ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3929/2012

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut

următoarele:

instanței de apel

Prin decizia civilă nr.

120/ A din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a IX - a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul

declarat de pârâtul municipiul București, prin primar general, împotriva

sentinței civile nr. 1606 din 5 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV - a civilă.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că au fost respectate prevederile art. 22 - 24

din Legea nr. 10/2001, fiind pe deplin aplicabilă Decizia nr. 20 din 19 martie

2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secții unite.

Culpa procesuală,

care a determinat prima instanță să facă aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., este determinată de atitudinea părții pe parcursul procesului. În sarcina

pârâtului nu s-ar fi putut reține obligația plății cheltuielilor de judecată

dacă ar fi recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului.

Prin decizia civilă nr.

182/ A din 14 iunie 2011 a fost admisă cererea de completare a deciziei nr. 120/

A din 12 aprilie 2011, în sensul că apelantul a fost obligat la 2.170 lei

cheltuieli de judecată către intimată.

S-a arătat că, față

de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., reținându-se culpa procesuală a apelantului,

cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către intimată

este întemeiată.

2.1. Motive

Pârâtul Municipiul

București, prin primar general, a declarat recurs împotriva ambelor hotărâri.

Criticile privitoare

la decizia nr. 120/ A din 12 aprilie 2011 vizează următoarele aspecte:

În mod greșit s-a

dispus restituirea în natură a imobilului pretins de către reclamantă pentru că

nu a fost clarificată situația juridică a acestuia. Deși acțiunea a fost

întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, dispozitivul este propriu unei

acțiuni în revendicare.

Or, pentru acțiunea

în revendicare formulată împotriva persoanei care are calitate de unitate

deținătoare s-ar pune problema admisibilității acesteia atât timp cât legea

specială oferă o procedură specială.

S-a făcut, astfel,

confuzie asupra naturii juridice a acțiunii formulate în cauză.

În cursul anului 2010,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului și-a schimbat practica cu privire la

restituirea în natură către foștii proprietari. Dreptul la un proces echitabil

în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. (1), trebuie interpretat în

lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element de

patrimoniu comun statelor contractante.

Onorariul avocatului

este disproporționat și trebuie să se facă aplicarea art. 274 alin. (3) C.

proc. civ.

Critica împotriva

deciziei nr. 182/ A din 14 iunie 2011 are în vedere faptul că onorariul

avocatului este disproporționat de mare, cheltuielile avocatului neputând fi

încadrate în prevederile art. 132 din Statutul profesiei de avocat.

Instanța s-a

pronunțat extra petita și a săvârșit un exces de putere atunci când a

considerat că sunt îndeplinite condițiile legale referitoare la culpa

procesuală a apelantului. Trebuia să se facă aplicarea art. 274 alin. (3) C.

proc. civ.

2.2. Analiza

recursurilor

Criticile formulate

de recurent împotriva deciziei nr. 182/ A din 14 iunie 2011 vizează încălcarea

dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât pot fi încadrate

în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Pe de altă parte,

prin recursul împotriva deciziei nr. 120/ A din 12 aprilie 2011, sunt deduse

analizei în recurs chestiuni care vizează greșita aplicare a unei decizii date

asupra recursului în interesul legii și a jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, deci critici de nelegalitate care constituie motive de

modificare a deciziei conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. De asemenea, sunt formulate aceleași critici legate de încălcarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

încadrabile în motivul de casare instituit prin art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Drept urmare, în

aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., excepția nulității

recursurilor invocată de către intimată urmează să fie respinsă ca nefondată.

Recursurile nu sunt

întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Critica vizând

schimbarea, practic, a obiectului cererii introductive de instanță, dintr-o

contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, într-o acțiune în

revendicare este făcută omisso medio, în fața instanței de apel nefiind dedusă

analiza acestei chestiuni. Prin urmare, a intrat în autoritate de lucru judecat

problema aplicării de către prima instanță a dispozițiilor Deciziei nr. 20 din

19 martie 2007 a instanței supreme.

Pe de altă parte,

pentru ca instanța de control de judiciar să fie ținută de verificarea unor

aspecte privitoare la temeinicia sau legalitatea hotărârii atacate, este

necesar ca partea care o învestește să arate în concret în ce constă

netemeinicia dedusă din interpretarea eronată a probelor ori nelegalitatea

hotărârii, urmare a aplicării și interpretării greșite a unei legi.

În speță, recurentul

nu a făcut decât să prezinte enunțiativ practica Curții Europene a Drepturilor

Omului în materia dreptului de proprietate, fără să formuleze critici prin care

să arate în ce ar consta încălcarea de către instanțele de fond a

jurisprudenței la care s-a referit. Or, câtă vreme recursul nu este devolutiv,

instanța de recurs nu poate să deducă nelegalitatea deciziei instanței de apel

numai din indicarea de către recurent a unor soluții jurisprudențiale, chiar

ale Curții Europene a Drepturilor Omului.

Motivul de recurs

privitor la nesocotirea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. este

comun pentru ambele hotărâri.

Conform art. 274 alin.

(3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze

onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor

minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau

de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Invocarea în recurs a

încălcării sau aplicării greșite a acestui text este limitată la arătarea că

mărirea sau micșorarea onorariului avocațial s-a făcut pe baza altor criterii

decât cele fixate prin lege. Or, prin criticile formulate, recurentul

urmărește, în realitate, reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la

care a fost obligat pe baza unei noi aprecieri a muncii îndeplinite de avocat,

lucru pe care instanța de recurs nu-l poate face.

În egală măsură,

obligarea recurentului la cheltuieli de judecată în etapele procesuale

anterioare a fost justificată de admiterea cererii reclamantei, culpa

procesuală a pârâtului decurgând din nesoluționarea notificării acesteia. Prin

urmare, s-a făcut interpretarea corectă a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C.

proc. civ.

Având în vedere cele

mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi

respinse ca nefondate.

În aplicarea art. 274

alin. (1) C. proc. civ., recurentul căzut în pretenții în recurs va fi obligat

la cheltuieli de judecată și pentru această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

nulității recursurilor.

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de pârâtul Municipiul București prin primar general

împotriva deciziei nr. 182/ A din 14 iunie 2011 și a deciziei nr. 120/ A din 12

aprilie 2011 ale Curții de Apel București, secția a IX - a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală.

Obligă recurentul - pârât

la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.720 lei către intimata - reclamantă

S.C.M.C.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 31 mai 2012.