ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 888/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 19 noiembrie 2007, pronunțată în

Dosarul nr. 597/45/2007, Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta R.A.J.A.C.

Iași, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Iași și Municipiul

Iași – D.E.F.P.L., dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere nr.

40068 din 1 martie 2007 emisă de acest din urmă pârât, în baza raportului de

inspecție fiscală nr. 40067 din aceeași dată, pentru diferențele de impozit

teren și diferențele de impozit clădiri, pentru anii 2005 și 2006, precum și

pentru majorările de întârziere aferente acestor impozite.

Pentru a pronunța această soluție, Instanța de

Fond a reținut, în

esență, că în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15

din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 215 C. proc. fisc.

Împotriva acestei sentințe au declarat

recurs pârâții Primarul Municipiului Iași și Municipiul Iași - D.E.F.P.L.,

susținând că este netemeinică și nelegală. În

motivarea

recursului, recurenții reiterează argumentele invocate în fața

Instanței

de Fond, arătând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu criticile invocate de recurenți, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.

, Curtea constată că recursul

este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În cauză sunt aplicabile

dispozițiile art. 215 alin. (2) C. proc. fisc.

referitoare

la suspendarea executării actului administrativ fiscal, raportat la art. 14

alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube

iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a

emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să

ceară Instanței competente să dispună suspendarea executării actului

administrativ unilateral până la pronunțarea Instanței de Fond".

De asemenea, conform art. 15 alin. (1)

din același act normativ, „Suspendarea executării actului administrativ

unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.

14, și prin cererea adresată Instanței competente pentru anularea, în tot sau

în

parte, a actului atacat. În acest caz, Instanța

poate dispune suspendarea

actului administrativ atacat, până la

soluționarea definitivă și

irevocabilă a

cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu

acțiunea

principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în

fond".

Rezultă,

așadar, că suspendarea executării unui act administrativ

este

condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor trei

condiții: inițierea procedurii de anulare a

actului administrativ (care se

poate afla fie în faza administrativă

prealabilă, fie în faza judiciară), existența unui caz bine justificat și

iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

În speță, nu se contestă că intimata - reclamantă

a cerut anularea actului administrativ a cărui executare solicită să fie

suspendată, cererea făcând obiectul Dosarului nr. 597/45/2007, în care a fost

pronunțată încheierea recurată.

Celelalte două

condiții, astfel cum rezultă din prevederile legale

citate,

se determină reciproc, logic neputându-se vorbi despre un caz bine justificat,

fără existența pericolului producerii unei pagube.

Astfel, în timp ce condiția existenței unui caz

bine justificat se deduce din complexitatea pe care o prezintă fondul cauzei,

care presupune verificarea condițiilor legale și a împrejurărilor de fapt care

au condus la emiterea actului administrativ fiscal contestat (verificare ce nu

poate fi realizată cu ocazia soluționării cererii de suspendare, cu atât mai

mult cu cât, în cauză, a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile),

condiția referitoare la prejudiciu și la iminența producerii acestuia rezultă

din posibilitatea punerii în executare a actului administrativ fiscal

contestat, cu consecința imediată și directă a afectării grave a serviciului public

prestat de intimata - reclamantă, respectiv alimentarea populației cu apă

potabilă și a agenților economici cu apă industrială.

Este adevărat că actul administrativ se bucură

de prezumția de

legalitate dar la fel de

adevărat este că cel ce se consideră vătămat prin

emiterea unui astfel

de act, tocmai pentru a preîntâmpina eventualele consecințe grave în ce-l

privește, se poate adresa Instanței pentru a obține suspendarea executării

actului.

În acest sens sunt, de altfel, și

prevederile cuprinse în Recomandarea din 13 septembrie 1989 a Comitetului de

Miniștrii al C.E. cu privire la protecția juridică provizorie în materie

administrativă, prin care se solicită autorității jurisdicționale competente

ca, atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să

provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate

de această decizie, să ia

măsuri de

protecție provizorii corespunzătoare, în limitele competenței

sale și

fără ca, astfel, să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât

mai mult atunci când există un argument juridic aparent valabil în raport cu

elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.

Or, tocmai acestei categorii de măsuri

de protecție provizorie îi aparține și măsura suspendării executării Deciziei de

impunere

nr. 40068 din 1 martie 2007 emisă

de D.E.F.P.L. Iași, pe care Instanța de Fond a dispus-o prin încheierea

recurată,

în mod corect apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14

alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr.

554/2004.

Față de

considerentele arătate și apreciind că nu sunt întemeiate

criticile

recurentei, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în conformitate cu

prevederile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții

Primarul Municipiului Iași și Municipiul Iași - D.E.F.P.L. împotriva încheierii

din 19 noiembrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ

și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. 597/45/2007.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2008.