ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.10.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4783/2011

HOTĂRÂRE
18.10.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4783/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cererii de

revizuire de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 225 din 28 octombrie

2009, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a

admis, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamantul S.N., în

contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informații, și a obligat această

autoritate să întocmească documentația necesară propunerii de acordare

reclamantului a gradului militar de general de brigadă și să o înainteze

Administrației Prezidențiale.

Prin aceeași sentință

au fost respinse excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului la

acțiune, invocate de autoritatea pârâtă.

Recursul declarat de

către pârâtul Serviciul Român de Informații împotriva acestei sentințe a fost

admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5342 din 2 decembrie 2010, care, pe

cale de consecință, a modificat sentința recurată în sensul respingerii

acțiunii reclamantului S.N. ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de control judiciar a reținut că nemulțumirea

intimatului-reclamant e legată strict de ordinul Directorului Serviciului Român

de Informații din 2 august 2007 prin care, ca urmare a împlinirii vârstei și

vechimii necesare acordării pensiei de serviciu, a fost trecut în rezervă, mai

exact de neaplicarea în cazul său a prevederilor art. 66 alin. (3) din Legea

nr. 80/1995, ordinul fiind comunicat reclamantului în data de 2 august 2007.

Înalta Curte a apreciat,

în esență, că intimatul-reclamant nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile

privind ordinul contestat.

A mai arătat Curtea că,

chiar în condițiile în care memoriul adresat conducerii Serviciului Român de

Informații la data de 11 decembrie 2007 ar putea fi asimilat unei plângeri prealabile

în sensul legii, acesta a fost formulat cu depășirea termenului de 30 de zile de

la comunicarea actului administrativ, fără a se putea stabili faptul că motive temeinice

l-au împiedicat pe reclamant să ceară revocarea în tot sau în parte a acestuia.

Împotriva acestei decizii

a formulat cerere de revizuire intimatul S.N.

În motivarea cererii,

întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (2) și alin. (5) C. proc. civ., revizuentul

a susținut că instanța de recurs a reținut în mod eronat inadmisibilitatea acțiunii,

pe considerentul că nu ar fi fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă

în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, revizuentul

a învederat că în cauză erau aplicabile dispozițiile art. 7 alin. (7) din același

act normativ, plângerea prealabilă fiind formulată în interiorul termenului de 6

luni de la data emiterii actului, existând motive temeinice care justifică depășirea

termenului de 30 de zile.

Cererea de revizuire a

fost respinsă ca tardiv formulată prin decizia civilă nr. 2058 din 6 aprilie 2011

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție, Înalta Curte a reținut că motivarea cererii de revizuire a avut loc la

data de 28 februarie 2011, cu depășirea termenului legal de o lună de la pronunțare,

în condițiile în care existența cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5

Împotriva acestei decizii

a formulat contestație în anulare revizuentul S.N., susținând că soluția de respingere

a cererii de revizuire ca tardiv formulată este rezultatul unei erori materiale,

în condițiile în care cererea de revizuire a fost expediată prin poștă la data de

16 decembrie 2010, la data de 29 februarie 2011 fiind depuse motivele de revizuire,

formulate, și acestea, în termen, față de data comunicării deciziei contestate,

și anume 25 februarie 2011.

Prin decizia civilă

nr. 3782 din 28 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de către S.N. împotriva deciziei

civile nr. 2058 din data de 6 aprilie 2011 a aceleiași instanțe și, în consecință,

a anulat decizia atacată, dispunând judecarea cererii de revizuire formulată de

către contestator împotriva deciziei civile nr. 5342 din 2 decembrie 2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

Înalta Curte a constatat, în esență, existența unei erori materiale săvârșite de

către instanță, constând în neluarea în seamă a plicului conținând cererea de revizuire

și prezentând data de 16 decembrie 2010, dată în raport de care cererea de revizuire

apare ca formulată în termenul legal.

În cadrul dosarului având

ca obiect cererea de revizuire formulată împotriva decizii nr. 5342 din 2 decembrie

2010 intimata-pârâtă Serviciul Român de Informații a formulat întâmpinare în care

a invocat, în principal excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în raport

de dispozițiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. și în subsidiar s-a solicitat respingerea

cererii de revizuire ca nefondată pe motiv că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute art. 322 pct. 2 și pct. 5 C. proc. civ.

La dosar revizuentul-reclamant

a depus concluzii scrise în care solicită admiterea cererii de revizuire astfel

cum a fost formulată apreciind că în raport de situația de fapt și de actele depuse

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 și pct. 5 C. proc. civ.

Asupra excepției inadmisibilității

cererii de revizuire invocată de intimat, excepție pusă în discuția părților, în

ședința publică din 18 octombrie 2011, Curtea în baza art. 137 alin. (1) C. proc.

civ. o va respinge pentru următoarele considerente:

Conform art. 322

alin. (3) C. proc. civ. „revizuirea unei hotărârii rămase definitive de instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul , se poate cere în următoarele cazuri”.

Prin decizia nr. 5342

din 2 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul prezentei cereri de revizuire

s-a admis recursul declarat de intimat și s-a modificat sentința civilă nr. 225

din 28 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați în sensul că s-a respins

acțiunea formulată de revizuentul-reclamant, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii

prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În susținerea excepției

inadmisibilității cererii de revizuire, excepție invocată de intimat se arată că

această hotărâre a instanței de recurs nu „evocă fondul” în sensul dispozițiilor

art. 322 alin. (3) C. proc. civ., pe motiv că prin această hotărâre nu s-a soluționat

fondul cauzei ci s-a respins acțiunea ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile

prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea apreciază că hotărârea

instanței de recurs poate forma obiectul cererii de revizuire deoarece prin decizia

nr. 5342 din 2 decembrie 2010 instanța de recurs s-a pronunțat asupra raporturilor

juridice deduse judecății, ceea ce înseamnă ca s-a evocat fondul. În cauză excepția

admisă, de către instanța de recurs a inadmisibilității acțiunii reprezintă o excepție

de fond și nu de procedură, care a presupus verificarea situației de fapt și a raporturilor

dintre părți, Curtea apreciind că hotărârea instanței de recurs evocă fondul și

pe cale de consecință poate forma obiectul unei cereri de revizuire.

În consecință, Curtea

în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. va respinge excepția inadmisibilității

cererii de revizuire invocată de intimat.

Analizând cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 și pct. 5 C. proc. civ., Curtea apreciază

pentru următoarele considerente că în cauză nu sunt îndeplinite pe fond condițiile

prevăzute de lege.

În ceea ce privește motivele

de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. revizuentul invocă faptul

că instanța de recurs prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă a dat mai mult decât

s-a cerut respectiv există un „plus petita”, fiind încălcate de către instanța de

recurs, în opinia revizuentului dispozițiile art. 7 alin. (1) și alin. (2) din Legea

nr. 554/2004.

Se arată că, pe situația

de fapt, instanța de recurs nu a ținut cont de succesiunea evenimentelor și de faptul

că revizuentul a contestat ordinul de trecere în rezervă chiar la data de 2

august 2007 la citirea lui de către reprezentantul conducerii Serviciului Român

de Informații în fața efectivului unității și ulterior la data de 8 august 2007

cu ocazia primirii în audiență. Revizuentul arată că a contestat, în scris ordinul

de trecere în rezervă la data de 11 decembrie 2007 la care a primit răspuns la data

de 8 ianuarie 2008, iar acțiunea a formulat-o în termen la data de 8 aprilie 2008.

Revizuentul arată că instanța

de recurs în mod nelegal, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (7) din Legea

nr. 554/2004 nu a reținut existența unor „motive temeinice” justificate pentru care

a formulat plângere prealabilă cu depășirea termenului de 30 de zile de la comunicare

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În raport de dispozițiile

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul înțelege să depună acte, pe situația

de fapt respectiv copia plângerii prealabile din 4 decembrie 2007, copia adreselor

de răspuns la aceasta din ianuarie, martie și iulie 2008, copia notelor de ședință

depuse în Dosar nr. 492/44/2008 al Curții de Apel Galați.

Curtea verificând susținerile

revizuentului apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 322 pct. 2 C. proc. civ. în sensul existenței unui „plus petita” și condițiile

prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în sensul existenței unor „înscrisuri

noi doveditoare” de natură a infirma situația de fapt și temeinicia soluției instanței

de recurs, care a apreciat ca inadmisibilă acțiunea revizuentului pentru lipsa procedurii

prealabile în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea apreciază că soluția

supusă revizuirii nu a fost dată cu încălcarea principiului disponibilității prevăzute

de art. 129 alin. final C. proc. civ., în sensul pronunțării pe cereri care nu au

făcut obiectul litigiului.

În cadrul controlului

de legalitate, instanța de recurs s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității acțiunii

pentru lipsa de procedură prealabilă realizată cu depășirea termenului de 30 de

zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepție invocată de către

autoritatea pârâtă, în dosarul de fond și care a fost respinsă prin sentința civilă

nr. 225 din 28 octombrie 2009 a Curții de Apel Galați, sentința de fond care a format

obiectul recursului soluționat prin decizia contestată în prezenta cerere de recurs.

Mai mult greșita soluționare

a excepțiilor invocate de autoritatea pârâtă, inclusiv a excepției inadmisibilității

acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile a reprezentat motiv de recurs distinct

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., Dosar nr. 492/44/2008.

În consecință, Curtea

nu poate reține incidența dispozițiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., instanța

de recurs pronunțându-se exclusiv și cu respectarea dispozițiilor art. 129 C. proc.

civ. asupra motivelor de recurs invocate de recurentul-pârât.

Modul de rezolvare a acestei

excepții de către instanța de recurs, excede controlului unei căi extraordinare

atac de retractare a revizuirii, deoarece situația de fapt corespunde adevărului,

iar aplicarea în concret a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și alin. (7) din Legea

nr. 554/2004 vizează o problemă de drept de aplicare a legii inadmisibilă a fi analizată

pe calea extraordinară a unei cereri de revizuire, fiind în fapt un motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Al doilea motiv de revizuire

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi reținut deoarece

toate înscrisurile depuse de revizuent nu reprezintă înscrisuri noi doveditoare

în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de natură a schimba situația

de fapt reținută de instanța de recurs care a determinat aprecierea acțiunii ca

inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile și respingerea ei ca atare prin

decizia nr. 5342 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 325 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondată cererea

de revizuire pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 2 și pct.

5 C. proc. civ.

Respinge excepția inadmisibilității

cererii de revizuire.

Respinge cererea de revizuire

formulată de către S.N. împotriva deciziei civile nr. 5342 din data de 2 decembrie

2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-03
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2155/2012
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 225 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, a
ÎCCJ 2012-05-03
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2155/2012
Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 225 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, a
ÎCCJ 2012-10-16
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4164/2012
de Pensii a S.R.I. 2. Cel de-al doilea ciclu procesual. Hotărârea instanței de fond 2.1. Prin decizia nr. 3908 din 28 septembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție admis recursul formulat de reclamanta P.D. împotriva sentinței anteri
ÎCCJ 2010-03-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2123/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 14 august 2006, reclamantul S.C. a chemat în judecată pe pârâtele U.M. 0472 - Casa de Pensii - Comisia de Contestații Pensii București și U.M. 0754 - Secția de Informații Brăila, solicitând co
ÎCCJ 2008-11-06
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3463/2011
2 ani și jumătate împlinea toate condițiile pentru a fi avansat la gradul de colonel. De asemenea, a mai arătat reclamantul că decizia de pensionare nr. 050836 din 11 iulie 1990, prin care i s-a stabilit o vechime în muncă de 33 ani, 9 luni
Sursă