ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1087/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1087/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova la data de 24 noiembrie 2010, reclamantul F.G.D. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, anularea

Deciziei nr. 514 din 23 septembrie 2010 emisă de directorul general al acestei

instituții.

Prin cererea

formulată la data de 02 februarie 2011 reclamantul și-a precizat acțiunea

solicitând anularea Deciziei nr. 514 din 23 septembrie 2010, reintegrarea sa în

funcția deținută anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale

de care a fost lipsit și a cheltuielilor de judecată avansate în cauză.

și de drept care au stat la baza formulării cererii

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că este încadrat la Penitenciarul Tg. Jiu din

data de 01 noiembrie 2002, iar de la data de 11 mai 2007 a îndeplinit funcția

de Șef Birou I, Prevenirea Criminalității și Terorismului pe care a ocupat-o în

urma concursului național organizat de ANP în anul 2007, iar prin decizia

contestată a fost revocat din funcția de conducere.

Apreciind nelegală

decizia directorului A.N.P. reclamantul a arătat că, în cazul său, Comisia de

disciplină din cadrul ANP nu a respectat procedurile de citare conform

Ordinului Ministrului Justiției nr. 2.856/C/2004 pentru aprobarea

Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a

comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor.

S-a reținut de către

Comisia de disciplină, că în perioada 08 - 10 iunie 2010 au fost accesate mai

multe site-uri cu caracter pornografic de la calculatorul său de serviciu,

contrar Dispoziției Directorului general al ANP nr. 202827 din 23 ianuarie

2008, apreciind în unanimitate că a săvârșit două abateri disciplinare,

respectiv art. 69 lit. b) și litera o) din Legea 293/2004.

S-a susținut în

continuare că respectiva Comisie de disciplină ar fi trebuit să sesizeze în

unanimitate că nu s-a respectat procedura de citare, că nu a fost audiat niciun

alt funcționar în afara directorului B.C. și că s-a aplicat un linșaj

profesional.

Nu a fost respectată

proporționalitatea între gravitatea abaterii și sancțiunea disciplinară având

în vedere că nu a produs pagube și nu mai fusese sancționat anterior, astfel că

în mod nejustificat comisia de disciplină a propus sancționarea sa.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

formulate de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor

La data de 25

ianuarie 2011 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

acțiunii ca nefondată.

În motivarea

întâmpinării, pârâta a arătat că ceea ce i se impută reclamantului prin decizia

contestată este faptul că acesta a accesat în timpul programului de lucru

site-uri care nu au legătură strictă cu domeniul său de activitate. Sancțiunea

a fost aplicată de directorul general al Administrației Naționale a

Penitenciarelor la propunerea comisiei de disciplină, în urma parcurgerii

procedurii reglementată de OMJ nr. 2.856/C/2004. Reclamantul a fost legal citat

pentru termenul din data de 12 iulie 2010 și față de faptul că se afla în

concediu medical, a fost citat pentru următorul termen din data de 15

septembrie 2010. La acest termen, comisia a luat act de refuzul explicit al

reclamantului de a se prezenta la audieri, consemnând aceasta în

procesul-verbal întocmit la această dată.

instanței de fond

Prin Sentința nr. 213

din 13 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea precizată de reclamantul F.G.D. împotriva pârâtei

Administrația Națională a Penitenciarelor și a anulat Decizia nr. 514 din 23

septembrie 2010, emisă de Directorul General al A.N.P, dispunând reintegrarea

reclamantului în funcția deținută anterior.

A obligat pârâta la

plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența între salariul obținut

în funcția de conducere din care a fost eliberat și salariul obținut în funcția

exercitată ulterior, până la reintegrare.

și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe

5.1. Prin adresa

înregistrată sub nr. 500318 din 30 iunie 2010 directorul Penitenciarului Tg.

Jiu a sesizat Comisia de disciplină a A.N.P. în legătură cu săvârșirea de către

reclamant a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b) și o) din

Legea nr. 293/2004 având în vedere că acesta a accesat în timpul programului de

lucru site-uri ce nu vizau obiectul său de activitate.

În urma cercetării

disciplinare efectuate, Comisia de disciplină a întocmit Referatul nr. 500318

din 23 septembrie 2010 în cuprinsul căruia, apreciindu-se că reclamantul se

face vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare în legătură cu care a fost

sesizată, se propune aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 70

lit. e) din Legea 293/2004, republicată.

5.2. S-a reținut de

către comisia de disciplină că în perioada 08 - 10 iunie 2010 reclamantul a

accesat mai multe site-uri cu caracter pornografic de la calculatorul pe care

îl folosea în interesul serviciului, site-uri care nu fac parte din

îndatoririle de serviciu ale acestuia și nu au avut caracter ordonat de

Direcție, încălcând astfel Dispoziția nr. 202827 din 23 ianuarie 2008 emisă de

directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

5.3. Din analiza înscrisurilor

aflate la dosarul comisiei de disciplină instanța de fond a reținut că

cercetarea disciplinară a reclamantului s-a derulat pe parcursul a două termene

fără ca reclamantul să fie prezent la vreunul dintre acestea, fie din motive de

sănătate, pentru termenul din 12 iulie 2010 fie, ca urmare a refuzului de

prezentare pentru nerespectarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) din OMJ nr.

2856/2004, așa cum menționează în Raportul nr. H2/32147 din 13 septembrie 2010

adresat comisiei de disciplină, pentru termenul din data de 15 septembrie 2010.

5.4. Potrivit

procedurilor de citare întocmite în cauză, citația emisă pentru termenul din

data de 15 septembrie 2010, ora 09:30 i-a fost înmânată reclamantului la data

de 13 septembrie 2010, ora 15:11, la aceeași dată acesta înștiințând comisia,

prin raportul menționat, despre imposibilitatea prezentării "din motive

personale și procedurale".

5.5. În raport de

aspectele anterior reținute prima instanță a constatat că acțiunea este

fondată, cercetarea disciplinară a reclamantului fiind făcută cu nerespectarea

dispozițiilor art. 17 alin. (2) din O.M.J. nr. 2856/C/2004 pentru aprobarea

Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a

activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a

Penitenciarelor și din unitățile subordonate și Legii nr. 293/2004.

Așa cum se

menționează expres în cuprinsul acestui articol, principiul garantării

dreptului la apărare presupune recunoașterea dreptului funcționarului public de

a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa și de a fi asistat,

celeritatea procedurii presupune obligația comisiei de disciplină de a proceda

fără întârziere la soluționarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor

implicate și a regulilor prevăzute de lege și prezentul regulament, iar

contradictorialitatea presupune asigurarea posibilității persoanelor aflate pe

poziții divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are

legătură cu abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată comisia de disciplină.

5.6. În speța de

față, dispunând citarea reclamantului pentru termenul din data de 15 septembrie

2010, ora 09:30, comisia de disciplină din cadrul Administrației Naționale

Penitenciarelor, i-a comunicat acestuia citația la data de 13 septembrie 2010, ora

15:11, cu nerespectarea termenului de 3 zile calendaristice prevăzut de

dispozițiile legale citate anterior.

5.7. A concluzionat

instanța de fond în sensul că este evident că procedura de citare a

reclamantului pentru acest termen nu a fost legal îndeplinită, iar comisia de

disciplină nu putea proceda la analiza sesizării cu care a fost învestită căci,

potrivit art. 29 alin. (3) din OMJ nr. 2.856/C/2004, lipsa nejustificată a

persoanelor citate nu împiedică desfășurarea ședințelor comisiei de disciplină,

numai dacă citarea s-a făcut cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 24.

Altfel spus, chiar

dacă sancțiunea disciplinară putea fi aplicată fără audierea sau prezentarea

reclamantului, comisia nu-și putea desfășura lucrările fără citarea

corespunzătoare a acestuia, între dreptul persoanei cercetate disciplinar de a

fi ascultată și dreptul acesteia de a fi înștiințată în termen legal și cu

respectarea condițiilor impuse de lege despre data ședinței comisiei de

disciplină existând diferențe esențiale.

În același sens, s-a

constatat că simpla menționare în cuprinsul Procesului-verbal al ședinței din

15 septembrie 2010 a refuzului reclamantului de a se prezenta în fața comisiei

de disciplină nu o îndreptățea pe aceasta să procedeze la finalizarea procedurii

disciplinare înainte de a verifica dacă citarea acestuia a fost făcută în

condițiile legii.

de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva Sentinței nr. 213

din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova.

Motivele de recurs

sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

Recurenta consideră

că în speță au fost respectate dispozițiile art. 24 din OMJ nr. 2.856/2004 cu

modificările și completările ulterioare, avându-se în vedere că în data de 7

iulie 2010 au fost înaintate citația și actele-anexă prin care intimatul era

invitat la audieri în data de 12 iulie 2010.

În data de 8 iulie

2010, s-a constatat că intimatul se află în concediu medical, însă acesta s-a

deplasat la unitate în vederea aducerii la cunoștință a faptului citării și a

primirii documentelor transmise.

În aceste condiții,

audierea a fost amânată pentru data de 15 septembrie 2010, timp suficient

pentru ca intimatul să-și pregătească apărarea.

Din adresa nr.

H2/32147 din 13 septembrie 2010 rezultă că intimatul a refuzat să se prezinte

în fața Comisiei de disciplină, urmărind tergiversarea soluționării cauzei și

depășirea termenului în care se putea aplica sancțiunea disciplinară.

formulate de intimatul-reclamant F.G.D.

Prin întâmpinare,

intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că urmare a

lecturării motivelor de recurs a formulat plângere penală împotriva agentului

de penitenciare P.M., de la Penitenciarul Tg. Jiu, întrucât acesta a declarat

mincinos despre prezența sa la unitate în data de 8 iulie 2010.

Se mai arată că și

comisarul-șef B.C. este cercetat penal în calitate de făptuitor, pentru abuz în

serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uzurpare de

calități oficiale.

Intimata susține că a

semnat pentru primirea documentelor în data de 2 septembrie 2010, însă agentul

P.M. a declarat în fals că înscrisurile au fost primite la 8 iulie 2010. Data

de primire a dispărut din copia de pe condica de predare-primire a

corespondenței.

II. Considerentele

Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată

fondat.

1.1. Instanța de fond

a apreciat că dreptul la apărare al reclamantului nu a fost respectat pentru

modul în care s-a efectuat procedura de citare din data de 15 septembrie 2010.

S-a considerat că

nerespectarea termenului de 3 zile prevăzut de dispozițiile art. 24 alin. (1)

din OMJ nr. 2856/2004 modificată și completată, conduce la nelegalitatea

actului administrativ de sancționare.

Sub acest aspect,

sentința de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Fără a se lua în

considerare data de 8 iulie 2010 pentru primirea documentelor înaintate de

comisia de disciplină către reclamant, este cert că acestuia i s-au comunicat

înscrisurile în data de 2 septembrie 2010, astfel cum se afirmă în întâmpinare.

Termenul fixat pentru

audieri în fața comisiei de disciplină a fost cel din 15 septembrie 2010,

ocazie cu care reclamantul a înaintat președintelui comisiei Adresa nr.

H2/32147/PTJGJ din 13 septembrie 2010.

În această adresă,

reclamantul a arătat că din motive personale și procedurale nu se poate

prezenta în fața Comisiei de disciplină și invocă dispozițiile art. 27 alin.

(2) și art. 24 alin. (1) din OMJ nr. 2.856/2004, modificată și completată.

În alineatul doi din

adresă, reclamantul arată că refuză să dea "altă declarație în această

speță, în afară de raportul întocmit de mine la data de 16 iunie 2010 cu nr.

H2/27048, pe care îl aveți anexat la materialul de la A.N.P.".

Față de acestea,

examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., în mod corect comisia de disciplină a reținut că reclamantul, pe de o

parte, a refuzat să se prezinte din motive "personale și

procedurale", iar pe de altă parte, acesta refuză și să dea o altă declarație

în afara raportului întocmit.

Rezultă că

reclamantul a refuzat să se prezinte în fața Comisiei de disciplină, invocând

pentru termenul din 15 septembrie 2010 prevederile art. 24 alin. (1) din ordin,

dar și pe viitor, arătând neechivoc că refuză să mai dea o altă declarație.

Aceste aspecte

esențiale au fost omise a fi analizate de judecătorul fondului, care s-a

limitat numai la aprecierea legalității actului atacat din perspectiva

dispozițiilor art. 24 alin. (1) susmenționat.

În realitate,

reclamantul și-a exprimat în mod clar refuzul de a fi audiat de Comisia de

disciplină, refuz ce a fost consemnat ca atare, procedându-se la soluționarea

sesizării.

Invocarea ulterioară

de către reclamant a nelegalității procedurii de citare și a încălcării

dreptului la apărare nu poate fi apreciată pozitiv, nemaiavând relevanță

juridică.

1.2. Față de acestea,

întrucât sentința recurată s-a pronunțat numai sub aspectul nelegalității

actului ca urmare a încălcării art. 24 alin. (1) OMJ nr. 2.856/2004 modificată

și completată, se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C.

proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva Sentinței nr.

213 din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2012.

Procesat de GGC - AM