ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4726/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 34624/3 din 18

septembrie 2009, reclamanții N.M.I. și D.G. l-au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul

București, prin Primarul General, solicitând obligarea acestuia la emiterea dispoziției

de acordare de despăgubiri, în sumă de 600.000 euro, pentru terenul situat în București,

sector 2; obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii de 500 RON, pentru fiecare

zi de întârziere, începând cu data la care trebuia să se conformeze somației primite

din partea executorului judecătoresc.

La data de 14

ianuarie 2009, reclamanții au formulat cerere precizatoare, prin care au solicitat

soluționarea de către instanță a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001,

prin restituirea terenului situat în București, sector 2, sau prin stabilirea despăgubirilor

ce urmează a fi acordate.

La data de 11 martie 2009,

reclamanții au depus o nouă cerere precizatoare, solicitând constatarea calității

lor de persoane îndreptățite, în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru terenul situat

în București, sector 2, și constatarea că sunt îndreptățiți la acordarea de despăgubiri

pentru acest teren, în cote egale, de 1/2 fiecare, deoarece terenul nu mai poate

fi restituit în natură.

La data de 13 mai 2009,

reclamanții au depus la dosar o cerere modificatoare, prin care au solicitat obligarea

pârâtului la plata de daune morale în cuantum de 10.000 euro.

Prin sentința civilă

nr. 1382 din 02 decembrie 2009, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins

cererea precizată, având ca obiect obligarea pârâtului la soluționarea notificării,

a disjuns cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale,

dispunând formarea unui nou dosar, și a obligat pârâtul la plata sumei de 700 RON,

cu titlul de cheltuieli de judecată, către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul București a reținut că, prin dispoziția nr. 12200 din 30 septembrie 2009,

emisă de Primarul General al Municipiului București, s-a propus acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent reclamanților, pentru terenul în suprafață de 269,87

m.p., situat în București, sector 2, imposibil de restituit persoanelor îndreptățite

N.M.I. și D.G.

În această situație, Tribunalul

a constatat că acțiunea reclamanților a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă,

în baza dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, raportat la art.

112 pct. 3 C. proc. civ.

În ceea ce privește cererea

reclamanților, având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune morale, Tribunalul,

în baza dispozițiilor art. 165 C. proc. civ., a dispus disjungerea acesteia și formarea

unui nou dosar.

În baza dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ., Tribunalul a obligat pârâtul la plata sumei de 700 RON,

cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți, constând în onorariul de expert,

considerând că acesta este în culpă procesuală, întrucât a emis dispoziția de soluționare

a notificării după data sesizării instanței de către reclamanți.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel pârâtul, solicitând modificarea în parte a hotărârii apelate, prin

respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea apelului,

pârâtul a arătat că, în speță, nu este partea căzută în pretenții, întrucât cererea

reclamanților precizată a fost respinsă.

Prin decizia civilă

nr. 494A din 06 septembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât Municipiul București,

prin Primarul General.

Pentru a adopta această

solutie, instanța de apel a reținut următoarele:

La data de 18

septembrie 2008, reclamanții au înregistrat o cerere pe rolul Tribunalului București,

secția a V-a civilă, prin care au solicitat obligarea pârâtului la emiterea dispoziției

de acordare de despăgubiri pentru terenul care a format obiectul notificărilor formulate

în anul 2001.

Ulterior promovării acțiunii,

la data de 30 septembrie 2009, Primarul General al municipiului București a emis

dispoziția nr. 12200, prin care a soluționat aceste notificări.

În această situație, în

mod corect, a reținut Tribunalul culpa procesuală a pârâtului și l-a obligat la

plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, întrucât intimatul-pârât a emis

dispoziția în cursul procesului.

Prevederile art. 275 C.

proc. civ., conform cărora pârâtul care a recunoscut, la prima zi de înfățișare,

pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată,

nu sunt aplicabile, întrucât intimatul-pârât a executat abia pe parcursul procesului

prestația solicitată prin acțiune, determinând, prin conduita sa, sesizarea instanței

de judecată.

În consecință, în temeiul

art. 274 C. proc. civ., apelanții-reclamanți sunt îndreptățiți la acordarea cheltuielilor

de judecată, culpa procesuală a pârâtului-intimat fiind corect reținută de instanță.

Împotriva acestei decizii,

a declarat recurs pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, pentru motivul

de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul respingerii cererii de chemare

în judecată, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea singurei

critici formulate, pârâtul a reiterat continutul cererilor și al soluțiilor pronuntațe

în cauză, susținând că, în mod greșit, Tribunalul a obligat pârâtul la plata cheltuielilor

de judecată, prin aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., întrucât, Primarul

General și-a îndeplinit obligațiile, prin emiterea dispoziției nr. 12200 din 30

septembrie 2009, astfel că nu se poate reține culpa procesuală a pârâtului.

Examinând decizia recurată,

prin prisma criticilor formulate și a dispozitiilor legale relevante, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin efectul general al

introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantii N.M.I. și D.G. au învestit

instanța cu o cerere prin care au solicitat, inițial, obligarea pârâtului Municipiul

București, prin Primarul General, la emiterea dispoziției de acordare de despăgubiri,

în sumă de 600.000 euro, pentru terenul situat în București, sector 2, în temeiul

notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.

Ulterior, această cerere

a fost modificată, solicitându-se soluționarea, în mod direct, în procedura judiciară,

a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, prin restituirea terenului

situat în București, sector 2, sau prin stabilirea despăgubirilor aferente.

Pe parcursul procesului,

la data de 30 septembrie 2009, Primarul General al Municipiului București a emis

dispoziția nr. 12200, prin care au fost soluționate notificările formulate de N.M.I.

și D.G., având ca obiect imobilul în litigiu.

Astfel, deși pretențiile

reclamanților, sub acest aspect, au fost realizate, cererea de chemare în judecată

rămânând fără obiect, declanșarea procedurii judiciare a fost determinată de culpa

recurentului-pârât, care nu și-a respectat obligațiile impuse de legea specială

de reparație, Legea nr. 10/2001, și nu a emis, în termenul obligatoriu stabilit

de acest act normativ, dispoziție motivată cu privire la notificarea reclamanților.

Această atitudine de pasivitate

în nerespectarea obligatiilor legale privind soluționarea notificărilor persoanelor

interesate, în termenele și conditiile reglementate de legea specială, cu consecința

recunoașterii drepturilor acestora, în cadrul procedurii judiciare, după 8 ani de

la inițierea procedurii administrative, conturează culpa procesuală a recurentului-pârât

și dă dreptul la dezdăunarea reclamanților, prin acordarea cheltuielilor de judecată

efectuate cu prezentul litigiu, dovedite în cauză.

În acelasi sens, deși

prin emiterea dispoziției nr. 12200 din 30 septembrie 2009, pârâtul a recunoscut

pretențiile reclamanților, această recunoastere nu s-a realizat la primul termen

de judecată, pentru a fi incidente dispozițiile art. 275 C. proc. civ.

Pentru considerentele

expuse, constatând că în cauză s-a realizat o corectă interpretare și aplicare a

dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., nefiind operant motivul de recurs reglementat

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul

București, prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 494A din 06 septembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva

deciziei nr. 494A din 06 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 2 iunie 2011.