ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 47/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea formulată, revizuientul A.N. a

solicitat în contradictoriu cu intimatul Serviciul Român de Informații,

revizuirea sentinței civile nr. 83 din 18 iunie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel Bacău în dosarul nr. 594/32/2007.

În motivarea cererii, a arătat că,

în cursul judecății într-o altă cauză aflată pe rolul Tribunalului Covasna la

data de 16 noiembrie 2009 i-au parvenit două înscrisuri ce provin de la partea

potrivnică, de care înțelege să se folosească în prezenta cauză.

Înscrisurile respective probează

situația militară reală a reclamantului, care nu corespunde cu cea prezentată

de pârâtă, reținută și de instanță în sentința nr. 83 din 18 iunie 2007.

Revizuientul a precizat că a luat

cunoștință de procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor

nr. S/180741 din 19 mai 2003, în timpul soluționării cauzei ce a format

obiectul dosarului nr. 594/32/2007.

Prin întâmpinare, intimatul

Serviciul Român de Informații reprezentat de U.M. 0198 București a solicitat

respingerea cererii ca inadmisibilă.

Instanța de fond, din oficiu, a

invocat excepția tardivității formulării cererii de revizuire, excepție care,

având prioritate în raport de excepția inadmisibilității, a soluționat-o ca

atare.

Prin sentința civilă nr. 36 din 29

martie 2010 Curtea de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

cererea de revizuire formulată de revizuientul A.N., ca tardiv formulată.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că, î

n privința

termenului de revizuire, legea instituie termene cu o durată diferită în

funcție de motivele de revizuire invocate. În cauza de față, având în vedere

precizările formulate, motivele

cererii pot fi încadrate în cazul de

revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar

termenul în această ipoteză este de o lună.

Observând că cererea

de revizuire a fost formulată la data de 18 noiembrie 2009, Curtea de apel a

constatat că a

fost depășit cu mult termenul legal prevăzut de art. 324

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., cu atât

mai mult, cu cât înscrisul în discuție

cunoscut și la momentul judecății în dosarul nr. 594/32/2007 al Curții de Apel

Bacău, ar fi putut fi valorificat în cursul procesului respectiv.

Împotriva sentinței civile nr. 36

din 29 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și

fiscal, A.N. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului recurentul susține

că a primit înscrisul doveditor de la Tribunalului Covasna odată cu

întâmpinarea, în dosarul 792/119/2009 la data de 16 noiembrie 2009, conform

procedurii civile și provine de la Serviciul Român de Informați. Acesta este semnat, înregistrat și certificat fiind conform cu originalul, provine de la partea

potrivnică, iar evidența certifică faptul că situația sa militară reală, de

fapt și de drept, la data de 19 mai 2003 , era alta decât cea prezentată de

pârâtă și reținută în mod criticabil de Curtea de Apel Bacău în fundamentarea sentinței

nr. 83 din 18 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr. 594/32/2007 motiv pentru

care a solicitat revizuirea acesteia.

În judecarea cererii de revizuire ce

face obiectul dosarului 746/32/2009 al Curții de Apel Bacău, instanța de fond a

invocat din oficiu excepția tardivității formulării acesteia, raportând punctul

de plecare a termenului în prezenta revizuire la o decizie civilă a Tribunalului

Covasna din 26 aprilie 2005.

Recurentul mai susține că prin

raportarea greșită la o decizie emisă înaintea sentinței civile nr. 83 din 18

iunie 2007, a cărei revizuire a cerut-o, instanța de fond a schimbat înțelesul

lămurit și vădit neîndoielnic

al cererii de revizuire.

Se mai precizează că numai de la

momentul la care cunoștea conținutul actului nou putea să i se deschidă calea

formulării revizuirii și de atunci să curgă termenul.

Recurentul mai susține că înscrisul

doveditor este clasificat ca „secret de serviciu”, nu a putut fi înfățișat

dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, deoarece nu l-a primit de la autoritatea

emitentă și a luat cunoștință de conținutul acestuia la 16 noiembrie 2009.

Unul din motivele cererii de revizuire

l-a reprezentat și faptul că la 16 noiembrie 2009, fiind citat într-o altă

cauză, a primit înscrisul doveditor respectiv „Procesul-verbal de constatare și

sancționare a contravențiilor nr. S/1807741 din 19 mai 2003” ce provine de la Serviciul Român de Informații în al cărui ștat de organizare funcționa la data

de 19 mai 2003 și ocupa funcția de șef birou II la biroul „G” Logistică.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Recurentul-revizuent

A.N. prin cererea de revizuire

formulată a solicitat anularea sentinței nr. 83 din 18 iunie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 594/32/2007, prin care a fost respinsă

acțiunea ca tardiv formulată.

Recurentul-revizuient, fost cadru al

U.M. 0793 Bacău a chemat în judecată Serviciul Român de Informații - UM 0793

Bacău pentru a fi obligat la plata drepturilor salariale care i-au fost

diminuate prin Ordinul Directorului Serviciului Român de Informații DP 572 din

09 mai 2003. Recurentul-revizuent a precizat că nu a avut cunoștință despre

conținutul acestui ordin, despre care a aflat prin adresa nr. 71892/2006.

Nemulțumit de soluția adoptată,

recurentul-revizuient a atacat cu recurs sentința menționată. Înalta Curte de

Casație și Justiție prin decizia nr. 4669 din 30 noiembrie 2007 a respins

recursul, ca nefondat.

La peste doi ani de la rămânerea

definitivă a sentinței atacate, recurentul-revizuient a formulat cerere de

revizuire.

Deoarece termenul de introducere a

cererii a fost depășit, instanța prin sentința nr. 36/2010 a dispus respingerea

acesteia, ca tardiv formulată.

Din actele și lucrările dosarului

rezultă, fără putință de tăgadă, că în mod corect a fost respinsă cererea de

revizuire, ca tardivă.

Potrivit art. 324 C. proc. civ.

„termenul de revizuire este de o lună” și se va socoti distinct pentru cazurile

prevăzute la art. 322 C. proc. civ.

Revizuirea a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Deci, în cauză termenul de o lună

curge din ziua în care s-au descoperit înscrisurile, respectiv cu ocazia soluționării

dosarului nr. 386/2005 al Tribunalului Covasna.

Recurentul, într-o prima critică

adusă sentinței atacate, invocă faptul că instanța de fond a pronunțat o

hotărâre nelegală și netemeinică, fiind incidente în opinia sa dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 304 pct. 8 C.

proc. civ. „modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când instanța, interpretând

greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia”.

Față de dispozițiile textului

incriminat, o asemenea abordare, în această cale de atac este nefondată,

motivat de faptul că, instanța de fond, a respins acțiunea recurentului ca

tardiv formulată, fără a intra în cercetarea fondului cauzei.

Nici cel de-al doilea motiv de

recurs invocat de recurent potrivit

căruia

hotărârea judecătorească este lipsită de temei legal și este dată cu aplicarea

greșită

a legii, nu poate fi primit.

În pricina de față instanța a

aplicat legea interpretând-o prin prisma ansamblului normelor juridice

aplicabile situației de fapt existente.

Curtea de Apel Bacău, prin sentința

civilă nr. 36 din 19 martie 2010 a reținut, în mod corect faptul că „a fost

depășit cu mult termenul legal prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., cu atât mai mult cu cât înscrisul în discuție cunoscut și la momentul

judecății în dosarul nr. 594/32/2007 al Curții de Apel Bacău, ar fi putut fi

valorificat în cursul procesului respectiv".

Această teorie este în acord și cu

motivarea instanței de fond care precizează că „obligația părților de a-și

exercita drepturile procesuale în cadrul termenului stabilit de lege reprezintă

expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea

procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit art. 6

pct. 1 din CEDO.

Prin urmare, Înalta Curte constată

că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. iar

susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite

Curtea de Apel Bacău pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.,

împotriva sentinței civile nr. 36 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 ianuarie

2011.