ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2155/2012

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 225 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată și precizată de reclamantul Ș.N., în contradictoriu cu pârâtul S.R.I. și a obligat această autoritate să întocmească documentația necesară propunerii de acordare reclamantului a gradului militar de general de brigadă și să o înainteze A.P. Prin aceeași sentință au fost respinse excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului la acțiune, invocate de autoritatea pârâtă. Recursul declarat de către pârâtul S.R.I. împotriva acestei sentințe a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 5342 din 2 decembrie 2010, care, pe cale de consecință, a modificat sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamantului Ș.N.

ca inadmisibilă. Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut că nemulțumirea intimatului-reclamant e legată strict de Ordinul Directorului S.R.I. nr. 0631 din 2 august 2007 prin care, ca urmare a împlinirii vârstei și vechimii necesare acordării pensiei de serviciu, a fost trecut în rezervă, mai exact de neaplicarea în cazul său a prevederilor art. 66 alin. (3) din Legea nr. 80/1995, ordinul fiind comunicat reclamantului în data de 2 august 2007. Înalta Curte a apreciat, în esență, că intimatul-reclamant nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile privind ordinul contestat. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire intimatul Ș.N. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (2) și (5) C. proc.

civ., revizuentul a susținut că instanța de recurs a reținut în mod eronat inadmisibilitatea acțiunii, pe considerentul că nu ar fi fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Cererea de revizuire a fost respinsă ca tardiv formulată prin decizia civilă nr. 2058 din 6 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, Înalta Curte a reținut că motivarea cererii de revizuire a avut loc la data de 28 februarie 2011, cu depășirea termenului legal de o lună de la pronunțare, în condițiile în care existența cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc.

civ., nu a fost motivată și nu se regăsește. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare revizuentul Ș.N., susținând că soluția de respingere a cererii de revizuire ca tardiv formulată este rezultatul unei erori materiale, în condițiile în care cererea de revizuire a fost expediată prin poștă la data de 16 decembrie 2010, la data de 29 februarie 2011 fiind depuse motivele de revizuire, formulate, și acestea, în termen, față de data comunicării deciziei contestate, și anume 25 februarie 2011. Prin decizia civilă nr. 3782 din 28 iunie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de către Ș.N.

împotriva deciziei civile nr. 2058 din data de 6 aprilie 2011 a aceleiași instanțe și, în consecință, a anulat decizia atacată, dispunând judecarea cererii de revizuire formulată de către contestator împotriva deciziei civile nr. 5342 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin Decizia nr. 4783 din 18 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins excepția inadmisibilității cererii de revizuire și a respins cererea de revizuire formulată de către Ș.N. împotriva deciziei civile nr. 5342 din data de 2 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Înalta Curte a apreciat că hotărârea instanței de recurs poate forma obiectul cererii de revizuire deoarece prin decizia nr. 5342 din 2 decembrie 2010 instanța de recurs s-a pronunțat asupra raporturilor juridice deduse judecății, ceea ce înseamnă ca s-a evocat fondul. A mai reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în sensul existenței unui „plus petita” și condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., în sensul existenței unor „înscrisuri noi doveditoare” de natură a infirma situația de fapt și temeinicia soluției instanței de recurs, care a apreciat ca inadmisibilă acțiunea revizuentului pentru lipsa procedurii prealabile în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea a mai reținut că soluția supusă revizuirii nu a fost dată cu încălcarea principiului disponibilității prevăzute de art. 129 alin. final C. proc. civ., în sensul pronunțării pe cereri care nu au făcut obiectul litigiului. Totodată, Înalta Curte a constatat că nici al doilea motiv de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu poate fi reținut deoarece toate înscrisurile depuse de revizuent nu reprezintă înscrisuri noi doveditoare în sensul dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., de natură a schimba situația de fapt reținută de instanța de recurs care a determinat aprecierea acțiunii ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile și respingerea ei ca atare prin decizia nr. 5342 din 2 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii Ș.N. a formulat contestație în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 317 alin. (2) C. proc. civ. Contestatorul a susținut că cererea de revizuire din data de 18 octombrie 2011 a fost judecată de aceiași judecători ce au soluționat și contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2058/2011 și că astfel sunt incidente prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora”pot fi atacate cu contestație în anulare hotărârile care au fost date de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.” Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația în anulare de față, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, față de temeiurile de drept invocate și raportat la motivele înfățișate de contestatoare, în considerarea celor ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului”. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol: „contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.

Cu alte cuvinte, prin această cale de atac se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul. Verificând susținerile contestatoarei, Înalta Curte constată că acestea vizează faptul că cererea de revizuire din data de 18 octombrie 2011 a fost judecată de aceiași judecători ce au soluționat și contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr. 2058/2011 motive ce nu se încadrează în temeiul art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., această neregularitate nefiind invocată nici in fața instanței de fond, la termenele următoare și nici prin motivele de recurs și nevizând, de altfel, această cale de atac.

Prin urmare, față de toate considerentele expuse, va fi respinsă contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de Ș.N. împotriva Deciziei nr. 4783 din 18 octombrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2012.