ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5492/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta Parohia Bisericii Nicoriță a solicitat instanței să constate, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Iași, Consiliul local Iași și Primăria municipiului Iași, că este proprietar asupra următoarelor imobile, terenuri și construcții, în suprafață totală de 5.205 mp: locul cu biserica „Nicoriță”, în suprafață de 2.182 mp, locul cu casa parohială, în suprafață de 952 mp, locul din fața bisericii, în suprafață de 1.081 mp, casele în suprafață de 990 mp. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 480, art. 492, art. 183 7 – art. 189 4 C. civ. La termenul din 1 iunie 2007, reclamanta a precizat că valoarea imobilelor în litigiu este de 2 milioane lei și a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a judecătoriei, în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ. Prin sentința civilă nr. 6577 din 1 iunie 2007, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași. Astfel investit, Tribunalul Iași, secția civilă, prin sentința civilă nr. 866 din 18 mai 2009, a admis acțiunea. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că Biserica Nicoriță datează din anii 1626 – 1629, iar în anul 1941 Sfânta Mitropolie a Moldovei și Sucevei a procedat la predarea „lucrărilor de măsurătoare și hotărnicie”, ocazie cu care au fost eliberate cartea de proprietate și fișa definitivă a proprietății prin care se atesta dreptul de proprietate asupra imobilelor teren și construcții.

Din probele administrate s-a făcut și dovada faptului că reclamanta a deținut o posesie utilă, neviciată, neîntreruptă sub nume de proprietar, fiind îndreptățită să i se recunoască pe cale judecătorească, în temeiul uzucapiunii de lungă durată, dreptul de proprietate asupra imobilelor indicate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul primarul municipiului Iași. Prin decizia civilă nr. 166 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, s-a anulat ca netimbrat apelul.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că apelantul nu s-a conformat obligației de a achita taxa judiciară de timbru în raport de valoarea imobilelor indicată la instanța de fond, deși i s-a emis adresă să-și îndeplinească această obligație până la termenul din 28 octombrie 2009. Soluția de anulare a apelului ca netimbrat a fost dată în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și de cele ale art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii. Împotriva menționatei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta Parohia Bisericii Nicoriță.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta-reclamantă a arătat că sentința tribunalului conține grave erori, ceea ce a atras ca și decizia recurată să fie pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, expertiza efectuată la instanța de fond nu se referă la imobilele construcții, fapt ce îi creează prejudicii întrucât, neavând o hotărâre judecătorească, nu poate obține autorizație de reparație pentru biserică. În fața instanței de recurs, intimații nu au formulat întâmpinare. Înalta Curte, la termenul din 22 octombrie 2010, a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Principiul ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune părților din litigiu să exercite căile de atac în ordinea instituită de legiuitor.

În caz contrar, partea care nu a declarat apel sau care, declarând apel, nu formulează o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinței primei instanțe, nu are deschisă calea de atac a recursului. Investirea instanței de recurs cu critici ce privesc sentința instanței de fond este inadmisibilă și cu încălcarea principiului respectării gradelor de jurisdicție, astfel încât instanței de recurs nu i se poate cere să soluționeze un aspect de nelegalitate al hotărârii primei instanțe dacă acest aspect nu a fost pus în discuția instanței de apel și analizat de către aceasta. Atribuțiile instanței de control judiciar în recurs se referă la verificarea aspectelor de nelegalitate ale deciziei din apel și, cât timp reclamanta nu a formulat apel, nu poate fi verificată decât în considerarea motivelor care au determinat această soluție.

Pentru aceste argumente și în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Parohia Bisericii Nicoriță împotriva deciziei civile nr. 166 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2010.