ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3929/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele: 1. Hotărârile instanței de apel Prin decizia civilă nr. 120/ A din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a IX - a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul municipiul București, prin primar general, împotriva sentinței civile nr. 1606 din 5 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV - a civilă. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că au fost respectate prevederile art. 22 - 24 din Legea nr. 10/2001, fiind pe deplin aplicabilă Decizia nr. 20 din 19 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secții unite.

Culpa procesuală, care a determinat prima instanță să facă aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ., este determinată de atitudinea părții pe parcursul procesului. În sarcina pârâtului nu s-ar fi putut reține obligația plății cheltuielilor de judecată dacă ar fi recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului. Prin decizia civilă nr. 182/ A din 14 iunie 2011 a fost admisă cererea de completare a deciziei nr. 120/ A din 12 aprilie 2011, în sensul că apelantul a fost obligat la 2.170 lei cheltuieli de judecată către intimată. S-a arătat că, față de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., reținându-se culpa procesuală a apelantului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către intimată este întemeiată.

2. Recursurile 2.1. Motive Pârâtul Municipiul București, prin primar general, a declarat recurs împotriva ambelor hotărâri. Criticile privitoare la decizia nr. 120/ A din 12 aprilie 2011 vizează următoarele aspecte: În mod greșit s-a dispus restituirea în natură a imobilului pretins de către reclamantă pentru că nu a fost clarificată situația juridică a acestuia. Deși acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, dispozitivul este propriu unei acțiuni în revendicare. Or, pentru acțiunea în revendicare formulată împotriva persoanei care are calitate de unitate deținătoare s-ar pune problema admisibilității acesteia atât timp cât legea specială oferă o procedură specială. S-a făcut, astfel, confuzie asupra naturii juridice a acțiunii formulate în cauză.

În cursul anului 2010, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și-a schimbat practica cu privire la restituirea în natură către foștii proprietari. Dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe, garantat de art. 6 alin. (1), trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care enunță preeminența dreptului ca element de patrimoniu comun statelor contractante. Onorariul avocatului este disproporționat și trebuie să se facă aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Critica împotriva deciziei nr. 182/ A din 14 iunie 2011 are în vedere faptul că onorariul avocatului este disproporționat de mare, cheltuielile avocatului neputând fi încadrate în prevederile art. 132 din Statutul profesiei de avocat.

Instanța s-a pronunțat extra petita și a săvârșit un exces de putere atunci când a considerat că sunt îndeplinite condițiile legale referitoare la culpa procesuală a apelantului. Trebuia să se facă aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. 2.2. Analiza recursurilor Criticile formulate de recurent împotriva deciziei nr. 182/ A din 14 iunie 2011 vizează încălcarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Pe de altă parte, prin recursul împotriva deciziei nr. 120/ A din 12 aprilie 2011, sunt deduse analizei în recurs chestiuni care vizează greșita aplicare a unei decizii date asupra recursului în interesul legii și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, deci critici de nelegalitate care constituie motive de modificare a deciziei conform art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. De asemenea, sunt formulate aceleași critici legate de încălcarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., încadrabile în motivul de casare instituit prin art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Drept urmare, în aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., excepția nulității recursurilor invocată de către intimată urmează să fie respinsă ca nefondată. Recursurile nu sunt întemeiate și vor fi respinse pentru următoarele considerente: Critica vizând schimbarea, practic, a obiectului cererii introductive de instanță, dintr-o contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, într-o acțiune în revendicare este făcută omisso medio, în fața instanței de apel nefiind dedusă analiza acestei chestiuni.

Prin urmare, a intrat în autoritate de lucru judecat problema aplicării de către prima instanță a dispozițiilor Deciziei nr. 20 din 19 martie 2007 a instanței supreme. Pe de altă parte, pentru ca instanța de control de judiciar să fie ținută de verificarea unor aspecte privitoare la temeinicia sau legalitatea hotărârii atacate, este necesar ca partea care o învestește să arate în concret în ce constă netemeinicia dedusă din interpretarea eronată a probelor ori nelegalitatea hotărârii, urmare a aplicării și interpretării greșite a unei legi. În speță, recurentul nu a făcut decât să prezinte enunțiativ practica Curții Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate, fără să formuleze critici prin care să arate în ce ar consta încălcarea de către instanțele de fond a jurisprudenței la care s-a referit.

Or, câtă vreme recursul nu este devolutiv, instanța de recurs nu poate să deducă nelegalitatea deciziei instanței de apel numai din indicarea de către recurent a unor soluții jurisprudențiale, chiar ale Curții Europene a Drepturilor Omului. Motivul de recurs privitor la nesocotirea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. este comun pentru ambele hotărâri. Conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Invocarea în recurs a încălcării sau aplicării greșite a acestui text este limitată la arătarea că mărirea sau micșorarea onorariului avocațial s-a făcut pe baza altor criterii decât cele fixate prin lege.

Or, prin criticile formulate, recurentul urmărește, în realitate, reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pe baza unei noi aprecieri a muncii îndeplinite de avocat, lucru pe care instanța de recurs nu-l poate face. În egală măsură, obligarea recurentului la cheltuieli de judecată în etapele procesuale anterioare a fost justificată de admiterea cererii reclamantei, culpa procesuală a pârâtului decurgând din nesoluționarea notificării acesteia. Prin urmare, s-a făcut interpretarea corectă a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate. În aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., recurentul căzut în pretenții în recurs va fi obligat la cheltuieli de judecată și pentru această etapă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursurilor. Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Municipiul București prin primar general împotriva deciziei nr. 182/ A din 14 iunie 2011 și a deciziei nr. 120/ A din 12 aprilie 2011 ale Curții de Apel București, secția a IX - a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Obligă recurentul - pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.720 lei către intimata - reclamantă S.C.M.C. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 mai 2012.