ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4726/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 34624/3 din 18 septembrie 2009, reclamanții N.M.I. și D.G. l-au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, solicitând obligarea acestuia la emiterea dispoziției de acordare de despăgubiri, în sumă de 600.000 euro, pentru terenul situat în București, sector 2; obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de 500 RON, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data la care trebuia să se conformeze somației primite din partea executorului judecătoresc. La data de 14 ianuarie 2009, reclamanții au formulat cerere precizatoare, prin care au solicitat soluționarea de către instanță a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, prin restituirea terenului situat în București, sector 2, sau prin stabilirea despăgubirilor ce urmează a fi acordate.

La data de 11 martie 2009, reclamanții au depus o nouă cerere precizatoare, solicitând constatarea calității lor de persoane îndreptățite, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru terenul situat în București, sector 2, și constatarea că sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri pentru acest teren, în cote egale, de 1/2 fiecare, deoarece terenul nu mai poate fi restituit în natură. La data de 13 mai 2009, reclamanții au depus la dosar o cerere modificatoare, prin care au solicitat obligarea pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 10.000 euro. Prin sentința civilă nr. 1382 din 02 decembrie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins cererea precizată, având ca obiect obligarea pârâtului la soluționarea notificării, a disjuns cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale, dispunând formarea unui nou dosar, și a obligat pârâtul la plata sumei de 700 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată, către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că, prin dispoziția nr. 12200 din 30 septembrie 2009, emisă de Primarul General al Municipiului București, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent reclamanților, pentru terenul în suprafață de 269,87 m.p., situat în București, sector 2, imposibil de restituit persoanelor îndreptățite N.M.I. și D.G. În această situație, Tribunalul a constatat că acțiunea reclamanților a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă, în baza dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, raportat la art. 112 pct. 3 C. proc. civ. În ceea ce privește cererea reclamanților, având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale, Tribunalul, în baza dispozițiilor art. 165 C. proc.

civ., a dispus disjungerea acesteia și formarea unui nou dosar. În baza dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., Tribunalul a obligat pârâtul la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți, constând în onorariul de expert, considerând că acesta este în culpă procesuală, întrucât a emis dispoziția de soluționare a notificării după data sesizării instanței de către reclamanți. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, solicitând modificarea în parte a hotărârii apelate, prin respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. În motivarea apelului, pârâtul a arătat că, în speță, nu este partea căzută în pretenții, întrucât cererea reclamanților precizată a fost respinsă.

Prin decizia civilă nr. 494A din 06 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul București, prin Primarul General. Pentru a adopta această solutie, instanța de apel a reținut următoarele: La data de 18 septembrie 2008, reclamanții au înregistrat o cerere pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, prin care au solicitat obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de acordare de despăgubiri pentru terenul care a format obiectul notificărilor formulate în anul 2001. Ulterior promovării acțiunii, la data de 30 septembrie 2009, Primarul General al municipiului București a emis dispoziția nr. 12200, prin care a soluționat aceste notificări.

În această situație, în mod corect, a reținut Tribunalul culpa procesuală a pârâtului și l-a obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, întrucât intimatul-pârât a emis dispoziția în cursul procesului. Prevederile art. 275 C. proc. civ., conform cărora pârâtul care a recunoscut, la prima zi de înfățișare, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, nu sunt aplicabile, întrucât intimatul-pârât a executat abia pe parcursul procesului prestația solicitată prin acțiune, determinând, prin conduita sa, sesizarea instanței de judecată. În consecință, în temeiul art. 274 C. proc. civ., apelanții-reclamanți sunt îndreptățiți la acordarea cheltuielilor de judecată, culpa procesuală a pârâtului-intimat fiind corect reținută de instanță.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, pentru motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. În dezvoltarea singurei critici formulate, pârâtul a reiterat continutul cererilor și al soluțiilor pronuntațe în cauză, susținând că, în mod greșit, Tribunalul a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, prin aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., întrucât, Primarul General și-a îndeplinit obligațiile, prin emiterea dispoziției nr. 12200 din 30 septembrie 2009, astfel că nu se poate reține culpa procesuală a pârâtului.

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozitiilor legale relevante, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin efectul general al introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantii N.M.I. și D.G. au învestit instanța cu o cerere prin care au solicitat, inițial, obligarea pârâtului Municipiul București, prin Primarul General, la emiterea dispoziției de acordare de despăgubiri, în sumă de 600.000 euro, pentru terenul situat în București, sector 2, în temeiul notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. Ulterior, această cerere a fost modificată, solicitându-se soluționarea, în mod direct, în procedura judiciară, a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, prin restituirea terenului situat în București, sector 2, sau prin stabilirea despăgubirilor aferente.

Pe parcursul procesului, la data de 30 septembrie 2009, Primarul General al Municipiului București a emis dispoziția nr. 12200, prin care au fost soluționate notificările formulate de N.M.I. și D.G., având ca obiect imobilul în litigiu. Astfel, deși pretențiile reclamanților, sub acest aspect, au fost realizate, cererea de chemare în judecată rămânând fără obiect, declanșarea procedurii judiciare a fost determinată de culpa recurentului-pârât, care nu și-a respectat obligațiile impuse de legea specială de reparație, Legea nr. 10/2001, și nu a emis, în termenul obligatoriu stabilit de acest act normativ, dispoziție motivată cu privire la notificarea reclamanților.

Această atitudine de pasivitate în nerespectarea obligatiilor legale privind soluționarea notificărilor persoanelor interesate, în termenele și conditiile reglementate de legea specială, cu consecința recunoașterii drepturilor acestora, în cadrul procedurii judiciare, după 8 ani de la inițierea procedurii administrative, conturează culpa procesuală a recurentului-pârât și dă dreptul la dezdăunarea reclamanților, prin acordarea cheltuielilor de judecată efectuate cu prezentul litigiu, dovedite în cauză. În acelasi sens, deși prin emiterea dispoziției nr. 12200 din 30 septembrie 2009, pârâtul a recunoscut pretențiile reclamanților, această recunoastere nu s-a realizat la primul termen de judecată, pentru a fi incidente dispozițiile art. 275 C. proc.

civ. Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză s-a realizat o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., nefiind operant motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 494A din 06 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva deciziei nr. 494A din 06 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iunie 2011.