ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1160/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta B.D.A. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul M.E.C.T.S. anularea Ordinului nr. 1628 din 5 octombrie 2009, emis de

către pârât, prin care reclamanta a fost eliberată din funcția publică de

director coordonator adjunct al C.C.S. Ploiești, prin încetarea contractului de

management ca urmare a desființării postului, reintegrarea sa în funcție și

obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate,

majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care aceasta beneficia ca

și director executiv adjunct, până la soluționarea prezentului litigiu, precum

și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Ordinul nr. 926 din 22 mai 2009, emis de

pârât, a fost numită în funcția de director coordonator - adjunct a C.C.S. Ploiești

începând cu data de 23 mai 2009, fiind încheiat și contractul de management din

23 mai 2009, pentru o perioadă de patru ani de la data semnării acestuia, însă,

cu toate acestea, ministrul a emis Ordinul nr. 1628 din 5 octombrie 2009, prin

care, începând cu data de 5 octombrie 2009, reclamantei i-a încetat contractul

de management, ca urmare a desființării postului.

Reclamanta a criticat

Ordinul nr. 1628 din 5 octombrie 2009, arătând că acesta a fost emis cu

încălcarea dispozițiilor art. 53 din Constituția României, ale art. 99 din

Legea nr. 188/1999 și ale art. 65 alin. (2), art. 67, art. 73 și 74 C. muncii.

instanțe

Prin Sentința civilă nr.

88 din data de 8 aprilie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de către reclamanta B.D.A.,

și, în consecință, a dispus anularea Ordinului nr. 1628 din 5 octombrie 2008

emis de pârâtul M.E.C.T.S., reintegrarea reclamantei în funcția publică

deținută, a obligat pârâtul la plata unei despăgubiri, către reclamantă, egală

cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de

care beneficia, ca director executiv adjunct, până la soluționarea cauzei,

precum și la suma de 2.066 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că Ordinul nr. 1628 din 5 octombrie 2009, emis

de M.E.C.T.S., contestat de către reclamantă, a fost emis în baza prevederilor

O.U.G. nr. 37/2009 și nu cuprinde o reală motivare a emiterii sale, situația

sancționată cu anularea actului administrativ în speță.

A mai arătat Curtea

că legalitatea Ordinului nr. 1628 din 5 octombrie 2009 este afectată pentru că

eliberarea reclamantei din funcția deținută nu se regăsește în cazurile

prevăzute de art. 99 alin. (1) din legea privind Statutul funcționarului

public, în condițiile în care temeiul de drept al acestui act administrativ,

reprezentat de O.U.G. nr. 37/2009, nu mai produce consecințe juridice întrucât

actul normativ a fost abrogat prin O.U.G. nr. 105/2009 și declarat

neconstituțional de Curtea Constituțională prin Decizia 1257 din 7 octombrie

2009.

Instanța de fond a

respins excepția prematurității cererii reclamantei, invocată de către pârâtul

M.E.C.T.S., cu motivarea că în speță sunt incidente dispozițiile art. 7 alin. (5)

din Legea nr. 554/2004.

exercitată în cauză

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs A.N.S.T., instituție ce a preluat, în baza H.G.

nr. 141/2010, drepturile și obligațiile fostului M.T.S. în domeniul activității

de sport și tineret, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii

reclamantei pentru motive încadrate în prevederile art. 304

1

C.

proc. civ.

În motivarea căii de

atac, A.N.S.T. a susținut că în mod nelegal a respins instanța de fond excepția

prematurității cererii reclamantei, față de dispozițiile imperative ale art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, că însuși actul în baza căruia reclamanta a fost

încadrată în funcție a fost emis în baza unui act normativ abrogat și declarat

neconstituțional, în speță O.U.G. nr. 37/2009, că reintegrarea reclamantei în

funcția de director coordonator adjunct nu mai este posibilă, aceasta fiind

desființată potrivit D.C.C. nr. 414 din 14 aprilie 2010, iar, pe de altă parte,

reintegrarea acesteia în funcția de director al C.C.S. Ploiești, pe care

reclamanta o deținea în baza Ordinului ministrului învățământului nr. 5001/1996

nu mai este posibilă, atâta timp cât Ordinul nr. 654 din 24 aprilie 2009 nu a

făcut obiectul cenzurii instanței de judecată.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentă și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata - reclamantă

a supus controlului instanței de contencios administrativ Ordinul nr. 1628 din 5

octombrie 2008 emis de pârâtul M.E.C.T.S., prin care s-a dispus încetarea

contractului de management din 23 mai 2009 încheiat cu reclamanta, ca urmare a desființării

postului acesteia.

Ordinul

contestat a fost emis, în esență, în baza O.U.G. nr. 37/2009 privind unele

măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice.

Referitor la excepția

prematurității cererii reclamantei, Înalta Curte constată că examinarea

contestației formulate de către intimată permite încadrarea acesteia în ipoteza

prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, situație în care devin

incidente dispozițiile art. 7 alin. (5) din același act normativ, cu consecința

exceptării intimatei de la obligația formulării unei plângeri prealabile în

cauză, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Pe de altă parte, Înalta

Curte reține că decizia contestată a fost lipsită de orice fundament legal ca

urmare a deciziei nr. 1257/2009, prin care, în cadrul controlului a priori

realizat pe calea obiecției de neconstituționalitate a legii de aprobare a

acestei ordonanțe de urgență, Curtea Constituțională a constatat

neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009.

Viciul de

constituționalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009 afectează în

egală măsură actele administrative emise în baza și pentru executarea unor

dispoziții neconstituționale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei

legal și nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în

baza unei dispoziții neconstituționale.

Actele și

măsurile adoptate în baza acestei Ordonanțe sunt afectate de viciul de

neconstituționalitate al acestui act normativ și, în consecință, corect au fost

anulate de instanța de fond.

Menținerea actelor

administrative emise în baza acestui act normativ ar lipsi de finalitate

controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului

legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci

include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale

destinatarilor normelor declarate neconstituționale.

Pe

de altă parte, examinând înscrisurile cauzei, Înalta Curte constată că, potrivit

susținerilor însăși recurentei, intimata deținea, în baza Ordinului ministrului

învățământului nr. 5001/1996, și anterior adoptării O.U.G. nr. 37/2009, funcția

de director al C.C.S. Ploiești, funcție pe care a pierdut-o în urma emiterii

Ordinului nr. 654 din 24 aprilie 2009, pentru a fi ulterior numită în funcția

de director coordonator adjunct al aceleiași instituții.

În lumina considerentelor

deciziilor nr. 413/2010 și nr. 414/2010 ale Curții Constituționale care,

exercitând controlul de constituționalitate asupra legii de modificare și

completare a Legii nr. 188/1999, anterior promulgării, a reținut că începând cu

data de 28 februarie 2010, reglementarea în vigoare cu privire la conducătorii

serviciilor publice deconcentrate este cea anterioară modificărilor aduse prin

O.U.G. nr. 37/2009 și prin O.U.G. nr. 105/2009, acesta fiind un efect specific

al pierderii legitimității constituționale a celor două ordonanțe de urgență

menționate, față de situația de fapt descrisă anterior, măsura reintegrării

intimatei în funcția publică corespunzătoare apare justă și legală, recurenta

neputându-se prevala de simpla schimbare a denumirii funcției.

Susținerile

recurentei privind necesitatea anulării Ordinului nr. 654 din 24 aprilie 2009

prin care a fost desființată funcția publică de conducere de director sunt

neîntemeiate, acest act administrativ fiind în prezent lipsit de orice forță

juridică, pentru considerentele arătate mai sus.

Reținerea efectelor

acestui act administrativ ar lipsi de finalitate controlul de

constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ

prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția

efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor

declarate neconstituționale

Pentru

aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

raportat la art. 312 alin (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul

declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de A.N.S.T. împotriva Sentinței civile nr. 88 din data de 8

aprilie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 februarie 2011.