ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 799/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 7 martie 2008, sub nr. 954/117/2008

reclamanții M.A.I. și M.S. au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Cluj-Napoca

prin Primar solicitând anularea dispoziției nr. 710 din 28 ianuarie 2008 și

obligarea acestora la emiterea unei decizii de restituire în natură prin

„echivalent în compensare” a imobilului teren în suprafață de 964 p situat în Cluj

- Napoca, identificat cu nr. top. 15532/9/2/3 în C.F. nr. 2336 Cluj - Napoca.

În motivarea cererii se arată că

prin dispoziția atacată s-a propus acordarea unor despăgubiri bănești fiind

neglijat principiul prevalenței restituirii în natură în condițiile în care

pârâta în mod constant face oferte pentru încheierea unor contracte de cesiune

având ca obiect terenuri aflate în proprietatea Municipiului Cluj - Napoca. Se

solicită astfel, restituirea în natură prin atribuirea unui teren în

compensare.

Prin sentința civilă nr. 620 din 14

octombrie 2009, Tribunalul Cluj a respins ca nefondată acțiunea reclamanților.

În considerentele hotărârii, s-a

reținut că, terenul în litigiu este acoperit parțial de o alee betonată, iar

diferența de 825 mp este situată în incinta Lacului 1 Est din cartierul

Gheorgheni, aflat în administrarea Consiliului Local al Municipiului Cluj -

Napoca, care este asociat în participațiune cu SC I.M. Cluj SRL, conform

Hotărârii nr. 188 din 15 aprilie 2008. Terenul nu poate fi considerat liber în

accepțiunea Legii nr. 10/2001, fiind afectat unei utilități publice, respectiv

pentru agrement și cale de acces.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții solicitând modificarea hotărârii în sensul

restituirii în natură a terenului în suprafață de 964 mp identificat cu nr.

top. 15532/9/3/2/3, în C.F. nr. 23336 Cluj. Motivând în continuare apelul

reclamanții confirmă că terenul în litigiu se află sub luciul de apă, în

incinta Lacului I Est din cartierul Gheorgheni și ar putea fi restituit în

natură, fiind și proprietarii terenurilor limitrofe, putând fi comasat într-un

singur corp funciar.

Curtea de Apel Cluj prin decizia nr.

76 din 19 martie 2010, a respins ca nefondat apelul.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut

că terenul în litigiu nu este un teren liber și că nu se poate restitui în

natură, are o suprafață de 964 mp din care suprafața de 139 mp este afectată

unei căi de acces, respectiv o alee betonată, iar suprafața de 825 mp este

situat sub luciul de apă al lacului de agrement 1 din Parcul Est, cartierul

Gheorgheni al Municipiului Cluj-Napoca. S-a mai reținut de asemenea că nu s-au

identificat bunuri care ar putea fi oferite în compensare.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Recurenții critică hotărârea sub

următoarele aspecte:

- Terenul în litigiu nu este de

utilitate publică așa cum greșit s-a reținut în raportul de expertiză, iar

instanța nu este legată de concluziile raportului de expertiză, deci poate fi

restituit în natură.

- Pârâta ocupă abuziv terenul, fără

titlu, încălcând astfel art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

- Au fost încălcate dispozițiile

art. 7 alin. (1), art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care prevăd că

restituirea în natură este o măsură reparatorie care primează.

Examinând criticile formulate prin

intermediul cererii de recurs, Înalta Curte constată nefondat recursul pentru

cele ce succed:

În esență prin motivul de recurs se

critică încălcarea principiului restituirii în natură a terenului supus

analizei.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 1,

art. 7, art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, rezultă principiul

prevalenței restituirii în natură, în sensul că imobilele preluate în mod

abuziv, indiferent în posesia cui se găsesc în prezent, se restituie în natură

în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice

sarcini.

Prin urmare, dacă prin notificare

persoanele îndreptățite în accepțiunea Legii nr. 10/2001 solicită restituirea

în natură a imobilului respectiv sau măsuri reparatorii prin echivalent,

persoanei judiciare sau entității investite cu soluționarea notificării este

obligată să verifice posibilitatea restituirii în natură a bunului și, numai în

situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să acorde măsuri reparatorii

prevăzute de lege.

În speță, reclamanții au solicitat

în condițiile art. 22-23 din Legea nr. 10/2001 ca pârâta să-i restituie în

natură imobilul teren în suprafață de 964 mp situat în Cluj-Napoca, identificat

cu nr. top. 15532/9/2/3 în C.F. nr. 23336 Cluj-Napoca.

Ambele instanțe, în mod corect, au

concluzionat că, terenul în litigiu nu este liber și drept urmare nu poate fi

aplicat, în speța supusă analizei, principiul prevalenței restituirii în natură

a imobilului.

Procedându-se la identificarea

terenului în litigiu s-a constatat că, are o suprafață totală de 964 mp, din

care suprafața de 169 mp reprezintă alee betonată, situată între gardul care

împrejmuiește corpul funciar nr. 15532/9/3/2/2, 15532/10/1/2 și corpul funciar

cu nr. top. 15532/9/3/2/1, 15532/10/1/1. Diferența de teren, în suprafață de

825 mp, a fost identificată în incinta „Lacului I Est”, aflat în administrarea

Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca.

Dispozițiile art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 10/2001, sunt în sensul că, în ipoteza în care terenurile pe care

s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții,

autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de

teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea

afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale

localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în

echivalent.

În acest sens sunt și dispozițiile

art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001,

care circumscriu că restituirea în natură nu trebuie să afecteze căile de

acces, existența și utilizarea unor amenajări subterane. În cazul în care se

constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele

suprafețe de teren libere sau, după caz, la suprafețele de teren care nu

afectează și utilizarea normală a amenajărilor subterane.

Drept urmare, în raport cu textele

de lege mai sus enunțate, rezultă indubitabil, imposibilitatea restituirii în

natură a terenului supus analizei, având în vedere că întreaga suprafață de

teren este afectată unei amenajări de utilitate publică.

Așadar, Înalta Curte constată că în

cauza pendinte nu sunt incidente motivele de nelegalitate invocate de

reclamanți și în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții M.A. sen. și M.S. împotriva deciziei civile nr.

76/A/2010 din 19 martie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

februarie 2011.