ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2631/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 233/F/CA din

10 noiembrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul L.C.I.,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării

Rurale și pe cale de consecință a dispus suspendarea

executării ordinului pârâtului din 9 octombrie 2009, până la

pronunțarea instanței de fond, în conformitate cu dispozițiile art.

14 din Legea nr. 554/2004.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că, având în vedere prevederile art. 10 din

contractul de management nr. 34/OJCA din 28 mai 2009, încheiat între

părți, ordinul a cărui suspendare se solicită și prin

care s-a dispus încetarea contractului mai sus menționat, are natura un

act administrativ și îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Cu privire la îndeplinirea

condițiilor suspendării, astfel cum sunt prevăzute de art. 14

din această lege, acestea sunt cumulativ îndeplinite, după cum

urmează:

În măsura în care ordinul

atacat nu menționează vreun motiv de încetare unilaterală a

contractului, în conformitate cu prevederile art. 9 din acest act administrativ

este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat

care presupune existența unor împrejurări de natură a crea

îndoieli serioase în privința legalității acestuia.

De asemenea, prin înlăturarea

reclamantului din funcția de conducere este iminentă producerea unui

prejudiciu patrimonial, prin diminuarea considerabilă a veniturilor,

creându-se totodată posibilitatea perturbării previzibile grave a

funcționării autorității publice în care și-a

desfășurat activitatea.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâtul invocând lipsa de obiect a acțiunii față

de împrejurarea că actul de eliberare din funcție a reclamantului a

ajuns la termen anterior pronunțării și prin urmare acesta nu

justifică un interes actual în promovarea acțiunii.

Pe fondul pricinii s-a

susținut, în esență, neîndeplinirea cumulativă a

condițiilor cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 aducându-se ca

argumente împrejurarea că ocuparea funcției de conducere de

către o altă persoană nu a adus reclamantului un prejudiciu

material ireparabil, în ipoteza anulării actului, acesta urmând a fi repus

pe postul ocupat anterior, cu plata drepturilor bănești restante

și respectiv aceea că actul a cărei suspendare se solicită

a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 105/2009, nedeclarată

neconstituțională, astfel încât nu există o împrejurare de

natură a crea îndoieli serioase în privința legalității

actului subsecvent.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentul pârât și a dispozițiilor legale

incidente în speță, Curtea constată că recursul este

nefondat.

Cu privire la motivul de referitor

la lipsa de obiect a cererii se reține că suspendarea executării

actului administrativ reglementată de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004

constituie o măsură de protecție provizorie a drepturilor

și intereselor legitime ale persoanelor, constând în amânarea sau întreruperea

vremelnică, după caz, a procedurii efectelor juridice ale

manifestării de voință a autorității publice, iar

conform unei reguli de interpretare a legii civile o normă juridică

trebuie să fie interpretată în sensul procedurii de efecte juridice,

iar nu în sensul golirii ei de conținut.

Rezultă că prevederile art.

14 alin. (1) din Legea nr. 55472004 nu pot fi interpretate în sensul inadmisibilității

de plano sau a lipsei de obiect a cererii de suspendare a unui act

administrativ cu executare uno ictu, interpretarea contrară ducând la

golirea de conținut și lipsirea de finalitate a normei

menționate, în condițiile în care majoritatea covârșitoare a

actelor administrative o constituie cele de acest tip.

Pe fondul pricinii, Curtea

reține că suspendarea executării actului administrativ poate fi

dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea uni

pagube iminente.

Curtea apreciază că în

prezenta cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și

prevenirea producerii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat, definit la art.

2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca împrejurare legată de

starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o

îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ a cărui suspendare se solicită prin care s-a dispus

încetarea înainte de termen a contractului de management, este îndeplinit în

prezenta cauză sub două aspecte.

Primul vizează faptul că

temeiul juridic al emiterii ordinului contestat respectiv O.U.G. nr. 105/2009 a

fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629 din 3

decembrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională,

determinând îndoieli serioase asupra efectelor ordinului contestat sub aspectul

legalității.

Al doilea privește faptul

că nu au fost respectate aparent dispozițiile art. 9 din Contractul

de management, care a încetat înainte de termen fără a fi îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 8 din O.U.G. nr. 105/2009.

Condiția existenței unei

pagube iminente în sensul diferit prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit.

ș) din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită în prezenta cauză

deoarece recurenta prin punerea în executare a dispozițiilor ordinului

contestat este lipsită de salariu, paguba constând în pierderea

drepturilor salariale fiind previzibilă și putând fi evitată

prin suspendare provizorie până la pronunțarea instanței de

fond.

Pentru considerentele enunțate,

în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea va

respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva

sentinței civile nr. 233/F/CA din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 19 mai 2010.