ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1286/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1286/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra

recursurilor de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 285 din 26 mai 2010,

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamantul

T.N.G.,

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și

Dezvoltării

Rurale, Ministerul Mediului și Pădurilor, ministrul mediului și pădurilor și

ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, și a anulat Ordinul nr. 1833 din

7 octombrie 2009 emis de ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării

rurale. Prin aceeași sentință, a fost respinsă excepția inadmisibilității

acțiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență,

următoarele:

Cu privire excepția inadmisibilității

acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, s-a reținut că aceasta nu

este întemeiată, în raport cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele

53-60), din care rezultă că

reclamantul a

respectat prevederile imperative ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Pe fondul cauzei:

Reclamantul a deținut funcția de

director coordonator în cadrul Direcției Silvice Timiș în baza Ordinului nr.

1325 din 28 mai 2009 emis de ministrul agriculturii, pădurilor și dezvoltării

rurale și a încheiat contractul de management nr. 80/DS din 28 mai 2009, pe o perioada

de 1 an.

Prin Ordinul nr.

1833 din 07 octombrie 2009, având același emitent, reclamantul a

fost eliberat din funcția deținută, în

temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 105/2009, H.G. nr. 229/2009 privind

reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor - ROMSILVA și H.G. nr. 8/2009

privind organizarea

și funcționarea

Ministerului Agriculturi, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.

Prin art. 2 al aceluiași ordin s-a

menționat că începând cu data de

07

octombrie 2009 alături de desființarea funcției de conducere de director

coordonator

ocupată de reclamant se modifică și contractul de management

nr. 80/DS din 28 mai 2009, calitatea de angajator revenind directorului general

al Regiei Naționale a Pădurilor ROMSILVA.

Reține prima instanță că ordinul

atacat nu conține nici măcar minime referiri la motivul pentru care s-a dispus

măsura revocării reclamantului din funcție iar, în lipsa oricărui alt document

care să însoțească ordinul în speță, reclamantul se găsește în situația de a nu

avea cunoștință care este motivul pentru care a fost revocat din funcție,

întrucât actul de revocare nu face nici o referire la acele condiții pe care

reclamantul nu le mai îndeplinește pentru a putea ocupa în continuare această

funcție; așadar, în acest context, instanța de

fond reține că reclamantul nu are cunoștință care sunt motivele

invocate de către

ministru în cuprinsul ordinului de revocare și nici nu

are posibilitatea de a formula vreo apărare în acest sens.

Așa fiind, se

arată în considerentele sentinței atacate, actul contestat nu

îndeplinește condiția legală

referitoare la necesitatea motivării sub aspectul privind indicarea

împrejurărilor de fapt ce au stat la baza emiterii sale, condiție

care rezultă din prevederile art. 1 alin. (3) și

art. 31 alin. (2) din Constituția României,

precum și din cele ale art. 41

din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care consacră „dreptul

la bună administrare".

Or, arată instanța de fond, în lipsa

motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție

a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate aprecia

asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită

măsură; absenta motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a

principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și a

încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a

asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal

ale acestora.

De asemenea, se

arată în considerentele sentinței atacate, un alt aspect al

nelegalității ordinului contestat îl

reprezintă împrejurarea că actul normativ ce constituie temeiul legal al

emiterii sale, respectiv O.U.G. nr. 105/2009, a fost declarat neconstituțional,

prin Decizia Curții Constituționale nr. 1629 din 3 decembrie 2009.

Totodată, prima

instanță a reținut că eliberarea din funcție a reclamantului a

intervenit în perioada incapacității

sale de muncă, conform certificatelor

medicale

depuse la dosarul cauzei (filele 17-23), ceea ce contravine prevederilor

art.

60 alin. (1) lit. a) C. muncii.

Reține instanța de fond că, prin O.U.G.

nr. 105/2009, s-a dispus desființarea unei

funcții ocupate de reclamant în temeiul

unui contract încheiat cu o

autoritate a Statului Român, fără a se invoca

nerespectarea

contractului de către reclamant și uzându-se, deci, de posibilitatea

unilaterală

a statului de legiferare, pentru a pune capăt unor convenții în care avea

calitatea de parte.

Această atitudine, apreciază prima

instanță, înfrânge însăși ideea de egalitate în fața legii, cel puțin în

cazurile în care Statul Român modifică dispozițiile legale pentru a obține o

situație favorabilă în raport cu terțele persoane cu care a încheiat anumite

convenții; or, în condițiile în care printr-o atare acțiune se revocă un

contract de management asimilat unui contract de muncă, se aduce atingere și

dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. muncii, care garantează egalitatea de

tratament „față de toți salariații și angajatorii", precum și principiului

prevăzută de art. 41 alin. (2) C. muncii, potrivit căruia modificarea

unilaterală a contractului de muncă este posibilă numai în situațiile expres

reglementate de acest cod.

In acest sens, instanța de fond face

referire la Hotărârea din 9 decembrie

1994,

dată în cauza Stran Greek Refineries and Stratis Andreadis contra Greciei,

prin

care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea principiului

egalității armelor de către Grecia pe considerentul că în timpul derulării unui

litigiu cu un terț, statul grec a promovat un act normativ prin care a lipsit

de efecte o clauză contractuală în baza căreia instanțele dăduseră câștig de

cauză terțului aflat în litigiu cu statul.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, au

declarat

recurs pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul

Mediului

și Pădurilor.

In motivarea recursului său, formulat

în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 C. proc. civ., Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale invocă, în principal, lipsa calității

procesuale pasive, în raport cu

prevederile

O.U.G. nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în

cadrul

administrației publice centrale.

Recurentul Ministerul Mediului și

Pădurilor arată, în esență, că în mod

greșit

a reținut instanța de fond că actul contestat nu ar fi motivat, de vreme ce

acesta

a fost emis în aplicarea O.U.G. nr. 105/2009, care prevede desființarea

funcției din care a fost eliberat intimatul-reclamant.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurenți,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată următoarele:

I. Î

n ceea ce privește recursul formulat

de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale se va reține că acesta este

fondat, autoritatea recurentă neavând calitate procesuală pasivă în cauză, în

raport cu dispozițiile art. 2 din O.U.G. nr. 115/2009 privind stabilirea unor măsuri

de reorganizare în cadrul administrației publice centrale, potrivit cărora „Se

înființează Ministerul

Mediului și

Pădurilor prin reorganizarea Ministerului Mediului și prin preluarea activității

privind pădurile și a structurilor specializate în acest domeniu de la

Ministerul

Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale".

Cum ordinul contestat în cauză vizează

o funcție publică din domeniul activității privind pădurile și din cadrul unei

structuri specializate în acest domeniu, respectiv aceea de director în cadrul

unei direcției silvice, rezultă că,

în

speță, recurentul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu are calitate

procesuală pasivă, acest gen de activități și structuri fiind preluate,

conform prevederilor legale citate, de către Ministerul Mediului și Pădurilor.

Așa fiind, urmează a fi admis recursul

și modificată sentința atacată, în

sensul

respingerii acțiunii față de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale,

pentru

lipsa calității procesuale pasive, menținându-se celelalte dispoziții ale

sentinței.

II.

In ceea ce privește recursul formulat

de Ministerul Mediului și Pădurilor, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare, se va reține că acesta este nefondat.

Astfel, prin Ordinul nr. 1833 din 07

octombrie 2009, emis de ministrul

agriculturii,

pădurilor și dezvoltării rurale, reclamantul a fost eliberat din funcția

publică

deținută și a fost modificat contractul de management al acestuia, în sensul

subrogării în calitatea de angajator a directorului general al Regiei Naționale

a Pădurilor ROMSILVA.

Temeiul juridic

al acestui act administrativ, ordinul contestat în cauză, îl

constituie, în principal, prevederile O.U.G.

nr. 105/2009, prin care funcția deținută de

intimatul-reclamant a fost desființată.

Înalta Curte apreciază că sunt

neîntemeiate și, ca atare, nu pot fi reținute susținerile și criticile

recurentului vizând modul greșit de soluționarea a acțiunii de către prima

instanță.

Astfel, se

constată că prima instanță a reținut, în mod temeinic și solid

argumentat sub aspect juridic, că

ordinul în litigiu nu a fost motivat în sensul cerut de principiile statului de

drept, a dreptului la o bună administrare și a obligației constituționale a

autorităților administrative, simpla referire la dispozițiile O.U.G. nr.

105/2009 nefiind de natură a satisface exigențele principiului motivării

actelor administrative.

Neîntemeiate

sunt, de asemenea, și celelalte critici ale recurentului vizând

considerentele sentinței atacate în

ceea ce privește elementele de constituționalitate pe larg prezentate, de vreme

ce în mod întemeiat a concluzionat instanța de judecată că actul administrativ

atacat a fost emis în temeiul uni act normativ care a preluat soluțiile

juridice cuprinse în O.U.G.

nr. 37/2009 și

ale cărui prevederi au fost declarate neconstituționale prin Decizia

nr.

1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale, ceea ce, evident, este de

natură a afecta legalitatea actului emis în atare condiții.

Instanța de fond a reținut, însă, în

mod corect, și un alt aspect de nelegalitate a ordinului desființat și anume

cel privind încălcarea dispozițiilor Codului muncii, față de împrejurarea că,

necontestat, actul administrativ în litigiu a fost emis în perioada în care

intimatul-reclamant se afla în concediu medical iar, potrivit prevederilor

legale invocate, incidența legislației muncii este stabilită și în privința

contractelor de management.

Pentru

considerentele arătate, recursul formulat de Ministerul Mediului și

Pădurilor urmează a fi respins, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul

declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale împotriva sentinței nr. 285 din

26 mai 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Modifică

sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea formulată față de

acest minister, care nu are calitate

procesuală pasivă.

Menține

celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge

recursul declarat de Ministerul Mediului și Pădurilor împotriva

aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 martie 2011.