ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5054/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

în judecată

Prin cererea de chemare

în judecată înregistrată la data de 21 octombrie 2010 pe rolul Tribunalului Timiș,

secția de contencios administrativ, reclamanta SC S. SAS a chemat în judecată pe

pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, D.G.F.P. Timiș, Biroul Soluționare

Contestații (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „D.G.F.P. Timiș”),

Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția

Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, Direcția Județeană pentru Accize

și Operațiuni Vamale Bihor (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii,

„D.J.A.O.V. Bihor”) și Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională

a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara (denumită

în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „D.R.A.O.V. Timișoara”), solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună;

- anularea în totalitate

a deciziei din data de 8 iunie 2010 emisă de pârâta D.G.F.P. Timiș privind soluționarea

contestației formulate de SC S. SAS din Franța prin reprezentant fiscal SC B.C.

SRL, Timișoara;

- anularea în totalitate

a deciziei din data de 22.04.2010 emisă de pârâta D.J.A.O.V. Bihor privind soluționarea

plângerii prealabile formulate de SC S. SAS din Franța, reprezentată fiscal prin

SC B.C. SRL, Timișoara, împotriva procesului-verbal de control din 4 martie 2010;

- anularea în totalitate

a deciziei din data de 4 martie 2010 pentru regularizarea situației privind obligațiile

suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de pârâta D.J.A.O.V. Bihor;

- anularea în totalitate

a deciziei din data de 4 martie 2010 pentru regularizarea situației privind obligațiile

suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de pârâta D.J.A.O.V. Bihor;

- anularea în totalitate

a deciziei din data de 4 martie 2010 pentru regularizarea situației privind obligațiile

suplimentare stabilite de controlul vamal, emisă de pârâta D.J.A.O.V. Bihor;

- anularea în totalitate

a procesului-verbal de control din data de 4 martie 2010, întocmit de inspectori

vamali din cadrul pârâtei D.J.A.O.V. Bihor;

- restituirea către reclamantă

a sumei de 1.411.392 RON, încasată prin executare silită de către pârâta D.R.A.O.V.

Timișoara;

- obligarea pârâtelor

la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 59 din

19 ianuarie 2011, Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ a admis excepția

necompetenței materiale a tribunalului, invocată de pârâta D.G.F.P. Timiș, și a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara,

în temeiul art. 159 pct. 2 din C. proc. civ. raport la art. 10 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, reținând că decizia emisă în soluționarea plângerii prealabile se

referă la suma de 1.330.485 RON

,

care se situează peste

pragul valoric de 500.000 RON.

Învestită cu soluționarea

cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios

administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 228 din 29 iunie 2011,

prin care a a

dmis

excepția de necompetență materială și, în consecință, a declinat competența de soluționare

a acțiunii în favoarea Tribunalului Timiș. Totodată, Curtea de apel a constatat

ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, că obiectul principal al judecății îl constituie

cererea de anulare a două acte administrativ-fiscale distincte, respectiv

decizia pentru regularizarea

situației nr. 109 din 4 martie 2010 și decizia pentru regularizarea situației

nr. 110 din 4 martie 2010, ambele emise de o autoritate publică locală, D.J.A.O.V.

Bihor

, prin care au

fost stabilite în sarcina societății

obligații fiscale suplimentare în cuantum de 478.481

RON prin prima decizie, respectiv de 270.334 RON

prin a doua decizie.

În raport cu dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de apel a reținut că instanța de

contencios administrativ și fiscal competentă se stabilește în funcție de cuantumul

obligațiilor fiscale stabilite prin fiecare decizie de regularizare, iar nu în funcție

de cuantumul total stabilit prin cele două decizii, întrucât, dacă s-ar proceda

contrar, competența materială nu ar mai fi stabilită prin lege, ci ar rămâne la

aprecierea părții. În acest sens, Curtea de apel a reținut, cu titlu de exemplu,

că, în cazul a două acțiuni separate prin care ar fi contestate cele două decizii

de regularizare, competența ar reveni pentru fiecare tribunalului, pe când, în cazul

contestării deciziilor printr-o singură acțiune, competența ar reveni curții de

apel, situație de neacceptat deoarece competența materială nu ține de o astfel de

opțiune.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

de drept relevante

Înalta Curte

constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) din C. proc.

civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

După cum rezultă din lucrările

dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Prin decizia nr. 1080/179

din data de 8 iunie 2010, pârâta D.G.F.P. Timiș, Biroul de soluționare contestații

a soluționat contestația formulată de SC S. SAS din Franța, prin reprezentant fiscal

SC B.C. SRL, Timișoara împotriva deciziei pentru regularizarea situației privind

obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 108 din data de 4

martie 2010, a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare

stabilite de controlul vamal din data de 4 martie 2010 și a deciziei pentru regularizarea

situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 110

din data de 4 martie 2010, decizii emise de pârâta D.J.A.O.V. Bihor.

Prin decizia nr. 62 din

data de 22 aprilie 2010, pârâta D.J.A.O.V. Bihor a respins plângerea prealabilă

formulată de SC S. SAS din Franța, reprezentată fiscal prin SC B.C. SRL, Timișoara,

împotriva măsurilor dispuse prin procesul-verbal de control din 4 martie 2010 întocmit

de D.J.A.O.V. Bihor, privind plata la bugetul de stat a sumei de 1.330.485 RON,

reprezentând datorie vamală și accesorii, stabilită în sarcina societății.

În fapt, procesul-verbal

de control din 4 martie 2010, întocmit de inspectori vamali din cadrul D.J.A.O.V.

Bihor, a vizat declarațiile vamale de import din 5 martie 2007, din 5 martie 2007

și din 5 martie 2007, iar, în urma controlului, s-a constatat că societatea a încheiat

în mor eronat operațiuni vamale suspensive plasate în regim de admitere temporară

(cu exonerarea totală sau parțială de drepturi de import) inițiate înainte de aderarea

României la Uniunea Europeană și care s-au încheiat după aderare, prin punerea în

liberă circulație, nerespectând prevederile din anexa nr. V pct. 4 alin. (13), alin.

(16) și alin. (19) la Tratatul de aderare, precum și prevederile din documentul

D.G. TAXUD nr. 1661/2006.

La procesul-verbal de

control au fost atașate:

Decizia pentru regularizarea

situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din data

de 4 martie 2010;

Decizia pentru regularizarea

situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din data

de 4 martie 2010;

Decizia pentru regularizarea

situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal din data

de 4 martie 2010.

Rezultă, astfel, că, în

urma unei singure operațiuni de control, finalizate prin întocmirea de către D.J.A.O.V.

Bihor a procesului-verbal de control din 4 martie 2010, au fost emise toate cele

trei decizii de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite

în sarcina societății reclamante în cuantum total de 1.330.485 RON.

Conform dispozițiilor

art. 218 alin. (2) din C. proc. fisc., invocate de reclamantă drept temei legal

pentru introducerea cererii de chemare în judecată, „

Deciziile

emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de

către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit

art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în

condițiile legii”.

Astfel, în

cauză, conform procedurii de contestare a actelor administrativ-fiscale reglementată

de Titlul IX din C. proc. fisc., persoana (în speță, reclamanta SC S. SAS) care

se consideră lezată prin actele administrative-fiscale (toate cele trei decizii

de regularizare) poate contesta la instanța competentă numai decizia emisă în soluționarea

contestației (

decizia

din data de 8 iunie 2010, pârâta D.G.F.P. Timiș, Biroul de soluționare contestații)

. A accepta

teza propusă de Curtea de apel în privința determinării instanței competente în

funcție de cuantumul valoric al obligațiilor fiscale stabilite prin fiecare dintre

cele trei decizii de regularizare, ar însemna deschiderea a trei litigii diferite

care, în esență, privesc însă aceeași situație administrativ-fiscală analizată în

cadrul unui singur proces-verbal de control și finalizată printr-o singură decizie

de soluționare a contestației, în condițiile în care numai acest din urmă act poate

fi atacat la instanța de contencios administrativ, pentru a se asigura existența

pe rolul instanțelor a unui litigiu unic în cadrul căruia să fie lămurită, în fapt

și în drept, întreaga situație litigioasă.

Astfel fiind,

Înalta Curte reține că obiectul litigiului are caracter unitar și privește, în principal,

conform dispozițiilor citate, legalitatea și temeinicia

deciziei din data de 8

iunie 2010 emise de pârâta D.G.F.P. Timiș, iar, în subsidiar, legalitatea și temeinicia

procesului-verbal de control la care sunt atașate deciziile de regularizare atașate

procesului-verbal de control.

Pe cale de consecință,

în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc

o competență materială partajată între tribunal și Curtea de apel în funcție de

pragul valoric al sumei de 500.000 RON, competența instanței se determină în funcție

de cuantumul total al sumei vizate de actul administrativ-fiscal contestat, în speță

decizia din data de 8 iunie 2010 emisă de pârâta D.G.F.P. Timiș, Biroul soluționare

contestații.

Înalta Curte reține că,

întrucât actul contestat vizează obligații fiscale stabilite în sarcina societății

reclamante în sumă totală de 1.330.485 RON, competența aparține Curții de apel,

în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora

„

Litigiile

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale

și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează

în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora

mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Completul de judecată este format din 2 judecători”.

de competență

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe

reclamanta

SC S. SAS în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală,

Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, Biroul Soluționare Contestații, Agenția

Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Regională

pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni

Vamale Bihor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, Autoritatea Națională

a Vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Timișoara în favoarea

Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie

2011.