ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5286/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea formulată în cadrul Dosarului

nr. 10749/63/2010 înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția

contencios administrativ și fiscal, reclamantul a invocat excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din ordinul Ministerului Justiției

nr. 399/2007 și a dispozițiilor art. 4 din decizia Directorului General al Administrației

Naționale a Penitenciarelor nr. 307 din 25 ianuarie 2007.

În motivarea excepției,

reclamantul a arătat că dispozițiile legale a căror nelegalitate o invocă contravin

prevederilor Legii 293/2004 și a celorlalte legi aplicabile privind salarizarea

personalului plătit din fonduri publice, funcționari publici, funcționari publici

cu statut special, creându-i un prejudiciu.

Prin încheierea de ședință

din data de 13 decembrie 2011, Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, a învestit, în primă instanță, secția de contencios administrativ

și fiscal, a aceleiași Curți cu soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor

art. 11 pct. 5 din ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și a dispozițiilor

art. 4 din decizia nr. 307/2007 invocată de către reclamant, dispunând suspendarea

judecății cauzei până la soluționarea acestei excepții.

Prin apărările formulate

în cauză, pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea excepției de nelegalitate,

iar pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor a invocat inadmisibilitatea

acestei excepții, având în vedere caracterul de act administrativ normativ al actelor

atacate în speță, iar pe fond a cerut respingerea excepției de nelegalitate, ca

neîntemeiată.

Referitor la inadmisibilitatea

excepției de nelegalitate, analizată cu prioritate, prima instanță a reținut că

aceasta nu poate fi primită, având în vedere că dacă legiuitorul a creat un mijloc

de apărare, pe calea excepției de nelegalitate, pentru actele de autoritate individuale,

cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit subiectelor de drept

în legătură cu actele normative, ale căror efecte au caracter general, impersonal

și abstract.

Curtea de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 294 din 3 aprilie 2012,

a respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din ordinul Ministerului

Justiției nr. 399/2007 și dispozițiilor art. 4 din decizia Directorului General

al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 307 din 25 ianuarie 2007 invocată

de reclamant.

În considerentele hotărârii,

prima instanță a reținut, în esență, că dispozițiile criticate sunt în concordanță

cu prevederile cuprinse în actele normative cu forță juridică superioară în temeiul

și în executarea cărora au fost emise atât ordinul nr. 399/C/2007, cât și decizia

nr. 307/2007, respectiv Legea nr. 293/2002 și O.G. nr. 64/2006, prevăzând modul

în care se calculează orele lucrate suplimentar în cazul lucrului în ture, precum

și cum se remunerează acestea.

În concluzie, judecătorul

fondului a apreciat că atât ordinul, conținând normele metodologice de aplicare

a O.G. nr. 64/2006, cât și decizia contestată oferă soluții concrete pentru punerea

în executare a prevederilor legale privind salarizarea funcționarilor publici din

Administrația Națională a Penitenciarelor, fără a se putea concluziona că instituie

o procedură diferită de calcul al orelor sau zilelor lucrate suplimentar.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul C.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac,

recurentul-reclamant a arătat, în esență, că prima instanță

a interpretat în mod eronat

dispozițiile cuprinse în actele administrative criticate, care instituie un mod

de calcul al orelor lucrate suplimentar contrar prevederilor actelor normative cu

forță juridică superioară.

Prin întâmpinările formulate

în cauză, intimații-pârâți

Penitenciarul C., Administrația Națională a Penitenciarelor

și Ministerul Justiției au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând cauza prin prisma

prevederilor art. 304

1

C. proc. civ. și a motivelor formulate de recurenta-reclamantă,

Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Excepția de nelegalitate

vizează dispozițiile pct. 11.5 din

Normele metodologice

aprobate prin ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și a dispozițiile

art. 4 alin. (3) și (4) din decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Directorul

General al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Punctul 11.5 din normele

metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006, aprobate prin ordinul Ministerului

Justiției nr. 399/C/2007 prevede că, în cazul lucrului în ture, orele prestate peste

durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti:

a) Total ore lucrate conform

pontaj – total ore lucrătoare din lună= ore lucrate suplimentar.

b) Ore lucrate suplimentar/8

ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar.

c) Primele 2 ore din fiecare

zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, iar diferența

până la 8 ore se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de

zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează.

Totodată, art. 4 din decizia

nr. 307 din 25 ianuarie 2007 a Directorului General al Administrației Naționale

a Penitenciarelor prevede la alineatele 3 și 4 modul de calcul al orelor suplimentare,

astfel:

- alin. (3): În cazul

lucrului în ture, numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru,

conform pontajului lunar, se calculează:

Total ore lucrate conform

pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar;

Ore lucrate suplimentar/8

ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar.

- alin. (4): Primele 2

ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul

de bază, iar diferența până la 8 ore se plătește cu un spor de 100% din salariul

de bază. Fracțiunile de zile se neglijează.

Potrivit art. 16 din

O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici

cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, pentru orele prestate

de acești funcționari publici peste durata normală a timpului de lucru, în zilele

de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii nu se lucrează,

sunt aplicabile prevederile art. 4.3 din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor

publici din Administrația Națională a Penitenciarelor.

În conformitate cu forma

în vigoare a acestor din urmă dispoziții, durata normală a timpului de lucru este,

de regulă, de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.

Actul normativ mai prevede

că, în cazul în care nu este posibilă compensarea cu timp liber a orelor lucrate

suplimentar acestea se vor plăti cu 75% din salariul de bază, primele 2 ore și respectiv

cu 100% din salariul de bază orele următoare și orele lucrate în zilele de repaus,

săptămânal sau în care nu se lucrează, potrivit legii.

Legea nr. 293/2004 instituie

și o limită a orelor lucrate suplimentar, respectiv 120 ore anual și în mod excepțional,

360 ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite și cu încadrarea în fondurile

bugetare aprobate.

Prin urmare, dispozițiile

cuprinse în Legea nr. 293/2004 reglementează modul de plată a muncii suplimentare

necompensate cu timp liber, calculul raportându-se exclusiv ca unitate de timp la

orele suplimentare, fără a distinge după cum este vorba de lucru în ture sau nu.

Contrar acestor prevederi

legale, prin dispozițiile contestate din cele două acte administrative emise în

baza și în aplicarea actelor normative cu forță superioară, modalitatea de calcul

a orelor lucrate suplimentar se raportează la altă unitate de timp, ziua lucrată

suplimentar, transformându-se orele în zile suplimentare, cu neglijarea fracțiunilor

de zile.

Aplicând acest mod de

calcul se ajunge la situația în care funcționarii publici din sistemul administrației

penitenciarelor sunt privați de drepturile salariale pentru o parte din orele suplimentare

efectuate, respectiv cele ce reprezintă o fracțiune mai mică de o zi lucrată suplimentar.

Conchizând, instanța de

control judiciar reține că normele contestate adăugă la lege și stabilește un alt

regim de calcul al sporurilor cuvenite pentru orele lucrate suplimentar.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul,

va casa sentința atacată va admite excepția de nelegalitate și, în consecință, va

constata nelegalitatea dispozițiilor pct. 11.5 din

normele

metodologice aprobate prin ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și a dispozițiilor

art. 4 alin. (3) și (4) din decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Directorul

General al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Z.G., împotriva sentinței nr. 294 din 3 aprilie 2012 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că admite excepția de nelegalitate.

Constată nelegalitatea

dispozițiilor pct. 11.5 din ordinului Ministerului Justiției nr. 399/2007 și a

art. 4 alin. (3) și (4) din decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 a Directorului

General al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie

2012.