ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2155/2012

Asupra contestației

în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 225 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția de

contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată și

precizată de reclamantul Ș.N., în contradictoriu cu pârâtul S.R.I. și a obligat

această autoritate să întocmească documentația necesară propunerii de acordare

reclamantului a gradului militar de general de brigadă și să o înainteze A.P.

Prin

aceeași sentință au fost respinse excepțiile inadmisibilității și prescripției

dreptului la acțiune, invocate de autoritatea pârâtă.

Recursul

declarat de către pârâtul S.R.I. împotriva acestei sentințe a fost admis de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 5342 din 2 decembrie 2010, care, pe cale de

consecință, a modificat sentința recurată în sensul respingerii acțiunii

reclamantului Ș.N. ca inadmisibilă.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că nemulțumirea

intimatului-reclamant e legată strict de Ordinul Directorului S.R.I. nr. 0631

din 2 august 2007 prin care, ca urmare a împlinirii vârstei și vechimii necesare

acordării pensiei de serviciu, a fost trecut în rezervă, mai exact de

neaplicarea în cazul său a prevederilor art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995,

ordinul fiind comunicat reclamantului în data de 2 august 2007.

Înalta

Curte a apreciat, în esență, că intimatul-reclamant nu a făcut dovada

parcurgerii procedurii prealabile privind ordinul contestat.

Împotriva

acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimatul Ș.N.

În

motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (2) și (5) C.

proc. civ., revizuentul a susținut că instanța de recurs a reținut în mod

eronat inadmisibilitatea acțiunii, pe considerentul că nu ar fi fost îndeplinită

procedura administrativă prealabilă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7

alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cererea

de revizuire a fost respinsă ca tardiv formulată prin decizia civilă nr. 2058

din 6 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru

a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că motivarea cererii de revizuire

a avut loc la data de 28 februarie 2011, cu depășirea termenului legal de o

lună de la pronunțare, în condițiile în care existența cazului de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu a fost motivată și nu se

regăsește.

Împotriva

acestei decizii a formulat contestație în anulare revizuentul Ș.N., susținând

că soluția de respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată este

rezultatul unei erori materiale, în condițiile în care cererea de revizuire a

fost expediată prin poștă la data de 16 decembrie 2010, la data de 29 februarie

2011 fiind depuse motivele de revizuire, formulate, și acestea, în termen, față

de data comunicării deciziei contestate, și anume 25 februarie 2011.

Prin

decizia civilă nr. 3782 din 28 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de

către Ș.N. împotriva deciziei civile nr. 2058 din data de 6 aprilie 2011 a aceleiași instanțe și, în consecință, a anulat decizia atacată, dispunând judecarea cererii de

revizuire formulată de către contestator împotriva deciziei civile nr. 5342 din

2 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Prin Decizia nr. 4783

din 18 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția

inadmisibilității cererii de revizuire și a respins cererea de revizuire

formulată de către Ș.N. împotriva deciziei civile nr. 5342 din data de 2

decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Înalta Curte a

apreciat că hotărârea instanței de recurs poate forma obiectul cererii de

revizuire deoarece prin decizia nr. 5342 din 2 decembrie 2010 instanța de

recurs s-a pronunțat asupra raporturilor juridice deduse judecății, ceea ce

înseamnă ca s-a evocat fondul.

A mai reținut că în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., în sensul existenței unui „plus petita” și condițiile prevăzute de art. 322

pct. 5 C. proc. civ., în sensul existenței unor „înscrisuri noi doveditoare” de

natură a infirma situația de fapt și temeinicia soluției instanței de recurs,

care a apreciat ca inadmisibilă acțiunea revizuentului pentru lipsa procedurii

prealabile în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea a mai reținut

că soluția supusă revizuirii nu a fost dată cu încălcarea principiului

disponibilității prevăzute de art. 129 alin. final C. proc. civ., în sensul

pronunțării pe cereri care nu au făcut obiectul litigiului.

Totodată, Înalta

Curte a constatat că nici al doilea motiv de revizuire întemeiat pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi reținut deoarece toate

înscrisurile depuse de revizuent nu reprezintă înscrisuri noi doveditoare în

sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de natură a schimba

situația de fapt reținută de instanța de recurs care a determinat aprecierea

acțiunii ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile și respingerea ei

ca atare prin decizia nr. 5342 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei

decizii Ș.N. a formulat contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 317

alin. (2) C. proc. civ.

Contestatorul a

susținut că cererea de revizuire din data de 18 octombrie 2011 a fost judecată de aceiași judecători ce au soluționat și contestația în anulare formulată

împotriva deciziei nr. 2058/2011 și că astfel sunt incidente prevederile art. 317

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora”pot fi atacate cu contestație în

anulare hotărârile care au fost date de judecători cu încălcarea dispozițiilor

de ordine publică privitoare la competență.”

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Contestația în

anulare de față, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, față de

temeiurile de drept invocate și raportat la motivele înfățișate de

contestatoare, în considerarea celor ce urmează:

În conformitate cu

dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., „Hotărârile irevocabile

pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții,

pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu

cerințele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste

motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului”.

Potrivit alin. (2) al

aceluiași articol: „contestația poate fi primită pentru motivele mai

sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de

recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt

sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

Cu alte cuvinte, prin

această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente privind

actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate

și a stării de fapt la care se referă litigiul.

Verificând

susținerile contestatoarei, Înalta Curte constată că acestea vizează faptul că

cererea de revizuire din data de 18 octombrie 2011 a fost judecată de aceiași judecători ce au soluționat și contestația în anulare formulată

împotriva deciziei nr. 2058/2011 motive ce nu se încadrează în temeiul art. 317

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., această neregularitate nefiind invocată nici in

fața instanței de fond, la termenele următoare și nici prin motivele de recurs

și nevizând, de altfel, această cale de atac.

Prin urmare, față de

toate considerentele expuse, va fi respinsă contestația în anulare întemeiată

pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de Ș.N. împotriva Deciziei nr. 4783 din 18 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 mai 2012.