ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 16/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la data de 28 decembrie 2009, reclamantul I.A. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, anularea Deciziei

nr. 528 din 05 octombrie 2009 emisă de directorul general al autorității

pârâte, constatarea nelegalității actului ce a stat la baza emiterii deciziei

atacate, și repunerea sa în situația anterioară, respectiv acordarea

drepturilor salariale reținute ca efect al deciziei atacate.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că Decizia nr. 528 din 5 octombrie 2009, prin

care s-a dispus sancționarea sa, este nelegală, întrucât încalcă dispozițiile

Ordinului nr. 2856/2004 al Ministrului Justiției referitor la „Regulamentul

privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității

comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și

unitățile subordonate”.

Prin sentința civilă

nr. 69 din data de 16 aprilie 2010, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a anulat decizia

nr. 528 din 05 octombrie 2009 a Directorului General al A.N.P., dispunând

repunerea reclamantului în situația anterioară prin acordarea drepturilor

salariale reduse ca efect al actului atacat.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de fond a reținut că, în sesizarea adresată directorului

penitenciarului Târgu Mureș la data de 06 iulie 2009 (fila 10 dosar), s-a

arătat că reclamantul, subcomisar de penitenciar, a părăsit, în mod

neautorizat, unitatea în jurul orelor 17:10, având asupra sa cheia mașter de

acces pe secțiile de deținere, pe care a restituit-o la unitate abia în jurul

orelor 21:45.

Ulterior, directorul

unității a procedat la sesizarea comisiei de disciplină (fila 11 dosar), la

data de 09 iulie 2009, pentru ca prin adresa din 20 iulie 2009 (fila 59 dosar),

reclamantul să fie citat în vederea audierii, acesta semnând de luare la

cunoștință în data de 22 iulie 2009.

Examinând

înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că procedura

cercetării disciplinare încalcă dispozițiile Ordinului nr. 2856/2004, întrucât

în speță nu sunt respectate termenele imperative prevăzute de lege pentru

citarea reclamantului și soluționarea obiecțiunilor acestuia, nu a fost audiată

persoana care a făcut sesizarea, iar referatele întocmite de Comisia de

disciplină nu conțin mențiunile esențiale cerute de textele legale incidente în

cauză, împiedicând exercitarea de către instanță a controlului judiciar cu

privire la desfășurarea procedurii de cercetare disciplinară și respectiv la

emiterea referatelor în cauză, date fiind mențiunile neconforme cu realitatea

din cuprinsul acestora.

În aceste condiții,

instanța de fond a apreciat că intervine sancțiunea nulității actelor întocmite,

pe parcursul și în urma procedurii disciplinare, cu încălcarea dispozițiilor

legale imperative.

A arătat Curtea că

doar în acest mod s-ar putea asigura respectarea principiilor instituite cu privire

la activitatea comisiilor de disciplină, respectiv garantarea dreptului la

apărare, celeritatea procedurii și contradictorialitatea.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, care

a invocat ca temei legal prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., susținând, în esență, următoarele critici:

- în mod greșit a

reținut instanța de fond că dreptul la apărare al reclamantului a fost încălcat

în cursul procedurii administrative desfășurate în fața Comisiei de disciplină;

- în mod greșit a

reținut instanța de fond că încălcarea dispozițiilor art. 24 alin. (1), art. 28

alin. (3) din OMJ nr. 2856/C/2004 ar atrage nulitatea absolută a procedurii

cercetării administrative;

- audierea persoanei

care a formulat sesizarea a fost consemnată în Procesul-verbal nr. 231567 din

19 august 2009;

- OMJ nr. 2856/C/2004

nu prevede nulitatea absolută a referatului nr. 231568 din 29 septembrie 2009;

- instanța de fond a

ignorat abaterea disciplinară comisă și faptul că aceasta a perturbat în mod

grav activitatea penitenciarului.

Reclamantul a

formulat întâmpinare prin care a combătut criticile recursului, susținând că

instanța de fond a reținut în mod corect că actele Comisiei de disciplină sunt

lovite de nulitate absolută, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

de recurs.

Recursul este

întemeiat și va fi admis pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Așa cum s-a reținut

și în expunerea rezumativă prezentată mai sus, prin Decizia nr. 528 din 5

octombrie 2009, intimatul-reclamant – subcomisar în cadrul Penitenciarului

Târgu Mureș, a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale

corespunzătoare funcției ocupate cu 5% pe o perioadă de 3 luni pentru comiterea

abaterii disciplinare constând în părăsirea neautorizată a unității, în data de

26.06.2009, orele 17:10, având asupra sa cheia „master” de acces în spațiile de

deținere pe care a restituit-o în jurul orelor 21:45.

În esență, instanța

de fond a reținut că procedura cercetării administrative efectuată de Comisia

de disciplină este lovită de nulitate absolută, ceea ce atrage și nulitatea

Deciziei nr. 528 din 5 octombrie 2009, de sancționare a recurentului-reclamant.

Într-adevăr, potrivit

art. 24 alin. (1) din Regulamentul privind modul de constituire, organizare și

desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională

a Penitenciarelor și unitățile subordonate, aprobat prin OMJ nr. 2856/C/2004,

„Președintele comisiei de disciplină va stabili de îndată termenul de

prezentare și va dispune citarea funcționarului public a cărui faptă a fost

sesizată și a persoanelor indicate în sesizare. Citarea se face cu cel puțin 3

zile calendaristice înainte de termenul de prezentare”, dar nerespectarea

acestui termen nu se sancționează cu nulitatea absolută, nefiind prevăzută la

art. 27 alin. (1) din același regulament.

De altfel,

intimatul-reclamant și-a exercitat dreptul la apărare, fiind asistat de avocat

în cursul cercetării administrative.

Potrivit art. 26

alin. (2) lit. a) din același regulament „(2) Activitatea de cercetare a

abaterii disciplinare impune a) audierea persoanei care a formulat sesizarea”,

ceea ce s-a și făcut, audierea fiind consemnată în procesul-verbal nr. 231568

din 19 august 2009 (f.5), instanța de fond reținând în mod greșit incidența

art. 27 alin. (1) din regulament, potrivit cărora „audierea persoanelor

prevăzute la art. 26 alin. (2) lit. a)-c) trebuie consemnată în scris, într-un

proces-verbal, sub sancțiunea nulității. Procesul-verbal se semnează de

președinte, de membrii comisiei de disciplină, de secretarul acesteia, precum

și de persoana audiată”.

În ceea ce privește

soluționarea obiecțiunilor formulate de intimatul-reclamant, într-adevăr,

potrivit art. 28 alin. (3) din Regulament „În cazul în care persoanele prevăzute

la alin. (2) formulează obiecții, acestea vor fi analizate de comisia de

disciplină în termenul fixat de președinte, dar nu mai târziu de 5 zile

lucrătoare de la înregistrarea lor. Președintele comisiei de disciplină poate

să admită sau să respingă obiecțiile, în tot ori în parte”.

Instanța de fond a

reținut, însă, fără temei, că depășirea termenului de 5 zile se sancționează cu

nulitatea absolută, deși o astfel de sancțiune nu este prevăzută.

De asemenea, instanța

de fond a reținut că Referatul nr. 23156 din 29 septembrie 2009 este lovit de

nulitate absolută pentru că încalcă „art. 30 alin. (2) din ordin (Regulamentul

aprobat prin OMJ nr. 2856/C/2004)”, fără ca o astfel de sancțiune să fie

prevăzută, dispozițiile art. 33 din regulament vizând actul administrativ de

sancționare, iar nu referatul cu propunerile comisiei de disciplină.

Astfel fiind,

instanța de fond a reținut fără temei că procedura administrativă desfășurată

în fața comisiei de disciplină este lovită de nulitate.

În ceea ce privește

comiterea abaterii disciplinare, intimatul-reclamant a susținut că, la data

respectivă, a părăsit unitatea în condiții regulamentare, dar nu a produs

dovezi că ar fi solicitat și că ar fi obținut învoirea regulamentară din partea

persoanei competente.

Astfel, instanța de

recurs va reține că intimatul-reclamant a comis abaterea disciplinară reținută

în sarcina sa, prevăzută la art. 69 lit. b) din Legea nr. 293/2004, pentru care

a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale cu 5% pe o perioadă de 3

luni.

În concluzie, recursul

va fi admis, soluția instanței de fond va fi desființată, iar acțiunea va fi

respinsă, actul administrativ atacat fiind legal și temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței civile nr. 69 din

data de 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și

respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 ianuarie 2011.