Decizia nr. 1087/2012 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 24 noiembrie 2010, reclamantul F.G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, anularea Deciziei nr. 514 din 23 septembrie 2010 emisă de directorul general al acestei instituții. Prin cererea formulată la data de 02 februarie 2011 reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând anularea Deciziei nr. 514 din 23 septembrie 2010, reintegrarea sa în funcția deținută anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de care a fost lipsit și a cheltuielilor de judecată avansate în cauză.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este încadrat la Penitenciarul Tg. Jiu din data de 01 noiembrie 2002, iar de la data de 11 mai 2007 a îndeplinit funcția de Șef Birou I, Prevenirea Criminalității și Terorismului pe care a ocupat-o în urma concursului național organizat de ANP în anul 2007, iar prin decizia contestată a fost revocat din funcția de conducere. Apreciind nelegală decizia directorului A.N.P. reclamantul a arătat că, în cazul său, Comisia de disciplină din cadrul ANP nu a respectat procedurile de citare conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2.856/C/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor. S-a reținut de către Comisia de disciplină, că în perioada 08 - 10 iunie 2010 au fost accesate mai multe site-uri cu caracter pornografic de la calculatorul său de serviciu, contrar Dispoziției Directorului general al ANP nr. 202827 din 23 ianuarie 2008, apreciind în unanimitate că a săvârșit două abateri disciplinare, respectiv art. 69 lit. b) și litera o) din Legea 293/2004. S-a susținut în continuare că respectiva Comisie de disciplină ar fi trebuit să sesizeze în unanimitate că nu s-a respectat procedura de citare, că nu a fost audiat niciun alt funcționar în afara directorului B.C. și că s-a aplicat un linșaj profesional. Nu a fost respectată proporționalitatea între gravitatea abaterii și sancțiunea disciplinară având în vedere că nu a produs pagube și nu mai fusese sancționat anterior, astfel că în mod nejustificat comisia de disciplină a propus sancționarea sa. În drept au fost invocate dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor La data de 25 ianuarie 2011 pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că ceea ce i se impută reclamantului prin decizia contestată este faptul că acesta a accesat în timpul programului de lucru site-uri care nu au legătură strictă cu domeniul său de activitate. Sancțiunea a fost aplicată de directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor la propunerea comisiei de disciplină, în urma parcurgerii procedurii reglementată de OMJ nr. 2.856/C/2004. Reclamantul a fost legal citat pentru termenul din data de 12 iulie 2010 și față de faptul că se afla în concediu medical, a fost citat pentru următorul termen din data de 15 septembrie 2010. La acest termen, comisia a luat act de refuzul explicit al reclamantului de a se prezenta la audieri, consemnând aceasta în procesul-verbal întocmit la această dată.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 213 din 13 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată de reclamantul F.G.D. împotriva pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor și a anulat Decizia nr. 514 din 23 septembrie 2010, emisă de Directorul General al A.N.P, dispunând reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior. A obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența între salariul obținut în funcția de conducere din care a fost eliberat și salariul obținut în funcția exercitată ulterior, până la reintegrare.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii primei instanțe 5.1. Prin adresa înregistrată sub nr. 500318 din 30 iunie 2010 directorul Penitenciarului Tg. Jiu a sesizat Comisia de disciplină a A.N.P. în legătură cu săvârșirea de către reclamant a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 69 lit. b) și o) din Legea nr. 293/2004 având în vedere că acesta a accesat în timpul programului de lucru site-uri ce nu vizau obiectul său de activitate. În urma cercetării disciplinare efectuate, Comisia de disciplină a întocmit Referatul nr. 500318 din 23 septembrie 2010 în cuprinsul căruia, apreciindu-se că reclamantul se face vinovat de săvârșirea abaterilor disciplinare în legătură cu care a fost sesizată, se propune aplicarea sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 70 lit. e) din Legea 293/2004, republicată. 5.2. S-a reținut de către comisia de disciplină că în perioada 08 - 10 iunie 2010 reclamantul a accesat mai multe site-uri cu caracter pornografic de la calculatorul pe care îl folosea în interesul serviciului, site-uri care nu fac parte din îndatoririle de serviciu ale acestuia și nu au avut caracter ordonat de Direcție, încălcând astfel Dispoziția nr. 202827 din 23 ianuarie 2008 emisă de directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. 5.3. Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul comisiei de disciplină instanța de fond a reținut că cercetarea disciplinară a reclamantului s-a derulat pe parcursul a două termene fără ca reclamantul să fie prezent la vreunul dintre acestea, fie din motive de sănătate, pentru termenul din 12 iulie 2010 fie, ca urmare a refuzului de prezentare pentru nerespectarea dispozițiilor art. 24 alin. (1) din OMJ nr. 2856/2004, așa cum menționează în Raportul nr. H2/32147 din 13 septembrie 2010 adresat comisiei de disciplină, pentru termenul din data de 15 septembrie 2010. 5.4. Potrivit procedurilor de citare întocmite în cauză, citația emisă pentru termenul din data de 15 septembrie 2010, ora 09:30 i-a fost înmânată reclamantului la data de 13 septembrie 2010, ora 15:11, la aceeași dată acesta înștiințând comisia, prin raportul menționat, despre imposibilitatea prezentării "din motive personale și procedurale". 5.5. În raport de aspectele anterior reținute prima instanță a constatat că acțiunea este fondată, cercetarea disciplinară a reclamantului fiind făcută cu nerespectarea dispozițiilor art. 17 alin. (2) din O.M.J. nr. 2856/C/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate și Legii nr. 293/2004. Așa cum se menționează expres în cuprinsul acestui articol, principiul garantării dreptului la apărare presupune recunoașterea dreptului funcționarului public de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa și de a fi asistat, celeritatea procedurii presupune obligația comisiei de disciplină de a proceda fără întârziere la soluționarea cauzei, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate și a regulilor prevăzute de lege și prezentul regulament, iar contradictorialitatea presupune asigurarea posibilității persoanelor aflate pe poziții divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată comisia de disciplină. 5.

În speța de față, dispunând citarea reclamantului pentru termenul din data de 15 septembrie 2010, ora 09:30, comisia de disciplină din cadrul Administrației Naționale Penitenciarelor, i-a comunicat acestuia citația la data de 13 septembrie 2010, ora 15:11, cu nerespectarea termenului de 3 zile calendaristice prevăzut de dispozițiile legale citate anterior. 5.

A concluzionat instanța de fond în sensul că este evident că procedura de citare a reclamantului pentru acest termen nu a fost legal îndeplinită, iar comisia de disciplină nu putea proceda la analiza sesizării cu care a fost învestită căci, potrivit art. 29 alin. (3) din OMJ nr. 2.856/C/2004, lipsa nejustificată a persoanelor citate nu împiedică desfășurarea ședințelor comisiei de disciplină, numai dacă citarea s-a făcut cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 24. Altfel spus, chiar dacă sancțiunea disciplinară putea fi aplicată fără audierea sau prezentarea reclamantului, comisia nu-și putea desfășura lucrările fără citarea corespunzătoare a acestuia, între dreptul persoanei cercetate disciplinar de a fi ascultată și dreptul acesteia de a fi înștiințată în termen legal și cu respectarea condițiilor impuse de lege despre data ședinței comisiei de disciplină existând diferențe esențiale. În același sens, s-a constatat că simpla menționare în cuprinsul Procesului-verbal al ședinței din 15 septembrie 2010 a refuzului reclamantului de a se prezenta în fața comisiei de disciplină nu o îndreptățea pe aceasta să procedeze la finalizarea procedurii disciplinare înainte de a verifica dacă citarea acestuia a fost făcută în condițiile legii. 6. Recursul formulat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva Sentinței nr. 213 din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta consideră că în speță au fost respectate dispozițiile art. 24 din OMJ nr. 2.856/2004 cu modificările și completările ulterioare, avându-se în vedere că în data de 7 iulie 2010 au fost înaintate citația și actele-anexă prin care intimatul era invitat la audieri în data de 12 iulie 2010. În data de 8 iulie 2010, s-a constatat că intimatul se află în concediu medical, însă acesta s-a deplasat la unitate în vederea aducerii la cunoștință a faptului citării și a primirii documentelor transmise. În aceste condiții, audierea a fost amânată pentru data de 15 septembrie 2010, timp suficient pentru ca intimatul să-și pregătească apărarea. Din adresa nr. H2/32147 din 13 septembrie 2010 rezultă că intimatul a refuzat să se prezinte în fața Comisiei de disciplină, urmărind tergiversarea soluționării cauzei și depășirea termenului în care se putea aplica sancțiunea disciplinară. 7. Apărările formulate de intimatul-reclamant F.G.D. Prin întâmpinare, intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că urmare a lecturării motivelor de recurs a formulat plângere penală împotriva agentului de penitenciare P.M., de la Penitenciarul Tg. Jiu, întrucât acesta a declarat mincinos despre prezența sa la unitate în data de 8 iulie 2010. Se mai arată că și comisarul-șef B.C. este cercetat penal în calitate de făptuitor, pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uzurpare de calități oficiale. Intimata susține că a semnat pentru primirea documentelor în data de 2 septembrie 2010, însă agentul P.M. a declarat în fals că înscrisurile au fost primite la 8 iulie 2010. Data de primire a dispărut din copia de pe condica de predare-primire a corespondenței. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac exercitată 1. Recursul este fondat. 1.1. Instanța de fond a apreciat că dreptul la apărare al reclamantului nu a fost respectat pentru modul în care s-a efectuat procedura de citare din data de 15 septembrie 2010. S-a considerat că nerespectarea termenului de 3 zile prevăzut de dispozițiile art. 24 alin. (1) din OMJ nr. 2856/2004 modificată și completată, conduce la nelegalitatea actului administrativ de sancționare. Sub acest aspect, sentința de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Fără a se lua în considerare data de 8 iulie 2010 pentru primirea documentelor înaintate de comisia de disciplină către reclamant, este cert că acestuia i s-au comunicat înscrisurile în data de 2 septembrie 2010, astfel cum se afirmă în întâmpinare. Termenul fixat pentru audieri în fața comisiei de disciplină a fost cel din 15 septembrie 2010, ocazie cu care reclamantul a înaintat președintelui comisiei Adresa nr. H2/32147/PTJGJ din 13 septembrie 2010. În această adresă, reclamantul a arătat că din motive personale și procedurale nu se poate prezenta în fața Comisiei de disciplină și invocă dispozițiile art. 27 alin. (2) și art. 24 alin. (1) din OMJ nr. 2.856/2004, modificată și completată. În alineatul doi din adresă, reclamantul arată că refuză să dea "altă declarație în această speță, în afară de raportul întocmit de mine la data de 16 iunie 2010 cu nr. H2/27048, pe care îl aveți anexat la materialul de la A.N.P.". Față de acestea, examinând cauza sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., în mod corect comisia de disciplină a reținut că reclamantul, pe de o parte, a refuzat să se prezinte din motive "personale și procedurale", iar pe de altă parte, acesta refuză și să dea o altă declarație în afara raportului întocmit. Rezultă că reclamantul a refuzat să se prezinte în fața Comisiei de disciplină, invocând pentru termenul din 15 septembrie 2010 prevederile art. 24 alin. (1) din ordin, dar și pe viitor, arătând neechivoc că refuză să mai dea o altă declarație. Aceste aspecte esențiale au fost omise a fi analizate de judecătorul fondului, care s-a limitat numai la aprecierea legalității actului atacat din perspectiva dispozițiilor art. 24 alin. (1) susmenționat. În realitate, reclamantul și-a exprimat în mod clar refuzul de a fi audiat de Comisia de disciplină, refuz ce a fost consemnat ca atare, procedându-se la soluționarea sesizării. Invocarea ulterioară de către reclamant a nelegalității procedurii de citare și a încălcării dreptului la apărare nu poate fi apreciată pozitiv, nemaiavând relevanță juridică. 1.2. Față de acestea, întrucât sentința recurată s-a pronunțat numai sub aspectul nelegalității actului ca urmare a încălcării art. 24 alin. (1) OMJ nr. 2.856/2004 modificată și completată, se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.