ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2516/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 626 din 30 noiembrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta P.F.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale, și a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 239 din 12 octombrie 2009 emis de conducătorul autorității pârâte, până la pronunțarea instanței de fond.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, reținând următoarele: Legea contenciosului administrativ, pe care se fundamentează cererea introductivă de instanță, prin dispozițiile art. 14, statuează că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței suspendarea executării actului administrativ". Paguba iminentă este definită în art. 1 lit. s), ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidența sau după caz, perturbarea gravă a unei autorități publice ori a unui serviciu public. Prevederile legale enunțate relevă că poate fi dispusă măsura suspendării ori de câte ori există un caz bine justificat și o pagubă iminentă pe care executarea actului autorității ar produce-o reclamantului.

Cazul bine justificat care să determine luarea măsurii suspendării actului administrativ trebuie să îl vizeze pe reclamant și poate fi analizat doar în raport cu situația concretă a celui care afirmă in țața instanței de contencios că suntem în prezenta unui astfel de caz care să justifice măsura solicitată. î mprejurarea invocată de reclamanta referitoare la perturbarea vieții de familie datorită executării actului administrativ atacat în procedură administrativ jurisdicțională poate fi reținută ca fiind un caz bine justificat, având în vedere efectele asupra vieții de familie și asupra patrimoniului reclamantei, reținând că punerea în executare a ordinului ar fi presupus diminuarea veniturilor reclamantei.

Paguba iminentă este definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidență sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcționării unei autorități publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu se poate reține având în vedere situația concretă. Suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care. intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Cererea de suspendare poate fi introdusă și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanței cu fondul acțiunii, condiție îndeplinită prin declanșarea procedurii prealabile.

Cazurile bine justificate sunt definite, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. t) din Legea contenciosului administrativ astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Paguba iminentă apare în acest caz ca fiind prejudiciul material viitor, dar previzibil cu evidență, suspendarea trebuind admisă, pentru identitate de rațiune, și în cazul unui prejudiciu parțial având în vedere dispozițiile art. 2 al ordinului atacat.

Alegațiile pârâtei referitoare la prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ și care permite punerea în executare acestuia nu pot fi contrazise cu argumente în această procedură, însă aceste susțineri nu pot paraliza ab initio demersul reclamantei de suspendare a executării actului administrativ, întrucât chiar legiuitorul a pus la dispoziția persoanelor aflate într-o astfel de situație acest mijloc de apărare și prin aceasta a asigurat și accesul la o instanță care să analizeze în concret îndeplinirea condițiilor enunțate anterior. Totuși, arată prima instanță, trebuie subliniat că prezumția a fost răsturnată prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 emisă de Curtea Constituțională, care a reținut că „Prin O.U.G.

nr. 37/2009, așa cum a fost aprobată prin lege de către Parlament, a fost afectat regimul juridic al serviciilor publice deconcentrate, ceea ce îi atrage neconstituționalitatea". Prin reglementările sale, O.U.G. nr. 37/2009 "afectează" statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale, stabilit prin Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, adoptată de Parlament în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală, potrivit cărora statutul funcționarilor publici se reglementează prin lege organică.

Împotriva acestei soluții, a formulat recurs Agenția Națională pentru Prestații Sociale, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii. S-a apreciat că instanța Curții de Apel nu a analizat cazul bine justificat și paguba iminentă, condiții expres impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și neîntrunite în speță. Recursul va fi respins pentru următoarele considerente: Analizând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Suspendarea actelor administrative reprezintă o operațiune juridică care determină încetarea temporară a efectelor juridice ca urmare a existenței unor dubii cu privire la legalitatea sau oportunitatea acestora.

În speță, s-a solicitat de intimatul-reclamant conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 suspendarea executării Ordinului nr.239/2009 emis de recurentă până la soluționarea pe fond a litigiului. Instanța fondului a motivat atât paguba iminentă cât și cazul bine justificat în lumina Decizia nr. 1257/2009 a Curții Constituționale care a declarat neconstituționalitatea O.U.G. nr. 37/2009. Această O.U.G. nr. 37/2009 prin reglementările sale afectează fără dubiu Statutul juridic al funcționarilor publici din sfera deconcentratelor, motiv pentru care a și fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională prin Decizia mai sus invocată. Pe de altă parte chiar recurenta a precizat în ședință publică, că pe fond s-a soluționat litigiul, suspendarea actului administrativ fiind dispusă de instanță până la judecarea fondului cauzei, conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Așa fiind, în raport de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de Agenția Națională pentru Prestații Sociale, apreciind că sentința atacată este legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Prestații Sociale împotriva sentinței nr. 626 din 30 noiembrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2010.