ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 241/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei. Soluția
primei instanțe
Prin încheierea de ședință din
data de 7 septembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul
nr. 6743/2/2009, a fost suspendată judecarea cauzei, privind pe reclamantele SC
B.T. SA și SC A.T.M.F. SRL în contradictoriu cu Consiliul Concurenței, având ca
obiect acțiunea în anulare a Deciziei Consiliului Concurenței nr. 35 din 16
iunie 2009 până la soluționarea dosarului nr. 6156/2/2009.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut că decizia nr.35/2009 emisă de Consiliul
Concurenței, obiect al cererii de față, a fost atacată și în dosarul nr. 6156/2/2009
al Curții de Apel București, instanță care prin sentința nr. 1227 din 23
februarie 2010 a admis acțiunea, în sensul că a anulat decizia nr. 35/2009 a
Consiliului Concurenței.
Instanța de fond a apreciat că
acțiunea cu care a fost sesizată prin cererea introductivă, privind pe
reclamantele SC B.T. SA, SC A.T.M.F. SRL în contradictoriu cu Consiliul
Concurenței, depinde în soluționarea sa de soluția dată în dosarul nr. 6156/2/2009.
Motivele de recurs înfățișate
de recurentul Consiliul Concurenței
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs Consiliul Concurenței.
În esență, prin motivele de
recurs dezvoltate recurentul a susținut următoarele critici față de încheierea de
suspendare a judecării cauzei dispusă în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.,
evidențiază că în cuprinsul încheierii, din eroare, a fost menționat ca temei
legal art. 244 pct. 2 C. proc. civ.:
- soluția instanței este nelegală
și netemeinică în condițiile în care nu se poate reține, potrivit art. 244 alin.
(1) pct. 1 C. proc. civ. că soluția ce urmează a se da în cauza de față ar
putea depinde parțial sau total de soluția care urmează a se da într-o altă
cauză, care, practic are ca obiect tot anularea Deciziei Consiliului
Concurenței nr. 35/2009;
- prin Decizia Consiliului
Concurenței nr. 35/2009 un număr de 32 de agenți economici au fost sancționați cu
amenzi diferite pentru încălcarea art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea
concurenței nr. 21/1996 iar faptul că decizia a fost anulată față de unul
dintre aceștia nu are cum să influențeze soluția ce urmează a se da în prezenta
cauză.
Soluția și considerentele
instanței de control judiciar
Recursul este fondat.
Examinând încheierea de
suspendare pronunțată în temeiul art. 244 pct. 1 (din eroare s-a menționat pct.
2 de către instanță) C. proc. civ., în raport de criticile recurentului și față
de motivele reținute de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că se impune,
în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. cu referire la art. 244
1
C. proc. civ., casarea încheierii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre continuarea
judecății aceleiași instanțe, în considerarea celor în continuare arătate.
Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1
C. proc. civ. instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă
în totul sau în parte de existența sau neexistența unui drept care face obiectul
unei alte judecăți.
Din motivarea extrem de sumară a
încheierii pronunțate la data de 7 septembrie 2010, Înalta Curte deduce că, menționarea
art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. ca temei legal al măsurii dispuse nu
este decât o eroare materială.
Independent însă de această
împrejurare, Înalta Curte apreciază că raportat la motivele invocate nu se
impunea suspendarea judecății cauzei.
În acord cu cele arătate și de către
recurentul Consiliul Concurenței este de reținut că în condițiile în care prin
Decizia Consiliului Concurenței nr. 35 din 16 iunie 2009 au fost sancționați 32
de agenți economici, care fiecare în parte a fost sancționat urmare reținerii
existenței și participării individuale la o înțelegere anti-concurențială, nu
se poate susține că modalitatea concretă în care este soluționată cauza față de
unul dintre acești participanți poate influența soluționarea celorlalte cauze.
De altfel chiar în fișa dosarului
nr. 6150/2/2009 în care s-a pronunțat sentința nr. 1227 din 23 februarie 2010,
în raport de care s-a dispus suspendarea cauza de față, în care figurează ca
reclamante societățile S.C. B.T. S.A. și S.C. A.T.M.F. S.R.L., se menționează
că Decizia nr. 35 din 16 iunie 2009 a fost anulată numai în ceea ce o privește pe
partea reclamantă din acea cauză, respectiv a SC A.G. SA.
În aceste condiții, apreciind că
nu sunt îndeplinite condițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în
sensul că nu se poate reține că dezlegarea cauzei de față atârnă în totul sau
în parte de existența unui drept ce formează, fără echivoc, obiectul unei alte judecăți,
în cauză a celei privind pe SC A.G. SA, răspunderea celor 32 de agenți economici
fiind distinct reținută și reflectată în decizia autorității de concurență în
funcție de conduita fiecărui participant, în baza probelor administrate, Înalta
Curte va admite recursul de față, va casa încheierea atacată și va trimite cauza
spre continuarea judecății, pe temeiul arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de Consiliul
Concurenței împotriva Încheierii de ședință de la 7 septembrie 2010 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează încheierea atacată și trimite
cauza spre continuarea judecății aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi
18 ianuarie 2011.