ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5492/2010

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Iași, reclamanta Parohia Bisericii Nicoriță a

solicitat instanței să constate, în contradictoriu cu pârâții

Primarul municipiului Iași, Consiliul local Iași și

Primăria municipiului Iași, că este proprietar asupra

următoarelor imobile, terenuri și construcții, în

suprafață totală de 5.205 mp: locul cu biserica

„Nicoriță”, în suprafață de 2.182 mp, locul cu casa

parohială, în suprafață de 952 mp, locul din fața

bisericii, în suprafață de 1.081 mp, casele în suprafață de

990 mp.

Acțiunea a fost întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 480, art. 492, art. 183

7

– art. 189

4

C. civ.

La termenul din 1 iunie 2007,

reclamanta a precizat că valoarea imobilelor în litigiu este de 2 milioane

lei și a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a

judecătoriei, în temeiul dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc.

civ.

Prin sentința civilă nr. 6577

din 1 iunie 2007, Judecătoria Iași a admis excepția

necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Astfel investit, Tribunalul

Iași, secția civilă, prin sentința civilă nr. 866 din

18 mai 2009, a admis acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că Biserica Nicoriță datează din anii 1626 –

1629, iar în anul 1941 Sfânta Mitropolie a Moldovei și Sucevei a procedat

la predarea „lucrărilor de măsurătoare și hotărnicie”,

ocazie cu care au fost eliberate cartea de proprietate și fișa

definitivă a proprietății prin care se atesta dreptul de

proprietate asupra imobilelor teren și construcții.

Din probele administrate s-a

făcut și dovada faptului că reclamanta a deținut o posesie

utilă, neviciată, neîntreruptă sub nume de proprietar, fiind

îndreptățită să i se recunoască pe cale judecătorească,

în temeiul uzucapiunii de lungă durată, dreptul de proprietate asupra

imobilelor indicate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel, în termen legal, pârâtul primarul municipiului Iași.

Prin decizia civilă nr. 166 din

28 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, s-a anulat ca netimbrat

apelul.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că apelantul nu s-a conformat

obligației de a achita taxa judiciară de timbru în raport de valoarea

imobilelor indicată la instanța de fond, deși i s-a emis adresă

să-și îndeplinească această obligație până la

termenul din 28 octombrie 2009.

Soluția de anulare a apelului

ca netimbrat a fost dată în raport de dispozițiile art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997 și de cele ale art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 32/1995

privind timbrul judiciar, potrivit cărora neîndeplinirea obligației

de plată până la termenul stabilit se sancționează cu

anularea cererii.

Împotriva menționatei decizii a

declarat recurs, în termen legal, reclamanta Parohia Bisericii

Nicoriță.

În dezvoltarea motivului de recurs,

recurenta-reclamantă a arătat că sentința tribunalului

conține grave erori, ceea ce a atras ca și decizia recurată

să fie pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, expertiza efectuată la

instanța de fond nu se referă la imobilele construcții, fapt ce

îi creează prejudicii întrucât, neavând o hotărâre

judecătorească, nu poate obține autorizație de

reparație pentru biserică.

În fața instanței de

recurs, intimații nu au formulat întâmpinare.

Înalta Curte, la termenul din 22 octombrie

2010, a invocat din oficiu excepția inadmisibilității

recursului, pe care o va analiza cu prioritate, față de

dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru

considerentele care succed:

Principiul ierarhiei în exercitarea

căilor de atac impune părților din litigiu să exercite

căile de atac în ordinea instituită de legiuitor. În caz contrar,

partea care nu a declarat apel sau care, declarând apel, nu formulează o

anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva

sentinței primei instanțe, nu are deschisă calea de atac a

recursului.

Investirea instanței de recurs

cu critici ce privesc sentința instanței de fond este

inadmisibilă și cu încălcarea principiului respectării

gradelor de jurisdicție, astfel încât instanței de recurs nu i se

poate cere să soluționeze un aspect de nelegalitate al hotărârii

primei instanțe dacă acest aspect nu a fost pus în discuția

instanței de apel și analizat de către aceasta.

Atribuțiile instanței de

control judiciar în recurs se referă la verificarea aspectelor de

nelegalitate ale deciziei din apel și, cât timp reclamanta nu a formulat

apel, nu poate fi verificată decât în considerarea motivelor care au

determinat această soluție.

Pentru aceste argumente și în

temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca

inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanta Parohia Bisericii Nicoriță împotriva deciziei

civile nr. 166 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Iași, secția

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 22 octombrie 2010.