ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 799/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1710 din 18 mai 2009 a admis în parte recursul declarat de pârâții Primarul Comunei Maieru și Consiliul Local al Comunei Maieru împotriva Sentinței nr. 995/CA din 22 decembrie 2008 a Judecătoriei Bistrița Năsăud, pe care a modificat-o în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții A.C.E. și A.V.; totodată a obligat pârâții să emită actele administrative necesare măsurilor de protecție și întreținere a pârâului Hânțoaia, a respins celelalte capete de cerere, a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță în cuantum de 600 RON și a respins cererea recurenților privind plata cheltuielilor de judecată în recurs.

În acest sens, instanța a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților să aloce fonduri și respectiv să execute atribuțiile ce îi revin în sensul de a elibera albia râului din localitate de digul vechi căzut în albie, de a face un dig de apărare lângă cel al reclamanților, un alt dig la uliță, nu mai înalt decât curtea acestora și de a nu mai ridica ulița prin depozitare de prundiș, cauza fiind declinată în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud, secția contencios administrativ, instanță care, prin Sentința nr. 814/112/2007 a respins cererea ca inadmisibilă.

S-a mai reținut că prin Decizia nr. 737/2008 a fost admis recursul declarat în cauză, pricina fiind trimisă spre rejudecare la aceeași instanță, iar în rejudecare a fost pronunțată Hotărârea nr. 995/CA din 22 decembrie 2008, soluție greșită față de împrejurarea că instanța, în rejudecare, nu putea să depășească prin soluția pronunțată, cadrul contenciosului administrativ plecând de la soluțiile posibile înscrise în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004. Mai înainte de examinarea motivelor de recurs, se constată însă că prin cererea depusă la registratura instanței, în data de 5 octombrie 2009, recurenții au declarat că renunță la judecata recursului. Cum potrivit art. 246 alin. (1) C. proc.

civ. se poate renunța la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, în temeiul art. 246 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se lua act de declarația recurenților de renunțare la judecata recursului formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de A.C.E. și A.V. împotriva Deciziei civile nr. 1710/2009 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.