ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.05.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2818/2010

HOTĂRÂRE
27.05.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2818/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 372 din 16 noiembrie

2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamantul S.D. în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A.;

a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 70.100 din 02 octombrie 2009 emis

de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond și a obligat pârâta la plata

către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 1013 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut că prin Ordinul nr. 70.100 din 02 octombrie 2009

emis de pârâta A.N.S.V.A. București s-a dispus eliberarea reclamantului S.D.

din funcția de director coordonator adjunct (siguranța alimentelor) al

D.S.V.S.A. Caraș-Severin, începând cu data de 02 octombrie 2009, cu aceeași

dată dispunându-se și încetarea contractului de management nr. 25 din 25 mai 2009.

î

mpotriva acestui act administrativ

reclamantul a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea acestuia.

Instanța de fond a mai reținut că actul

administrativ reprezentat în speță prin ordinul menționat se bucură ca orice

act administrativ de prezumția de legalitate, de autenticitate și de

veridicitate ce justifică principiul executării din oficiu a acestuia, actul

administrativ unilateral reprezentând el însuși un titlu executoriu.

Cu toate acestea, legea permite

suspendarea executării actelor administrative conform art. 14 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, care arată că în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a

autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare,

persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea

executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de

fond.

Instanța de fond apreciind că, în

cauză, sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții privind suspendarea

actului administrativ și anume: existența cazului bine justificat și prevenirea

unei pagube iminente, a dispus suspendarea executării ordinului nr. 70.100 din

2 octombrie 2009.

Împotriva acestei hotărâri pârâta A.N.S.V.S.A.

a declarat recurs, criticând-o ca nelegală întrucât în speță nu au fost

îndeplinite cumulativ condițiile exprese prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

referitor la cazul bine justificat și paguba iminentă.

Recursul va fi respins pentru

următoarele considerente.

Analizând motivele de recurs și în

raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte de Casație

și Justiție reține următoarele:

Instanța fondului sesizată cu

cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 70.100/2009 emis de

recurentul-pârât a admis-o și a dispus suspendarea până la pronunțarea

instanței de fond.

Motivat, de actele depuse, Curtea de

Apel a analizat pe larg condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004,

apreciind că în speță există cazul bine justificat pentru faptul că reclamantul

a fost vătămat prin Ordinul în litigiu într-un drept al său prevăzut de lege,

prejudiciul material provocat fiind previzibil și cert, fapt care justifică și

paguba iminentă deopotrivă.

Pe de altă parte, suspendarea

executării actului administrativ s-a dispus de instanță până la judecata pe

fond a cauzei care a avut loc. Prin Încheierea nr. 20/2010 instanța de

contencios administrativ a luat act de renunțarea la judecata cererii formulate

de intimatul-reclamant în contradictoriu cu recurenta de față ,

vis-à-vis de anularea Ordinului nr. 70.100/2009.

În acest context, recursul de față

nu mai are interes și prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție față de

considerentele mai sus invocate, îl va respinge.

Respinge recursul declarat de A.N.S.V.S.A. împotriva

sentinței civile nr. 372 din 16 noiembrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai

2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-11-10
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4891/2010
ut recurenta că intimatul-reclamant nu a deținut statutul de funcționar public, astfel încât în cauză nu sunt incidente prevederile Legii nr. 188/1999. Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de re
ÎCCJ 2010-05-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2631/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 233/F/CA din 10 noiembrie 2009 a admis acțiunea formulat
ÎCCJ 2010-09-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3719/2010
serioasă asupra legalității actului administrativ atacat, după cum nici condiția pagubei iminente nu a fost îndeplinită. 3. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul este fondat. Înalta Curte, examinând sentința atacată în rapo
ÎCCJ 2010-05-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2737/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data 14 octombrie 2009 sub nr. 1140/59/2009, reclamantul D.A., în contradictoriu cu pârât
ÎCCJ 2010-10-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4275/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 83/2010 din 25 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiil
Sursă