ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1160/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S. anularea Ordinului nr. 1628 din 5 octombrie 2009, emis de către pârât, prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică de director coordonator adjunct al C.C.S. Ploiești, prin încetarea contractului de management ca urmare a desființării postului, reintegrarea sa în funcție și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care aceasta beneficia ca și director executiv adjunct, până la soluționarea prezentului litigiu, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Ordinul nr. 926 din 22 mai 2009, emis de pârât, a fost numită în funcția de director coordonator - adjunct a C.C.S. Ploiești începând cu data de 23 mai 2009, fiind încheiat și contractul de management din 23 mai 2009, pentru o perioadă de patru ani de la data semnării acestuia, însă, cu toate acestea, ministrul a emis Ordinul nr. 1628 din 5 octombrie 2009, prin care, începând cu data de 5 octombrie 2009, reclamantei i-a încetat contractul de management, ca urmare a desființării postului. Reclamanta a criticat Ordinul nr. 1628 din 5 octombrie 2009, arătând că acesta a fost emis cu încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituția României, ale art. 99 din Legea nr. 188/1999 și ale art. 65 alin. (2), art. 67, art. 73 și 74 C. muncii.

2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 88 din data de 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către reclamanta B.D.A., și, în consecință, a dispus anularea Ordinului nr. 1628 din 5 octombrie 2008 emis de pârâtul M.E.C.T.S., reintegrarea reclamantei în funcția publică deținută, a obligat pârâtul la plata unei despăgubiri, către reclamantă, egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care beneficia, ca director executiv adjunct, până la soluționarea cauzei, precum și la suma de 2.066 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Ordinul nr. 1628 din 5 octombrie 2009, emis de M.E.C.T.S., contestat de către reclamantă, a fost emis în baza prevederilor O.U.G.

nr. 37/2009 și nu cuprinde o reală motivare a emiterii sale, situația sancționată cu anularea actului administrativ în speță. A mai arătat Curtea că legalitatea Ordinului nr. 1628 din 5 octombrie 2009 este afectată pentru că eliberarea reclamantei din funcția deținută nu se regăsește în cazurile prevăzute de art. 99 alin. (1) din legea privind Statutul funcționarului public, în condițiile în care temeiul de drept al acestui act administrativ, reprezentat de O.U.G. nr. 37/2009, nu mai produce consecințe juridice întrucât actul normativ a fost abrogat prin O.U.G. nr. 105/2009 și declarat neconstituțional de Curtea Constituțională prin Decizia 1257 din 7 octombrie 2009. Instanța de fond a respins excepția prematurității cererii reclamantei, invocată de către pârâtul M.E.C.T.S., cu motivarea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.N.S.T., instituție ce a preluat, în baza H.G. nr. 141/2010, drepturile și obligațiile fostului M.T.S. în domeniul activității de sport și tineret, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei pentru motive încadrate în prevederile art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, A.N.S.T. a susținut că în mod nelegal a respins instanța de fond excepția prematurității cererii reclamantei, față de dispozițiile imperative ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că însuși actul în baza căruia reclamanta a fost încadrată în funcție a fost emis în baza unui act normativ abrogat și declarat neconstituțional, în speță O.U.G.

nr. 37/2009, că reintegrarea reclamantei în funcția de director coordonator adjunct nu mai este posibilă, aceasta fiind desființată potrivit D.C.C. nr. 414 din 14 aprilie 2010, iar, pe de altă parte, reintegrarea acesteia în funcția de director al C.C.S. Ploiești, pe care reclamanta o deținea în baza Ordinului ministrului învățământului nr. 5001/1996 nu mai este posibilă, atâta timp cât Ordinul nr. 654 din 24 aprilie 2009 nu a făcut obiectul cenzurii instanței de judecată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata - reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 1628 din 5 octombrie 2008 emis de pârâtul M.E.C.T.S., prin care s-a dispus încetarea contractului de management din 23 mai 2009 încheiat cu reclamanta, ca urmare a desființării postului acesteia. Ordinul contestat a fost emis, în esență, în baza O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice. Referitor la excepția prematurității cererii reclamantei, Înalta Curte constată că examinarea contestației formulate de către intimată permite încadrarea acesteia în ipoteza prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, situație în care devin incidente dispozițiile art. 7 alin. (5) din același act normativ, cu consecința exceptării intimatei de la obligația formulării unei plângeri prealabile în cauză, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că decizia contestată a fost lipsită de orice fundament legal ca urmare a deciziei nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori realizat pe calea obiecției de neconstituționalitate a legii de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009. Viciul de constituționalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în egală măsură actele administrative emise în baza și pentru executarea unor dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziții neconstituționale.

Actele și măsurile adoptate în baza acestei Ordonanțe sunt afectate de viciul de neconstituționalitate al acestui act normativ și, în consecință, corect au fost anulate de instanța de fond. Menținerea actelor administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale. Pe de altă parte, examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că, potrivit susținerilor însăși recurentei, intimata deținea, în baza Ordinului ministrului învățământului nr. 5001/1996, și anterior adoptării O.U.G.

nr. 37/2009, funcția de director al C.C.S. Ploiești, funcție pe care a pierdut-o în urma emiterii Ordinului nr. 654 din 24 aprilie 2009, pentru a fi ulterior numită în funcția de director coordonator adjunct al aceleiași instituții. În lumina considerentelor deciziilor nr. 413/2010 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care, exercitând controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că începând cu data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G.

nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență menționate, față de situația de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării intimatei în funcția publică corespunzătoare apare justă și legală, recurenta neputându-se prevala de simpla schimbare a denumirii funcției. Susținerile recurentei privind necesitatea anulării Ordinului nr. 654 din 24 aprilie 2009 prin care a fost desființată funcția publică de conducere de director sunt neîntemeiate, acest act administrativ fiind în prezent lipsit de orice forță juridică, pentru considerentele arătate mai sus.

Reținerea efectelor acestui act administrativ ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de A.N.S.T. împotriva Sentinței civile nr. 88 din data de 8 aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2011.