ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2493/2007

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 18 din 15 martie 2007, Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul l.I.I. împotriva rezoluției nr. 133/ P din 15 decembrie 2006 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 80 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele :

La data de 15 februarie 2007 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, sub nr. 474/32/2007 plângerea formulată de petiționarul l.I.I. împotriva rezoluției nr. 133/ P din 15 decembrie 2006 dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, criticând rezoluția atacată sub aspectul netemeiniciei soluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva numiților A.l., D.Șt. și M.C., cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 289 C. pen.

Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiționarul I.I.I., a solicitat să fie efectuate cercetări față de șeful Postului de Poliție din comuna Gherăiești, județul Neamț, întrucât nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu și a refuzat să-i comunice datele de identificare ale unei persoane (fizice sau juridice), cu care s-a aflat în relații comerciale, din comuna Miroslăvești , județul lași, cu care s-a aflat în relații comerciale de vânzare-cumpărare a unei însemnate cantități de lapte, pentru care nu a primit prețul și subvențiile cuvenite.

S-a mai reținut că, petiționarul a anexat la sesizare unele comunicări făcute în scris de organele de poliție, din care rezultă că, pentru obținerea datelor solicitate este necesar să se adreseze organelor specializate cu furnizarea unor astfel de date.

S-a mai reținut că, prin rezoluția procurorului din 15 martie 2007 dată în dosar nr. 133/P al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus neîncepera urmăririi penale pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 246 și art. 289 C. pen. față de

A.l.,) comisar la I.P.J. Neamț), D.

Șt. (șeful Postului de Poliție din comuna Gherăiești, județul Neamț) și M.C. (agent șef adjunct la același post de poliție), întrucât din verificările efectuate în cauză s-a constatat inexistenta faptelor penale reclamate de către petiționar.

S-a mai constatat că, organele de poliție au comunicat în scris petiționarului I.I.I. procedura de urmat în asemenea situații, răspunsurile respective fiind date conform dispozițiilor legale în vigoare.

Împotriva soluției procurorului, petiționarul a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, iar

acesta, prin ordonanța di 23 ianuarie 2007 a respins-o, ca neîntemeiată.

Împotriva actelor procurorului efectuate în cauză, petiționarului I.I.I. s-a adresat cu plângere la instanță, criticând organele de cercetare penală pentru soluționarea greșită a plângerii sale, pentru

lipsa de diligentă a acestora și în special în atașarea plângerilor pe care Ie-a introdus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de casație și Justiție – D.N.A. și în administrarea probei cu înscrisuri și,

consecință acesteia, aprecierea greșită a probatoriului.

Prima instanță a reținut că, susținerile petiționarului nu au suport real și sunt lipsite de temeinicie, întrucât la cererile pe care Ie-a adresat organelor de poliție, acestea i-au trimis răspunsuri certe și i-au dat indicații exprese privind demersurile legale în obținerea informațiilor solicitate de aceste, petiționarul refuzând să se conformeze recomandărilor primite și a promovat soluții colaterale soluționării petiției sale.

S-a mai reținut că, organele de cercetare penală au efectuat demersuri legale, dar în lipsa unei plângeri reale din partea

petiționarului, față de SC N. SRL Constanța, nu au furnizat

datele solicitate de acesta, întrucât au avut în vedere dispozițiile art. 9

din Ordinul nr. 97 din 3 noiembrie 2006, care prevăd că, datele cu caracter personal

ale persoanelor fizice sunt protejate de legea specială și nu pot fi prelucrate decât în condițiile prevăzute de aceasta.

De asemenea, s-a mai reținut că, petiționarul a mai insistat în identificarea administratorului și conducătorului auto, angajat al societății

cu punct de lucru în comuna Miroslăvești, județul lași, însă nu a formulat

nicio plângere împotriva acestora , demers în baza căruia organele de poliție puteau efectua cercetări, deși petiționarul a fost îndrumat să se

adreseze organelor abilitate în furnizarea acestor relații, așa cum rezultă

din adresele emise de organele de poliție.

S-a mai reținut că, deși prin adresa emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, i-au fost furnizate datele de identificare ale administratorului societății pretins păgubitoare, petiționarul nu a înțeles să le valorifice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petiționarul I.I.I.,

dar acesta nu a invocat nici un motiv de casare.

Examinând din oficiu recursul, conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.

, Înalta Curte constată că, atât hotărârea primei instanțe cât și soluțiile dispuse în cauză de procuror sunt legale și temeinice, iar recursul este nefondat.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că, prin adresele nr. 479905 din 5 aprilie 2006, și nr. 479905 din 18 februarie 2006, I.P.J. Neamț, Postul de Poliție Gherăiești, la cererea petiționarului de a fi identificați administratorul SC N. SRL Constanța și conducătorul auto care a ridicat marfa adresele lor, i-a comunicat faptul că, pentru obținerea acestor informații, trebuie să se adreseze Biroului de Administrare a Bazelor de Date din cadrul Consiliului Județean al județului în care domiciliază persoana ale cărei date le solicită.

De asemenea, se constată că, organele de poliție i-au făcut cunoscută petiționarului I.I.I. procedura de urmat în asemenea situații, răspunsurile respective fiind date ținând seama de dispozițiile legale în vigoare respectiv, art. 5, art. 8 și art. 15 din Legea nr. 677/2001, art. 5 din O.G. nr. 25/2001 și art. 9 din O.G. 97/2005 potrivit cărora, datele cu caracter personal ale persoanelor fizice sunt protejate de legea specială și nu pot fi prelucrate decât în condițiile prevăzute de

aceasta, iar serviciile publice comunitare locale au atribuții principale să

furnizeze în condițiile legii, datele de identificare și de adresă ale persoanei către autoritățile și instituțiile publice centrale, județene și locale, agenți comerciali și către cetățeni.

Așadar, din actele premergătoare efectuate în cauză, în mod corect,

organele de cercetare penală și prima instanță au constatat că, nu au fost identificate fapte sau împrejurări de natură a contura elementele infracțiunilor reclamate de petiționar și în consecință, acestea nu există în materialitatea lor și în mod legal și temeinic s-a dispus neîncepere a urmăririi penale fată de intimați.

Prin urmare, Înalta Curte constată că atât hotărârea primei instanțe cât și rezoluțiile dispuse de procuror în cauză, sunt legale și temeinice,

iar recursul este nefondat și urmează să fie respins ca atare.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.I.I.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 100 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.I.I.

împotriva sentinței penale nr. 18 din 15 martie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2007.