ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 195/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul S.V. a chemat în judecată pe A.P.D.R.P. București, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea Deciziei nr. 2881 din 17 februarie 2010. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că acțiunea reclamantului are ca obiect anularea unor acte administrative care privesc o creanță bugetară care nu depășește 500.000 lei, soluționarea litigiului este de competența tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește competența teritorială, în condițiile în care reclamantul are sediul situat în județul Caraș-Severin, Curtea de Apel Timișoara a constatat că este competent Tribunalul Caraș-Severin sau Tribunalul București, însă cum reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalul Caraș-Severin, fiind respectată astfel opțiunea reclamantului. La rândul său, Tribunalul Caraș-Severin, prin sentința civilă nr. 466 din 6 octombrie 2010, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara. Totodată, constată ivit conflict negativ de competență și trimite dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării cauzei.

Pronunțând această soluție, Tribunalul Caraș-Severin a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 privitoare la competența după valoare, întrucât litigiul nu privește taxe, impozite, contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, fiind irelevant faptul că prin actul contestat s-a constituit un debit în sarcina reclamantului. A mai reținut Tribunalul Caraș-Severin că potrivit prevederilor O.G. nr. 79/2003, acțiunile referitoare la constituirea de debite de către A.P.D.R.P. sunt de competența materială a secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel, conform art. 10 alin. (l) teza a ll-a din Legea nr. 554/2004. Soluționând conflictul negativ ivit între Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul Caraș-Severin, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

După cum se constată din înscrisurile existente la dosarul cauzei, impunerea în litigiu a fost calculată ca urmare a încheierii contractului nr. C 3.4068251100012, între Agenția S.A.P.A.R.D. (actualmente A.P.D.R.P.) și S.V., având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 11.468, 87 lei. Suma în litigiu a fost stabilită prin procesul verbal de constatare nr. 03 din 04 ianuarie 2010, emis în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 79/2003, pentru neregularitatea produsă în utilizarea ajutorului financiar nerambursabil primit prin Programul S.A.P.A.R.D. și a deciziei nr. 2881 din 17 februarie 2010 de soluționare a contestației nr. 803 din 18 ianuarie 2010 Conform art. 4 alin. (2) din O.G.

nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată, creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor. Procesul-verbal de constatare nr. 03 din 04 ianuarie 2010 întocmit de, A.P.D.R.P. reprezintă, potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de creanță, iar potrivit alin. (4), constituie înștiințare de plată și cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Potrivit art. 3 alin. (6) din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanță debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și termenele stabilite de Codul de procedură fiscală. Prin urmare, fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată. Potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale.

Din acest motiv, competența instanței de contencios administrativ și fiscal ce soluționează plângerea împotriva deciziei administrativ - fiscale emise în calea administrativă de atac este stabilită în funcție de suma contestată, conform textului legal amintit și nu în funcție de rangul organului emitent al cărui act este atacat în instanță. Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență, în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe S.V. și A.P.D.R.P. în favoarea Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2011.