ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin încheierea de ședință din data de 7 septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 6743/2/2009, a fost suspendată judecarea cauzei, privind pe reclamantele SC B.T. SA și SC A.T.M.F. SRL în contradictoriu cu Consiliul Concurenței, având ca obiect acțiunea în anulare a Deciziei Consiliului Concurenței nr. 35 din 16 iunie 2009 până la soluționarea dosarului nr. 6156/2/2009. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că decizia nr.35/2009 emisă de Consiliul Concurenței, obiect al cererii de față, a fost atacată și în dosarul nr. 6156/2/2009 al Curții de Apel București, instanță care prin sentința nr. 1227 din 23 februarie 2010 a admis acțiunea, în sensul că a anulat decizia nr. 35/2009 a Consiliului Concurenței.

Instanța de fond a apreciat că acțiunea cu care a fost sesizată prin cererea introductivă, privind pe reclamantele SC B.T. SA, SC A.T.M.F. SRL în contradictoriu cu Consiliul Concurenței, depinde în soluționarea sa de soluția dată în dosarul nr. 6156/2/2009. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurentul Consiliul Concurenței Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Consiliul Concurenței. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate recurentul a susținut următoarele critici față de încheierea de suspendare a judecării cauzei dispusă în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., evidențiază că în cuprinsul încheierii, din eroare, a fost menționat ca temei legal art. 244 pct. 2 C. proc. civ.: - soluția instanței este nelegală și netemeinică în condițiile în care nu se poate reține, potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. că soluția ce urmează a se da în cauza de față ar putea depinde parțial sau total de soluția care urmează a se da într-o altă cauză, care, practic are ca obiect tot anularea Deciziei Consiliului Concurenței nr. 35/2009; - prin Decizia Consiliului Concurenței nr. 35/2009 un număr de 32 de agenți economici au fost sancționați cu amenzi diferite pentru încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 iar faptul că decizia a fost anulată față de unul dintre aceștia nu are cum să influențeze soluția ce urmează a se da în prezenta cauză. 3. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul este fondat. Examinând încheierea de suspendare pronunțată în temeiul art. 244 pct. 1 (din eroare s-a menționat pct. 2 de către instanță) C. proc.

civ., în raport de criticile recurentului și față de motivele reținute de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. cu referire la art. 244 1 C. proc. civ., casarea încheierii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre continuarea judecății aceleiași instanțe, în considerarea celor în continuare arătate. Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți. Din motivarea extrem de sumară a încheierii pronunțate la data de 7 septembrie 2010, Înalta Curte deduce că, menționarea art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. ca temei legal al măsurii dispuse nu este decât o eroare materială. Independent însă de această împrejurare, Înalta Curte apreciază că raportat la motivele invocate nu se impunea suspendarea judecății cauzei. În acord cu cele arătate și de către recurentul Consiliul Concurenței este de reținut că în condițiile în care prin Decizia Consiliului Concurenței nr. 35 din 16 iunie 2009 au fost sancționați 32 de agenți economici, care fiecare în parte a fost sancționat urmare reținerii existenței și participării individuale la o înțelegere anti-concurențială, nu se poate susține că modalitatea concretă în care este soluționată cauza față de unul dintre acești participanți poate influența soluționarea celorlalte cauze.

De altfel chiar în fișa dosarului nr. 6150/2/2009 în care s-a pronunțat sentința nr. 1227 din 23 februarie 2010, în raport de care s-a dispus suspendarea cauza de față, în care figurează ca reclamante societățile S.C. B.T. S.A. și S.C. A.T.M.F. S.R.L., se menționează că Decizia nr. 35 din 16 iunie 2009 a fost anulată numai în ceea ce o privește pe partea reclamantă din acea cauză, respectiv a SC A.G. SA. În aceste condiții, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în sensul că nu se poate reține că dezlegarea cauzei de față atârnă în totul sau în parte de existența unui drept ce formează, fără echivoc, obiectul unei alte judecăți, în cauză a celei privind pe SC A.G.

SA, răspunderea celor 32 de agenți economici fiind distinct reținută și reflectată în decizia autorității de concurență în funcție de conduita fiecărui participant, în baza probelor administrate, Înalta Curte va admite recursul de față, va casa încheierea atacată și va trimite cauza spre continuarea judecății, pe temeiul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de Consiliul Concurenței împotriva Încheierii de ședință de la 7 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea atacată și trimite cauza spre continuarea judecății aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.