nr. 0342/2002,

nr. 265/2002, nr. 190/2004, și a prevederilor art. 9 pct. 2 din Instrucțiunile

Ministerului Administrației și Internelor nr. 5/420/2003 și art. 41 lit. b) din

Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și

completările ulterioare.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ.,

î

nalta Curte va admite recursurile, ca

urmare a admiterii excepției de ordine publică invocată din oficiu în baza art.

306 alin. (2) C. proc. civ. privind necompetența materială a Curții de Apel

Bacău, pentru următoarele considerente:

Reclamantul M.G.M. are calitatea de

funcționar public, cu statut special și în prezenta cauză a contestat

sancțiunea disciplinară care i-a fost aplicată de Inspectoratul de Poliție

Județean Bacău prin dispoziția nr. 441 din 14 mai 2007 emisă în baza art. 60

din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.

Potrivit dispozițiilor art. 61 din Legea

nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, polițistul poate

contesta sancțiunea disciplinară aplicată la șeful ierarhic superior celui care

a aplicat sancțiunea și se poate adresa instanței de contencios administrativ,

solicitând anularea sau modificarea după caz, a ordinului sau a dispoziției de

sancționare.

Din conținutul acestei reglementări

rezultă că subiectul pasiv al răspunderii administrativ-disciplinare în cazul

funcționarului public cu statut special este persoana de drept public, competentă

conform dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 să aplice

sancțiunea disciplinară și nu autoritatea publică ierarhic superioară, la care

poate fi contestată sancțiunea disciplinară pe calea recursului administrativ.

În consecință, actul administrativ de

autoritate prin care reclamantul M.G.M. a fost sancționat disciplinar este

dispoziția nr. 441 din 14 mai 2007 emisă de Șeful Inspectoratului de Poliție

Județean Bacău și acțiunea în justiție are ca obiect controlul legalității

acestui act de stabilire a răspunderii administrativ –disciplinare.

Deși reclamantul a solicitat să fie

anulată și dispoziția nr. 1.473 din 5 iunie 2007 prin care Inspectoratul

General al Poliției Române a respins contestația împotriva dispoziției nr. 441

din 14 mai 2007, se constată că acest act a fost emis în cadrul procedurii

administrative prealabile conform art. 61 din Legea nr. 360/2002, cu

modificările și completările ulterioare și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

iar nu în cadrul procedurii de aplicare a sancțiunilor disciplinare.

Din acest motiv, dispoziția nr. 1.473 din

5 iunie 2007 și nivelul central la care funcționează autoritatea publică

emitentă nu prezintă relevanță sub aspectul competenței materiale a instanței

de contencios administrativ, care se determină în conformitate cu dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în funcție de autoritatea

administrativă care a aplicat sancțiunea disciplinară contestată.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de

competență materială, întrucât actul juridic dedus judecății a fost întocmit de

o autoritate administrativă care este organizată și funcționează la nivel

județean, astfel că tribunalul, ca instanță de contencios administrativ, este

competent să judece fondul pricinii.

În baza art. 304 pct. 3 și art. 312 alin.

(5) C. proc. civ., vor fi admise cele două recursuri, va fi casată sentința

atacată și se va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul

Bacău.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție Județean

Bacău împotriva sentinței civile nr. 133 din 11 noiembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre competentă soluționare la Tribunalul Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 1 aprilie 2009.