ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2631/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 233/F/CA din 10 noiembrie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul L.C.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și pe cale de consecință a dispus suspendarea executării ordinului pârâtului din 9 octombrie 2009, până la pronunțarea instanței de fond, în conformitate cu dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, având în vedere prevederile art. 10 din contractul de management nr. 34/OJCA din 28 mai 2009, încheiat între părți, ordinul a cărui suspendare se solicită și prin care s-a dispus încetarea contractului mai sus menționat, are natura un act administrativ și îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Cu privire la îndeplinirea condițiilor suspendării, astfel cum sunt prevăzute de art. 14 din această lege, acestea sunt cumulativ îndeplinite, după cum urmează: În măsura în care ordinul atacat nu menționează vreun motiv de încetare unilaterală a contractului, în conformitate cu prevederile art. 9 din acest act administrativ este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat care presupune existența unor împrejurări de natură a crea îndoieli serioase în privința legalității acestuia. De asemenea, prin înlăturarea reclamantului din funcția de conducere este iminentă producerea unui prejudiciu patrimonial, prin diminuarea considerabilă a veniturilor, creându-se totodată posibilitatea perturbării previzibile grave a funcționării autorității publice în care și-a desfășurat activitatea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul invocând lipsa de obiect a acțiunii față de împrejurarea că actul de eliberare din funcție a reclamantului a ajuns la termen anterior pronunțării și prin urmare acesta nu justifică un interes actual în promovarea acțiunii. Pe fondul pricinii s-a susținut, în esență, neîndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 aducându-se ca argumente împrejurarea că ocuparea funcției de conducere de către o altă persoană nu a adus reclamantului un prejudiciu material ireparabil, în ipoteza anulării actului, acesta urmând a fi repus pe postul ocupat anterior, cu plata drepturilor bănești restante și respectiv aceea că actul a cărei suspendare se solicită a fost emis în temeiul O.U.G.

nr. 105/2009, nedeclarată neconstituțională, astfel încât nu există o împrejurare de natură a crea îndoieli serioase în privința legalității actului subsecvent. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul pârât și a dispozițiilor legale incidente în speță, Curtea constată că recursul este nefondat. Cu privire la motivul de referitor la lipsa de obiect a cererii se reține că suspendarea executării actului administrativ reglementată de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 constituie o măsură de protecție provizorie a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, constând în amânarea sau întreruperea vremelnică, după caz, a procedurii efectelor juridice ale manifestării de voință a autorității publice, iar conform unei reguli de interpretare a legii civile o normă juridică trebuie să fie interpretată în sensul procedurii de efecte juridice, iar nu în sensul golirii ei de conținut.

Rezultă că prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 55472004 nu pot fi interpretate în sensul inadmisibilității de plano sau a lipsei de obiect a cererii de suspendare a unui act administrativ cu executare uno ictu, interpretarea contrară ducând la golirea de conținut și lipsirea de finalitate a normei menționate, în condițiile în care majoritatea covârșitoare a actelor administrative o constituie cele de acest tip. Pe fondul pricinii, Curtea reține că suspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea uni pagube iminente. Curtea apreciază că în prezenta cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

Cazul bine justificat, definit la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca împrejurare legată de starea de fapt și de drept care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin care s-a dispus încetarea înainte de termen a contractului de management, este îndeplinit în prezenta cauză sub două aspecte. Primul vizează faptul că temeiul juridic al emiterii ordinului contestat respectiv O.U.G. nr. 105/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, determinând îndoieli serioase asupra efectelor ordinului contestat sub aspectul legalității.

Al doilea privește faptul că nu au fost respectate aparent dispozițiile art. 9 din Contractul de management, care a încetat înainte de termen fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de art. 8 din O.U.G. nr. 105/2009. Condiția existenței unei pagube iminente în sensul diferit prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 este îndeplinită în prezenta cauză deoarece recurenta prin punerea în executare a dispozițiilor ordinului contestat este lipsită de salariu, paguba constând în pierderea drepturilor salariale fiind previzibilă și putând fi evitată prin suspendare provizorie până la pronunțarea instanței de fond. Pentru considerentele enunțate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 C. proc.

civ., Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 233/F/CA din 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2010.