ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 16/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin cererea înregistrată la data de 28 decembrie 2009, reclamantul I.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, anularea Deciziei nr. 528 din 05 octombrie 2009 emisă de directorul general al autorității pârâte, constatarea nelegalității actului ce a stat la baza emiterii deciziei atacate, și repunerea sa în situația anterioară, respectiv acordarea drepturilor salariale reținute ca efect al deciziei atacate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că Decizia nr. 528 din 5 octombrie 2009, prin care s-a dispus sancționarea sa, este nelegală, întrucât încalcă dispozițiile Ordinului nr. 2856/2004 al Ministrului Justiției referitor la „Regulamentul privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile subordonate”. Prin sentința civilă nr. 69 din data de 16 aprilie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a anulat decizia nr. 528 din 05 octombrie 2009 a Directorului General al A.N.P., dispunând repunerea reclamantului în situația anterioară prin acordarea drepturilor salariale reduse ca efect al actului atacat.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că, în sesizarea adresată directorului penitenciarului Târgu Mureș la data de 06 iulie 2009 (fila 10 dosar), s-a arătat că reclamantul, subcomisar de penitenciar, a părăsit, în mod neautorizat, unitatea în jurul orelor 17:10, având asupra sa cheia mașter de acces pe secțiile de deținere, pe care a restituit-o la unitate abia în jurul orelor 21:45.

Ulterior, directorul unității a procedat la sesizarea comisiei de disciplină (fila 11 dosar), la data de 09 iulie 2009, pentru ca prin adresa din 20 iulie 2009 (fila 59 dosar), reclamantul să fie citat în vederea audierii, acesta semnând de luare la cunoștință în data de 22 iulie 2009. Examinând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că procedura cercetării disciplinare încalcă dispozițiile Ordinului nr. 2856/2004, întrucât în speță nu sunt respectate termenele imperative prevăzute de lege pentru citarea reclamantului și soluționarea obiecțiunilor acestuia, nu a fost audiată persoana care a făcut sesizarea, iar referatele întocmite de Comisia de disciplină nu conțin mențiunile esențiale cerute de textele legale incidente în cauză, împiedicând exercitarea de către instanță a controlului judiciar cu privire la desfășurarea procedurii de cercetare disciplinară și respectiv la emiterea referatelor în cauză, date fiind mențiunile neconforme cu realitatea din cuprinsul acestora.

În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că intervine sancțiunea nulității actelor întocmite, pe parcursul și în urma procedurii disciplinare, cu încălcarea dispozițiilor legale imperative. A arătat Curtea că doar în acest mod s-ar putea asigura respectarea principiilor instituite cu privire la activitatea comisiilor de disciplină, respectiv garantarea dreptului la apărare, celeritatea procedurii și contradictorialitatea. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, care a invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., susținând, în esență, următoarele critici: - în mod greșit a reținut instanța de fond că dreptul la apărare al reclamantului a fost încălcat în cursul procedurii administrative desfășurate în fața Comisiei de disciplină; - în mod greșit a reținut instanța de fond că încălcarea dispozițiilor art. 24 alin. (1), art. 28 alin. (3) din OMJ nr. 2856/C/2004 ar atrage nulitatea absolută a procedurii cercetării administrative; - audierea persoanei care a formulat sesizarea a fost consemnată în Procesul-verbal nr. 231567 din 19 august 2009; - OMJ nr. 2856/C/2004 nu prevede nulitatea absolută a referatului nr. 231568 din 29 septembrie 2009; - instanța de fond a ignorat abaterea disciplinară comisă și faptul că aceasta a perturbat în mod grav activitatea penitenciarului.

Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a combătut criticile recursului, susținând că instanța de fond a reținut în mod corect că actele Comisiei de disciplină sunt lovite de nulitate absolută, fiindu-i încălcat dreptul la apărare. 3. Soluția instanței de recurs. Recursul este întemeiat și va fi admis pentru motivele care vor fi prezentate în continuare. Așa cum s-a reținut și în expunerea rezumativă prezentată mai sus, prin Decizia nr. 528 din 5 octombrie 2009, intimatul-reclamant – subcomisar în cadrul Penitenciarului Târgu Mureș, a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale corespunzătoare funcției ocupate cu 5% pe o perioadă de 3 luni pentru comiterea abaterii disciplinare constând în părăsirea neautorizată a unității, în data de 26.06.2009, orele 17:10, având asupra sa cheia „master” de acces în spațiile de deținere pe care a restituit-o în jurul orelor 21:45.

În esență, instanța de fond a reținut că procedura cercetării administrative efectuată de Comisia de disciplină este lovită de nulitate absolută, ceea ce atrage și nulitatea Deciziei nr. 528 din 5 octombrie 2009, de sancționare a recurentului-reclamant. Într-adevăr, potrivit art. 24 alin. (1) din Regulamentul privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și unitățile subordonate, aprobat prin OMJ nr. 2856/C/2004, „Președintele comisiei de disciplină va stabili de îndată termenul de prezentare și va dispune citarea funcționarului public a cărui faptă a fost sesizată și a persoanelor indicate în sesizare.

Citarea se face cu cel puțin 3 zile calendaristice înainte de termenul de prezentare”, dar nerespectarea acestui termen nu se sancționează cu nulitatea absolută, nefiind prevăzută la art. 27 alin. (1) din același regulament. De altfel, intimatul-reclamant și-a exercitat dreptul la apărare, fiind asistat de avocat în cursul cercetării administrative. Potrivit art. 26 alin. (2) lit. a) din același regulament „(2) Activitatea de cercetare a abaterii disciplinare impune a) audierea persoanei care a formulat sesizarea”, ceea ce s-a și făcut, audierea fiind consemnată în procesul-verbal nr. 231568 din 19 august 2009 (f.5), instanța de fond reținând în mod greșit incidența art. 27 alin. (1) din regulament, potrivit cărora „audierea persoanelor prevăzute la art. 26 alin. (2) lit. a)-c) trebuie consemnată în scris, într-un proces-verbal, sub sancțiunea nulității.

Procesul-verbal se semnează de președinte, de membrii comisiei de disciplină, de secretarul acesteia, precum și de persoana audiată”. În ceea ce privește soluționarea obiecțiunilor formulate de intimatul-reclamant, într-adevăr, potrivit art. 28 alin. (3) din Regulament „În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (2) formulează obiecții, acestea vor fi analizate de comisia de disciplină în termenul fixat de președinte, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea lor. Președintele comisiei de disciplină poate să admită sau să respingă obiecțiile, în tot ori în parte”. Instanța de fond a reținut, însă, fără temei, că depășirea termenului de 5 zile se sancționează cu nulitatea absolută, deși o astfel de sancțiune nu este prevăzută.

De asemenea, instanța de fond a reținut că Referatul nr. 23156 din 29 septembrie 2009 este lovit de nulitate absolută pentru că încalcă „art. 30 alin. (2) din ordin (Regulamentul aprobat prin OMJ nr. 2856/C/2004)”, fără ca o astfel de sancțiune să fie prevăzută, dispozițiile art. 33 din regulament vizând actul administrativ de sancționare, iar nu referatul cu propunerile comisiei de disciplină. Astfel fiind, instanța de fond a reținut fără temei că procedura administrativă desfășurată în fața comisiei de disciplină este lovită de nulitate. În ceea ce privește comiterea abaterii disciplinare, intimatul-reclamant a susținut că, la data respectivă, a părăsit unitatea în condiții regulamentare, dar nu a produs dovezi că ar fi solicitat și că ar fi obținut învoirea regulamentară din partea persoanei competente.

Astfel, instanța de recurs va reține că intimatul-reclamant a comis abaterea disciplinară reținută în sarcina sa, prevăzută la art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, pentru care a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 3 luni. În concluzie, recursul va fi admis, soluția instanței de fond va fi desființată, iar acțiunea va fi respinsă, actul administrativ atacat fiind legal și temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței civile nr. 69 din data de 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și respinge acțiunea ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 ianuarie 2011.