ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3519/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 25/

F/CA din 3 februarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios

administrativ și fiscal, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea astfel cum a

fost precizată, formulată de reclamantul B.G. prin curator F.P., împotriva

pârâtei C.C.S.D. și a o

bligat pârâta să

plătească reclamantului suma de 595 lei cu titlu de

cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin acțiunea astfel cum a

fost precizată reclamantul B.G., prin curator F.P., a chemat în judecată pârâta

C.C.S.D. solicitând obligarea acesteia să emită decizia privind titlu de

despăgubire pentru suma de 75.306,0465 lei, stabilită prin sentința civilă nr. 1111/2004

a Tribunalului Alba, reprezentând valoarea de circulație a unui imobil teren în

suprafață 29.040 m.p. și a unei construcții în suprafață de 33,50 m.p. aflate

actualmente sub apele lacului de acumulare O.C., județul Alba, pentru care

entitatea deținătoare SC H. SA București a emis decizia privind acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent nr. 30 din 15 ianuarie 2007, sub sancțiunea

unor daune cominatorii de 1.000 lei/zi întârziere, începând cu data pronunțării

sentinței.

Ulterior, pârâta a comunicat

instanței că a emis decizia nr. 4184 din 10 noiembrie 2008, situație în care

acțiunea reclamantului a rămas fără obiect.

Instanța de fond, având în

vedere faptul că reclamantul a făcut dovada că a trimis din timp hotărârile

judecătorești pârâtei, iar aceasta a emis titlul numai după acționarea în

judecată și solicitarea de daune cominatorii, a considerat că pârâta este în

culpă și a obligat-o la cheltuieli de judecată în cuantum de 595 lei

reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri

pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea recursului se

arată că i

nstanța de fond în mod

neîntemeiat a reținut faptul că, reclamantul a făcut dovada trimiterii

din

timp a hotărârilor judecătorești fără a preciza cum a fost făcută această

dovadă.

Recurenta

mai susține că reclamantul s-a adresat instituției cu o serie de memorii prin

care

solicita

acordarea de despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, dar

niciodată nu a atașat sentința civilă nr. 1111/2004 a Tribunalului Alba.

Totodată, recurenta învederează

faptul că, la dosarul de despăgubire al reclamantului exista Sentința civilă nr.

1111 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului Alba fără să conțină mențiunea

definitivă și irevocabilă.

Față de aspectele mai sus

precizate s-a revenit cu adresă, în data de 17 decembrie 2008, iar prin

răspunsul din data de 15 ianuarie 2009 Tribunalul Alba a comunicat sentința cu

mențiunile solicitate.

Deasemenea, recurenta

menționează că pentru soluționarea cauzei au fost necesare două termene de

judecată, din care primul a fost acordat pentru luarea la

cunoștință a întâmpinării formulată de pârâtă,

iar la ultimul termen de judecată nu s-au

administrat alte probe, onorariul

avocațial fiind nepotrivit de mare față de munca depusă în soluționarea cauzei.

Prin urmare, recurenta precizează

că, față de obiectul pricinii și a muncii îndeplinite de avocat, cheltuielile

de judecată sunt nejustificat de mari, motiv pentru care solicită respingerea

cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

Examinând cauza în raport cu

actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., „Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să

plătească cheltuieli de judecată”.

Astfel, partea care a

câștigat procesul va dovedi că a făcut aceste cheltuieli.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă fără putință de tăgadă că reclamantul nu a făcut dovada cheltuielilor

de judecată solicitate.

La dosarul cauzei nu există

contractul de asistență juridică și nici împuternicirea avocațială a avocatului

pentru asistare și reprezentare în fața Curții de Apel Alba Iulia.

Împuternicirea avocațială și

chitanța aflate la dosarul de fond sunt pentru redactare și motivare acțiune în

fața Tribunalului Alba.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că instanța de fond în mod greșit a obligat pârâta la plata

cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată în parte, în

sensul că se va respinge cererea privind plata cheltuielilor de judecată,

menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

C.C.S.D., împotriva sentinței civile nr.  25/ F/CA din 3 februarie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința

atacată în sensul că respinge cererea reclamantului privind plata cheltuielilor

de judecată.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 iunie 2009.