ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2818/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 372 din 16 noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A.; a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 70.100 din 02 octombrie 2009 emis de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond și a obligat pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1013 lei. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 70.100 din 02 octombrie 2009 emis de pârâta A.N.S.V.A. București s-a dispus eliberarea reclamantului S.D.

din funcția de director coordonator adjunct (siguranța alimentelor) al D.S.V.S.A. Caraș-Severin, începând cu data de 02 octombrie 2009, cu aceeași dată dispunându-se și încetarea contractului de management nr. 25 din 25 mai 2009. î mpotriva acestui act administrativ reclamantul a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea acestuia. Instanța de fond a mai reținut că actul administrativ reprezentat în speță prin ordinul menționat se bucură ca orice act administrativ de prezumția de legalitate, de autenticitate și de veridicitate ce justifică principiul executării din oficiu a acestuia, actul administrativ unilateral reprezentând el însuși un titlu executoriu.

Cu toate acestea, legea permite suspendarea executării actelor administrative conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care arată că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Instanța de fond apreciind că, în cauză, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții privind suspendarea actului administrativ și anume: existența cazului bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, a dispus suspendarea executării ordinului nr. 70.100 din 2 octombrie 2009. Împotriva acestei hotărâri pârâta A.N.S.V.S.A.

a declarat recurs, criticând-o ca nelegală întrucât în speță nu au fost îndeplinite cumulativ condițiile exprese prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, referitor la cazul bine justificat și paguba iminentă. Recursul va fi respins pentru următoarele considerente. Analizând motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Instanța fondului sesizată cu cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 70.100/2009 emis de recurentul-pârât a admis-o și a dispus suspendarea până la pronunțarea instanței de fond.

Motivat, de actele depuse, Curtea de Apel a analizat pe larg condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, apreciind că în speță există cazul bine justificat pentru faptul că reclamantul a fost vătămat prin Ordinul în litigiu într-un drept al său prevăzut de lege, prejudiciul material provocat fiind previzibil și cert, fapt care justifică și paguba iminentă deopotrivă. Pe de altă parte, suspendarea executării actului administrativ s-a dispus de instanță până la judecata pe fond a cauzei care a avut loc. Prin Încheierea nr. 20/2010 instanța de contencios administrativ a luat act de renunțarea la judecata cererii formulate de intimatul-reclamant în contradictoriu cu recurenta de față , vis-à-vis de anularea Ordinului nr. 70.100/2009.

În acest context, recursul de față nu mai are interes și prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție față de considerentele mai sus invocate, îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva sentinței civile nr. 372 din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2010.