ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 195/2011

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul S.V. a chemat în

judecată pe A.P.D.R.P. București, solicitând instanței pronunțarea unei

hotărâri prin care să dispună anularea Deciziei nr. 2881 din 17 februarie 2010.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța a reținut că, având în vedere dispozițiile art.

10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că acțiunea reclamantului

are ca obiect anularea unor acte administrative care privesc o creanță bugetară

care nu depășește 500.000 lei, soluționarea litigiului este de competența

tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce

privește competența teritorială, în condițiile în care reclamantul are sediul

situat în județul Caraș-Severin, Curtea de Apel Timișoara a constatat că este

competent Tribunalul Caraș-Severin sau Tribunalul București, însă cum

reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său, competența de

soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalul Caraș-Severin,

fiind respectată astfel opțiunea reclamantului.

La rândul său,

Tribunalul Caraș-Severin, prin sentința civilă nr. 466 din 6 octombrie 2010, a

admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara.

Totodată,

constată ivit conflict negativ de competență și trimite dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție în vederea soluționării cauzei.

Pronunțând

această soluție, Tribunalul Caraș-Severin a reținut că în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (l) din Legea nr. 554/2004 privitoare la

competența după valoare, întrucât litigiul nu privește taxe, impozite,

contribuții, datorii vamale sau accesorii ale acestora, fiind irelevant faptul

că prin actul contestat s-a constituit un debit în sarcina reclamantului.

A mai reținut

Tribunalul Caraș-Severin că potrivit prevederilor O.G. nr. 79/2003, acțiunile

referitoare la constituirea de debite de către A.P.D.R.P. sunt de competența

materială a secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curților de

Apel, conform art. 10 alin. (l) teza a ll-a din Legea nr. 554/2004.

Soluționând

conflictul negativ ivit între Curtea de Apel Timișoara și Tribunalul

Caraș-Severin, Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Caraș-Severin pentru considerentele ce vor fi arătate în

continuare.

După cum se

constată din înscrisurile existente la dosarul cauzei, impunerea în litigiu a

fost calculată ca urmare a încheierii contractului nr. C 3.4068251100012, între

Agenția S.A.P.A.R.D. (actualmente A.P.D.R.P.) și S.V., având ca obiect

acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 11.468, 87 lei.

Suma în litigiu

a fost stabilită prin procesul verbal de constatare nr. 03 din 04 ianuarie 2010,

emis în temeiul dispozițiilor O.G. nr. 79/2003, pentru neregularitatea produsă

în utilizarea ajutorului financiar nerambursabil primit prin Programul S.A.P.A.R.D.

și a deciziei nr. 2881 din 17 februarie 2010 de soluționare a contestației nr. 803

din 18 ianuarie 2010

Conform art. 4 alin.

(2) din O.G. nr. 79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor

comunitare, precum și a fondurilor de cofinanțare aferente, utilizate

necorespunzător, astfel cum a fost modificată, creanțele bugetare rezultate din

nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor

care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței

financiare comunitare nerambursabile și debitorilor.

Procesul-verbal

de constatare nr. 03 din 04 ianuarie 2010 întocmit de, A.P.D.R.P. reprezintă,

potrivit art. 3 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, modificată, titlu de

creanță, iar potrivit alin. (4), constituie înștiințare de plată și cuprinde

elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură

fiscală.

Potrivit art. 3

alin. (6) din O.G. nr. 79/2003, modificată, împotriva titlului de creanță

debitorul poate formula contestație la organul emitent, în condițiile și

termenele stabilite de Codul de procedură fiscală.

Prin urmare,

fiind vorba de recuperarea unei creanțe fiscale asimilate, competența materială

a instanței se stabilește prin aplicarea criteriului valoric stabilit prin

textul art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.

Potrivit art. 10

alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluționează în fond

de tribunalele administrativ - fiscale.

Din acest

motiv, competența instanței de contencios administrativ și fiscal ce

soluționează plângerea împotriva deciziei administrativ - fiscale emise în calea

administrativă de atac este stabilită în funcție de suma contestată, conform

textului legal amintit și nu în funcție de rangul organului emitent al cărui

act este atacat în instanță.

Având în vedere

considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și

care formează obiectul conflictului de competență, în favoarea Tribunalului

Caraș-Severin.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe S.V. și A.P.D.R.P. în favoarea

Tribunalului Caraș-Severin, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2011.