ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4184/2008

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 17

septembrie 2007, reclamanta R.A.J.A.C. Iași, în prezent SC A. SA, a chemat în

judecată Primăria Municipiului Iași și Direcția Economică și de Finanțe Publice

Locale a municipiului Iași, solicitând anularea dispoziției nr. 930 din 14 mai

2007 și în parte, a deciziei de impunere nr. 40068 din 1 martie 2007 emise în

baza raportului de inspecție fiscală nr. 40067 din 1 martie 2007, precum și

suspendarea executării actelor administrative atacate.

În motivarea cererii, reclamanta a

învederat că organele de control au stabilit în sarcina sa, suplimentar, diferențe

de impozite pe clădiri și teren cu majorările și penalitățile aferente, care nu

sunt datorate.

Prin sentința nr. 88 din 21 aprilie 2008

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în

parte acțiunea și a anulat decizia de impunere și dispoziția nr. 930/2007 în

partea referitoare la plata impozitului pe teren în sumă de 375.236 lei,

aferent anilor 2005 și 2006 și respectiv, la achitarea impozitului pe clădiri

de 21.308,7 lei.

Au fost menținute actele administrative

contestate cu privire la plata sumelor de 131.303 lei impozit pe clădiri pe

anul 2005, plus accesorii de 78.293,3 lei și respectiv 68.707 lei impozit pe

clădiri aferent anului 2006, plus accesorii de 14.374 lei.

Instanța a dispus restituirea cauțiunii

și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că, potrivit art. 257 lit. i) C. fisc., activitatea de

gospodărire a apelor și cea de exploatare a resurselor de apă intră în

categoria celor scutite de plata impozitului pe teren, motiv pentru care a

constatat că reclamanta nu datorează impozitul suplimentar aferent anilor 2005

și 2006, în sumă de 375.236 lei.

Referitor la impozitul pe clădiri,

instanța și-a însușit expertiza contabilă efectuată în cauză, în sensul că sunt

datorate diferențele de impozit pe anul 2005, de 131.303 lei, cu majorări și

penalități de întârziere de 78.293,3 lei și respectiv, pe anul 2006, de 68.707

lei, plus accesorii de 14.374 lei.

În final, instanța de fond a reținut, în

limita valorii precizate prin raportul de expertiză contabilă, că reclamanta nu

datorează suma de 21.308,7 lei impozit pe clădiri.

Împotriva sentinței au declarat recurs

Primarul Municipiului Iași și Municipiul Iași, D.E.F.P.L. Iași, precum și

reclamanta SC A. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, referitor la exonerarea

reclamantei de plata impozitului pe teren, aferent anilor 2005 și 2006, pârâții

au susținut că instanța de fond a greșit, luând în considerare cele două autorizații

de gospodărire a apelor emise în 2004 și 2005, acte pe care nu le-a pus la

dispoziția organelor fiscale în timpul inspecției și nici nu le-a prezentat în

fața soluționării contestației administrative.

De asemenea, pârâții au invocat faptul că

terenurile nu intră în sfera celor exceptate de la plata impozitului, întrucât

nu sunt aferente activităților prevăzute de art. 257 lit. i) C. fisc., pe acestea

fiind amplasate stații de tratare a apei, stații de clorinare a apei, stații de

epurare a apei, stații de tratare și rezervoare.

Un al doilea motiv de recurs privește

împrejurarea că instanța, anulând actele administrative cu privire la obligația

fiscală de 21.308,7 lei, reprezentând impozit pe clădiri, a acordat ceea ce nu

s-a cerut.

În acest sens, s-a precizat că reclamanta

a contestat referitor la impozitul pe clădiri aferent anului 2005 numai suma de

131.303 lei din obligația totală de 138.695 lei, iar pentru anul 2006, din

totalul de 77.652 lei s-au contestat numai 68.707 lei și accesoriile aferente, diferențele

rămase fiind însușite și achitate de societate.

Pârâții au criticat de asemenea și

obligarea la plata integrală a cheltuielilor de judecată, în condițiile în care

pretențiile reclamantei nu au fost admise în totalitate.

În recursul declarat de reclamantă s-a

susținut că, în mod eronat s-a respins cererea de anulare a actelor

administrative pentru întreg impozitul pe clădiri și accesorii, aferent anilor

2005 și 2006.

În acest sens, reclamanta a arătat că nu

sunt datorate diferențele de impozit pe clădiri aferente Stadionului Emil

Alexandrescu, aflat la numărul de inventar 1418, care nu necesită reevaluare,

iar amenajările și modernizările efectuate au fost reevaluate în 2006 și 2005.

În legătură cu impozitul pe clădiri

pentru anul 2006, reclamanta a susținut că imobilele reprezintă construcții

speciale care beneficiază de scutire, primind aviz în acest sens de la

consiliul local și nu au suferit nici un fel de modificări, ci numai

îmbunătățiri ce nu au determinat modificarea naturii sau a destinației lor,

fiind similare cu cele scutite conform legii.

Analizând actele și lucrările dosarului

în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi

respinse ca atare.

Referitor la recursul declarat de pârâți

instanța de fond a reținut în mod justificat faptul că, potrivit art. 257 lit. i)

din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, impozitul pe teren nu este datorat

pentru terenurile folosite pentru activitățile de gospodărire a apelor, cele

care contribuie la exploatarea resurselor de apă și cele folosite ca zone de

protecție definite ca atare de lege.

În cauză, terenurile aflate în

administrarea reclamantei, pe care sunt amplasate stații de epurare a apei,

stații de pompare, stații de tratare a apei, rezervoare și altele asemenea,

contribuie la desfășurarea activității de gospodărire a apelor pentru

desfășurarea căreia societatea deține autorizație în conformitate cu

prevederile Legii nr. 107/1996 și ale Ordinului nr. 662/2006 emis de Ministerul

Mediului.

În acest sens, instanța și-a însușit în

mod întemeiat constatările raportului de expertiză efectuat în cauză, potrivit

cărora terenurile sunt scutite de plata impozitului, intrând sub incidența art.

257 lit. i) C. fisc.

Reclamanta și-a desfășurat activitatea de

gospodărire a apelor în perioada 2005-2006 în baza autorizațiilor emise de

autoritatea de reglementare în anii 2004-2006, neputându-se susține că aceste

înscrisuri, chiar dacă nu au fost cercetate de organele de inspecție fiscală, nu

pot fi luate în considerare, deși constituie probe relevante.

În legătură cu cel de-al doilea motiv de

recurs invocat de pârâți, privind exonerarea societății de plata sumei de

21.308,7 lei, criticile formulate nu sunt întemeiate, instanța de fond având în

vedere constatările și concluziile expertizei care, ținând cont de normele

contabile și fiscale incidente în cauză, a stabilit măsura în care organele de

inspecție fiscală au calculat corect obligațiile fiscale suplimentare

menționate în decizia de impunere.

Nici critica privind obligarea la

cheltuieli de judecată nu este întemeiată, instanța făcând o corectă aplicare a

prevederilor art. 274 C. proc. civ.

Curtea va respinge așadar, ca nefondat

recursul formulat de Primarul Municipiului Iași și de Municipiul Iași prin D.E.F.P.L.

Iași.

Și criticile aduse sentinței de către reclamantă

sunt neîntemeiate, societatea datorând impozitul pe clădiri și majorările

aferente pe anii 2005 și 2006, respectiv sumele de 131.303 lei plus 78.293,3 și

de 68.707 lei plus 14.374 lei.

Diferențele de impozit pe clădiri

aferente anului 2005 au fost corect stabilite, având în vedere că stadionul,

număr de inventar 1418, nu a fost supus reevaluării, iar amenajările realizate,

înregistrate ca mijloace fixe sub numerele de inventar 1301 și 1311, deși au

fost evaluate, rezultatele evaluării nu au fost înregistrate în contabilitate.

Raportul de expertiză contabilă a

stabilit în acest sens că pentru Stadionul Emil Alexandrescu era aplicabilă

cota mărită de impozit între 5% și 10% și nu cea de 0,8%, cum a procedat

reclamanta, care datorează diferența de impozit pe clădiri de 131.303 lei, cu

majorări de 63.902,9 lei, penalități de întârziere de 14.374 lei, stabilite

conform art. 253 alin. (6) C. fisc. și pct. 55 lit. e) din H.G. nr. 44/2004.

Reclamanta a fost corect obligată și la

plata diferenței suplimentare de impozit pe clădiri pentru anul 2006, de 68.707

lei, cu majorări și penalități de întârziere aferente de 14.374 lei, ce provine

din nedeclararea modificărilor survenite la construcțiile speciale ce au fost

inițial scutite de la plata impozitului, conform HCL nr.306/2006.

În baza acestei hotărâri a Consiliului

Local Iași, reclamanta a obținut scutire de plată pentru parte din

construcțiile speciale pe care le deține, printre care și cele de la numerele

de inventar 1169, 25297, 2940 și 1115. Întrucât aceste construcții au suferit în

anii 2005, 2006 modificări ale valorii de inventar, fără a fi reluată procedura

inițială de avizare, astfel cum exista obligația conform dispozițiilor pct. 24

din H.G. nr. 44/2004, s-a constatat în mod corect că reclamanta nu mai poate

beneficia de scutire de la plata impozitului pe clădiri aferent acestor mijloace

fixe, instanța însușindu-și în mod justificat constatările raportului de

expertiză.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge și recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Primarul Municipiului Iași și Municipiul Iași, D.E.F.P.L. Iași și SC A. SA

(fostă R.A.J.A.C.) Iași împotriva sentinței civile nr. 88 din 21 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19

noiembrie 2008.